Mirela Nemțanu, HOSPICE: Speranța conduce la adaptare și curaj

Mirela Nemțanu, HOSPICE: Speranța conduce la adaptare și curaj

Reading Time: 4 minute

HOSPICE Casa Speranței face eforturi supraomenești pentru a se asigura că bolnavii oncologici de care are grijă au alternative, în actualele condiții. Mirela Nemțanu, director executiv al organizației, ne-a spus cum reușește organizația să facă față situației dificile și cum poate fi ajutată.

 

Suntem într-un an foarte dificil. Cum a fost pentru voi anul acesta?

Ultimele luni au fost provocatoare pentru toată lumea (și continuă să fie), poate la niveluri diferite pentru unul sau pentru altul, dar cu siguranță ne-au afectat și ne afec­tează pe toți. Sistemul public de sănătate este sub o mare presiune, eco­nomia este afectată, în mediul de afaceri anumite domenii se luptă pentru supraviețuire. Este o presiune pe care o simțim cu toții, în viața noastră profesională și personală de zi cu zi și în fața cărora nu putem spera decât că, în final, până la urmă, va fi bine. Economia fiind afectată, este evident că efec­tele s-au făcut simțite și la nivelul organizațiilor nonprofit, cum este și cazul Fundației ­HOSPICE Casa Speranței. Mulți sponsori și-au re­tras activitatea (implicit finanțările pentru noi), sau le-au îndreptat către spitalele cu bolnavi de COVID-19. Am anulat evenimentele din acest an, iar unele luni sponsorizările au scăzut chiar și cu 90%.

Dar nu am abandonat – ne-am adaptat, am adoptat măsuri dificile, am luat decizii grele, dar am hotărât să continuăm, să nu închidem deloc activitatea fundației noastre. Cele două spitale ale HOSPICE (cel din Brașov și cel din București) au rămas des­chise, iar colegii mei au continuat îngrijirea la domiciliul pacienților în cele patru orașe pe care le acope­rim (Brașov, București, Făgăraș și Zărnești). Am încercat să ne repliem și să ne adaptăm, pentru că pacienții oncologici nu mai aveau alternative. Am căutat soluții și am încercat să-i ajutăm, cu resursele puține pe care le-am avut, pentru că întreg sprijinul oferit de HOSPICE este 100% gratuit. Echipele noastre medicale au oferit permanent pacienților și familiilor lor sfaturi, indicații terapeutice și consiliere psiho-emoțională prin telefon sau aplicații video, iar când simptomele n-au mai putut fi controlate astfel, pacienții au fost îngrijiți la domiciliu sau internați în cele două spitale deschise permanent la București și Brașov.

Cum ați reușit să vă mențineți pe linia de plutire?

Nu am fi reușit să rămânem alături de pacienții noștri fără sprijinul și implicarea comunității și le suntem recunoscători celor care au rămas alături de noi, poate cu eforturi mai mari decât în trecut. Greul, însă, nu a trecut și avem nevoie în continuare de sprijin. Ținând cont de faptul că pacienții care apelează la noi sunt pacienți cu boli incurabile și cu prognostic limitat de viață, care au nevoie de ajutor acum, putem spune că la HOSPICE starea de urgență este permanentă. Cei care ajung la noi au primit peste tot răspunsul „Ne pare rău, nu mai e nimic de făcut”. Nu este adevărat. Mai sunt foarte multe lucruri de făcut, fie că vorbim de o moarte decentă sau despre prelungirea vieții sau de sprijin psihologic pentru familie ca să depășească trauma. Noi avem expertiză, avem oameni, avem spitale, dar avem ne­voie de finanțare. Avem nevoie de sponsorizări și suport, pentru a putea continua să îi ajutăm. Prioritatea și totodată provocarea noastră este să ne menținem porțile deschise pentru pacienții care nu mai au altă soluție. Provocarea este să facem loc și pentru ei, pentru cât mai mulți din cei care sunt trimiși acasă, fără niciun sprijin, fără nicio soluție.

Cât de gravă este situația bolna­vilor cronici?

Noul coronavirus a schimbat radical activitatea spitalelor care nu tra­tează Covid-19. Bolnavii de ­cancer sunt, poate, printre cei mai afectați. Diagnosticul întârzie, la fel tratamentul și intervențiile chirurgicale. Pentru bolnavii incurabili, greul a fost și mai greu în această perioadă. Pacienții oncologici și cei cronici au fost externați din spitalele de stat, pentru a fi protejați de infestarea cu noul virus. Înțelegem această măsu­ră, dar implementarea ei a prezentat carențe grave, deoarece au existat foarte multe situații în care pacienții au fost trimiși acasă fără sprijin medical, fără un plan de tratament. Pentru ei și pentru familiile lor, HOSPICE Casa Speranței a rămas ultima mână de ajutor care li se mai putea întinde. Peste jumătate dintre bolnavii cronici de la noi din țară nu au beneficiat de tratamentele de care aveau nevoie, potrivit datelor Observatorului Român de Sănătate. Efectul, arată același studiu, va duce la deteriorarea stării de sănătate a bolnavilor cronici și la creșterea presiunii asupra unui sistem medical deja suprasolicitat.

În ciuda acestor dificultăți, ați reușit să aveți multe alte activități în această perioadă în ciuda pan­demiei. Care au fost acestea?

Pandemia de Covid-19 ne-a pus în fața unei noi realități. Multe din­tre planurile începutului de an au rămas…doar planuri și am fost nevoiți să căutăm noi resurse, să ne adaptăm pentru a face față pro­vocărilor acestei perioade. Competițiile sportive la care Team HOSPICE aduna fonduri în fiecare an (Crosul Brașovului, Maratonul Bucureștiului și altele) nu au mai avut loc în formatul fizic, așa că ne-am repliat la cel digital. Am venit și cu un alt proiect – primul film caritabil din România, am organizat licitații și am încercat mereu să găsim noi metode de strângere de fonduri.

„Copacul dorințelor: Amintiri din copilărie” este o premieră pentru industria cinematografică din România, pentru că încasările se vor îndrepta în totalitate către HOSPICE și către îngrijirea gratuită a pacienților noștri. Filmările s-au încheiat deja, scenariul filmului este scris de Mihai Mănescu (mana­ger comunicare & brand Fundația HOSPICE Casa Speranței), Andrei Huţuleac şi Matei Dima / BroMania (coscenarist, producător și actor), care s-au implicat pro bono în acest proiect. Filmul, în regia lui Andrei Huțuleac, are ca punct de plecare poveștile adevărate ale mai multor copii pacienți ai fundației. Deși inspirat dintr-o realitate dureroasă, lungmetrajul își propune să tran­smită un mesaj despre speranță, ­fiind totodată o incursiune în lumea fantastică a uneia dintre cele mai importante opere literare pentru copii, „Amintiri din copilărie” a lui Ion Creangă. Misiunea filmului este aceea de a transforma un subiect dificil şi delicat într-un film care poate fi vizionat de toţi membrii unei familii, indiferent de vârstă, fiind totodată o metaforă pentru speranţă şi iubire și este încă o dovadă în plus că HOSPICE suntem toți.

Cum vezi viitorul?

HOSPICE Casa Speranței ajunge, în fiecare an, la peste 5.000 de copii și adulți care luptă cu boli incurabile. Dincolo de cifre, sunt oameni și familii care fără îngrijirea noastră rămân abandonați suferinței. Nu putem permite asta. Misiunea pe care ne-am asumat-o în urmă cu 28 de ani, ca organizație, include pregătirea medicilor și asistentelor medicale din toată țara, pentru ca serviciile de îngrijire paliativă să ajungă la cât mai mulți oameni care suferă de boli grave. Iar pentru asta este nevoie de noi toți!

 

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 348 (15 noiembrie – 15 decembrie 2020). Dacă doriți să primiți Revista Biz prin curier, abonați-vă aici.