Milionarul din provincie

Milionarul din provincie

Cand cresti odata cu afacerea familiei, nu e musai sa faci prea multi pui ca antreprenor. Cand vinzi pui ca sa cresti afacerea familiei, sansele de castig sporesc considerabil. Un studiu de caz cu Iustin Paraschiv.

L-am gasit pe Iustin Paraschiv in biroul sau, aflat la parterul unui bloc prafuit din Mizil, un oras cu putin peste 15.000 de locuitori, unde cladiri mohorate se amesteca nearmonios cu strazi peticite si magazine decolorate. Pare ciudat ca un tanar de 29 de ani care isi permite luxul de a calatori in toate colturile lumii (are o avere estimata la peste 60 de milioane de euro) a ales monotonia

Mizilului in defavoarea glamour-ului urban. Exista insa o explicatie coerenta pentru tot ceea ce Iustin Paraschiv alege sa faca. “Avem un plan de investitii major pentru tot grupul Ana si Cornel pana in 2014. Numai la fermele de la Valcea vom depasi 10 milioane de euro pana la finele anului viitor”, spune Paraschiv, in timp ce reduce la tacere telefonul care suna pentru a treia oara in ultimele cinci minute. Nu pare sa duca lipsa de activitate, ba din contra, afacerile familiei reunite sub umbrela grupului Ana si Cornel il tin extrem de ocupat, in special Avicarvil – companie specializata in cresterea si abatorizarea puilor, situata in judetul Valcea. De fapt, nevoia infiintarii unei divizii de genul Avicarvil a venit in urma cu circa trei ani, cand produca torul de mezeluri a inceput ofensiva in retail prin dezvoltarea unei retele de magazine sub brandul propriu, Ana si Cornel.

A fost momentul in care lipsa unui furnizor stabil de carne de pasare a inceput sa fie resimtita din ce in ce mai acut, in primul rand din cauza cererii extrem de mare pentru produsele din aceasta categorie. “Aveam un abator de porci, aveam fabrica de mezeluri, dar nu gaseam stabilitate pentru aprovizionarea cu carne de pui astfel incat sa reusim sa dezvoltam compania ca pe un proiect complet, proiect pe care noi il gandisem de ceva vreme”, isi aminteste antreprenorul, care o perioada a cautat toate variantele posibile pentru gasirea unui producator stabil de carne de pasare atat pentru productie, cat si pentru introducerea ei in magazinele proprii. In aceste conditii, anuntul vanzarii diviziei Agro de la Oltchim a fost mai mult decat binevenit, iar Iustin Paraschiv nu a ezitat sa profite de oportunitatea ivita. Mai ales ca, dupa socoteala de acasa, era aproape imposibil ca investitia sa nu fie una profitabila privind chiar si numai prin prisma valorii imobiliare a terenurilor ce urmau a fi cumparate odata cu halele respective.

In practica, lucrurile nu au fost insa la fel de roz cum pareau la prima vedere. “M-am trezit singur la licitatie, era deja a treia licitatie si ma gandeam cum de nu se mai baga nimeni daca mie pe hartie mi-a dat asa de bine”, isi aminteste tanarul antreprenor. Abia dupa ce a platit in jur de sase milioane de euro pentru preluarea halelor – la licitatie venise pregatit sa mai scoata din buzunar pana la un million de euro peste suma oferita – a inteles ca diavolului ii place sa se ascunda printre detalii. Adevaratele negocieri au inceput imediat dupa validarea tranzactiei, cand cei 600 de angajati ai Oltchim, in frunte cu liderii de sindicat si televiziunile locale adunati la portile in tre prinderii, cereau garantarea drepturilor prevazute in contractul colectiv de munca. Fluctuatia de personal imediat urmatoare a durat aproape un an, timp in care pe la fermele Avicarvil au venit si au plecat in jur de 1.500 de oameni.

Privind in urma, Paraschiv isi aminteste amuzat cum intr-o zi s-a trezit cu halele goale dupa ce si-au dat demisia in lant 300 de oameni – “Ajunsesera directori generali de top, pe care ii recrutasem de la «alte avicole», sa dea de mancare la pui”, povesteste el. Chiar si asa, compania a incheiat primul an de functionare cu doar jumatate de milion de euro pierderi, un rezultat neasteptat avand in vedere ca Paraschiv nu mai intrase in viata lui intr-o ferma de pui pana atunci, dupa cum singur recunoaste. Calvarul a durat pana in al doilea an, cand, pas cu pas, a inceput trierea si specializarea angajatilor. La fermele din Valcea lucreaza acum mai multi oameni decat erau initial, plus colaboratori din externalizarea unor servicii, in total peste 700 de persoane. Iar anul trecut a fost primul in care compania a facut profit, unul modest, ce-i drept – in jur de sase milioane de lei – dar o garantie suficienta a faptului ca reteta a inceput sa functioneze.

PROFIT PROVINCIAL
Pana acum Iustin Paraschiv a mai investit in jur de sapte milioane de euro in retehnologizarea si modernizarea fermelor de pui, pe langa suma avansata la cumparare, iar planurile de dezvoltare nu se vor opri aici. Multe dintre noile proiecte vor fi dezvoltate prin accesarea de fonduri europene nerambursabile. Compania a preluat deja un astfel de proiect in valoare de 1,5 milioane de euro, din care 60% reprezinta bani nerambursabili, si de curand a primit aprobarea pentru un al doilea proiect, de peste doua milioane de euro, investitii ce vor fi canalizate catre marirea capacitatii de productie si cresterea puilor. Planul prevede ca, pana in 2013, compania sa ajunga la o productie anuala de 12.000 de tone de pui de casa, cifra ce ar facilita asccensiunea Avicarvil in topul producatorilor din Romania.

Lupta pe piata carnii de pasare, estimata la circa 900 milioane de euro, se da momentan intre companiile Transavia, Agricola Bacau si Agroli Group. Potrivit jucatorilor din domeniu, carnea de pasare se numara printre putinele segmente din industria alimentara care nu au inregistrat scaderi in volum anul trecut, pe fondul unei preferinte tot mai accentuate a consumatorilor pentru aceste produse, ca alternativa mai sanatoasa si mai ieftina la carnea de porc sau de vita. Acesta este si motivul pentru care Avicarvil a demarat proiectul “La Provincia, pui de casa”, ce presupune cresterea puilor de carne in conditii de “ograda taraneasca”, dar in regim industrial. Cu alte cuvinte, un pui cu aspect si gust similar cu cel al puiului crescut in curtea bunicilor. In acest sens, Paraschiv lucreaza acum la dezvoltarea unei infrastructuri care sa-I permita asigurarea intregii cantitati de furaje necesara procesului de productie de pe plan intern, dorindsa renunte in totalitate la cerealele aduse din import, majoritatea modificate genetic. Cum va fi posibil acest lucru la scara industriala? In primul rand, prin construirea unei fabrici de nutreturi, aflata acum in curs de finalizare tot in judetul Valcea. Paraschiv spune ca nu poate oferi momentan mai multe detalii despre acest proiect, intrucat se afla in curs de aprobare pentru obtinerea unor fonduri europene.

In paralel, Paraschiv a pus bazele unei cooperative ce presupune reunirea mai multor producatori mici si mijlocii de cereale care sa-i asigure materia prima necesara pentru cresterea puilor. Aceasta va avea insa nevoie de cel putin patru ani pentru a ajunge la maturitate. De subliniat ca renuntarea la material prima din import inseamna pentru businessul Avicarvil costuri mai mari. In conditiile in care in ultimii doi ani toate companiile romanes ti, indiferent de industrie, au actionat in sensul reducerii costurilor, strategia adoptata de Iustin Paraschiv pare desprinsa din context. Sau nu? “Desi pentru noi este mai scumpa aceasta metoda, eu imi permit fata de altii (competitori) pentru ca eu nu simt o nevoie atat de mare de a vinde la orice pret. Eu nu am cantitate acum sa vand pe magazinele proprii cata cerere am, deci nu simt aceasta presiune”, explica Paraschiv, adaugand ca, desi produce la un cost mai mare, acest lucru nu se reflecta in pretul final platit de consumator. Asta pentru ca, fiind comercializate in reteaua proprie de magazine, pretul produselor nu suporta si adaosul taxelor de listare practicate de marii retaileri inter nationali pe care Paraschiv spune ca i-a evitat pana acum.

INCA PUTIN RETAIL
Singurul operator de acest gen cu care a inceput recent o colaborare este Metro Cash & Carry, pentru care a livrat carne in centrele de distribut ie din Pitesti, Craiova si Sibiu. Desi retailerul german doreste sa listeze produsele La Provincia si in magazinele din Bucuresti, Iustin Paraschiv spune ca acest lucru este imposibil deocamdata, pana la majorarea capacitatii de productie. Intre timp, va continua sa le vanda prin reteaua proprie de distributie, care numara momentan in jur de 87 de unitati functionale. Compania are deja contractate peste 100 de spatii, dar va mai dura o perioada pana cand vor deveni toate operationale.

Dezvoltarea in directia retailului a fost accelerata in clipa in care a fost rezolvat aspectul aprovizionarii cu carne de pasare. “Nu poti reusi in retail decat daca ai carne de pasare si preturi foarte competitive”, puncteaza Iustin Paraschiv, subliniind ca intr-un magazine Ana si Cornel pretul unui produs este cu 10-20% mai ieftin decat daca ar fi listat intr-un key account.

Cel mai bine se vand mezelurile – cam jumatate din vanzarea realizata intr-un magazin. Un alt aspect ce trebuie rezolvat in viitorul apropiat tine de cresterea vizibilitatii lantului de magazine Ana si Cornel pe piata din capitala, unde producatorul este prezent doar cu cateva unitati. Extinderea retelei in Bucuresti a fost momentan stopata pentru ca resursele necesare continuarii proiectului blocau dezvoltarea pe alte zone. Paraschiv spune insa ca prezenta pe piata capitalei este in continuare de interes pentru el si planul va fi reluat in a doua parte a anului viitor. Pana atunci mai are inca multe lucruri de rezolvat pentru fiecare din companiile din portofoliul familiei. Restul investitiilor se afla momentan in stand-by.

Nu va mai construi complexul rezidential de la Ploiesti pe care il anunta in urma cu doi ani si nici hotelul din Sinaia. Are in continuare ambele terenuri, dar se rezuma la a sublinia ca amandoua “asteapta vremuri mai bune”. A vandut si participatia minoritara pe care o detinea la Bere Azuga – n-a fost cea mai buna investitie, dar avand in vedere scaderea de 40% de pe Rasdaq, se declara multumit. Cunoaste bine bursa, pentru ca este in continuare un jucator activ. Refuza sa dea detalii despre dimensiunea investitiilor plasate aici, iar discretia de care a inceput sa se inconjoare ar putea fi dovada ca “cel mai tanar milionar roman” de odinioara s-a facut baiat mare.

IN FAMILIA ANA SI CORNEL
Grupul de firme Ana si Cornel a incheiat 2009 cu o cifra de afaceri de aproximativ 150 de milioane de euro si estimeaza pentru anul in curs o crestere de 15-20%. Grupul numara peste 2.000 de angajati la jumatatea lui 2010 si se afla in proprietatea familei Paraschiv. In componenta grupului mai intra companiile: Carmistin, Ladrisi Grup, Pajo Holding si Avicarvil.

ANA SI CORNEL a fost infiintata in anul 1994 si este cea mai importanta companie a grupului, incluzand fabrica de mezeluri si 65% din activitatea de retail. Este cea mai profitabila companie din grup, cu 20 mili oane de lei, profit in 2009.

CARMISTIN se ocupa cu importul si ditributia de carne si este pe primul loc din punct de vedere al volumului de vanzari. Compania a fost infiintata de Iustin Paraschiv in tinerete, la varsta de 20 de ani, fiind primul business pus pe picioare de antreprenor.

LADRISI GRUP are in administrare un abator de sacrificare de porci, vite si cai, aflat la 15 km de Mizil.

PAJO HOLDING gestioneaza o ferma vegetala si o ferma zootehnica, de bovine si taurine pentru export.

AVICARVIL a fost infiintata in 2007 pentru preluarea activelor agro ale Oltchim. Este a doua companie din grup ca profitabilitate. Planul achizitiei a prevazut investitii de peste 10 milioane de euro, o parte provenind din fonduri europene.