Mihai Zgondoiu: Un artist între două capitale

Mihai Zgondoiu: Un artist între două capitale

Este artist, curator și gallerist independent cu studii doctorale în domeniul artelor vizuale. Între 2014 – 2021 a predate la Universitatea Națională de Arte din București, iar din 2018 până în prezent la Facultatea de Arte și Design din Timișoara.

Mihai Zgondoiu ne-a povestit de înseamnă pentru un artist să trăiască într-o Capitală Culturală Europeană și cum vede generația tânără de artiști cu care interacționează frecvent ca profesor.

Ce înseamnă pentru tine ca artist să locuiești și să lucrezi (și) în Timișoara în 2023 când este Capitală Europeană Culturală?

Timișoara a crescut considerabil în ultimii ani din mai multe puncte de vedere, Se vede că s-a investit mai mult ca în trecut în oraș. Cultural, evident că e un an în care nu ai cum să spui că nu se întâmplă evenimente. Pe de altă parte, o realitate pe care nu o putem ocoli este că nu va fi niciodată comparabilă cu Bucureștiul. Dinamica de acolo nu va putea fi egalată de nicio altă capitală culturală din România. Este o efervescență mare direct proporțională cu suprafața. Pentru Timișoreni deja se întâmplă multe evenimente interesante și acesta este un lucru foarte bun.

Pentru mine, ca „om între orașe”, mi se pare că distincția de Capitală Europeană Culturală a adus un aport uriaș pe zona artelor vizuale. Avem expoziții mari: a fost Victor Brauner, urmează expoziția Constantin Brâncuși. Cred că în ultimii 50 de ani nu au mai fost retrospective de nivelul acesta nicăieri în țară. Doar pentru asta putem spune că este un plus considerabil, ca să nu mai amintim de concerte, piese de teatru și alte evenimente culturale de prestigiu. Eu cred că Timișoara nu își va închide ușile după anul acesta, ci își va continua drumul. Așa cum a devenit și Clujul un oraș turistic, cultural, cred că și Timișoara va duce mai departe steagul acesta. E poziționată bine, e aproape de Belgrad, de Budapesta și Viena, iar această poziționare o ajută comparativ cu alte orașe din România.

Care sunt planurile pe care le ai ca artist?

Planurile mele nu sunt toate legate de Timișoara, dar îmi place ca atunci când mă întorc în Timișoara, la studenți, să aduc din experiența mea națională și internațională. În viitorul apropiat, ar trebui să plec la New York cu o expoziție. Urmează Iași, Cluj, București, Berlin și multe alte contexte expoziționale. Cred că suma experiențelor mele artistice și curatoriale reprezintă un plus de valoare și informație pe care îl aduc în Universitatea de Vest, Facultatea de Arte și Design, studenților mei.

Lucrezi zi de zi cu tinerii. Cum ți se par ei ca viitori artiști și ce teme principale au?

Tinerii artiști sunt destul de conectați la lumea contemporană de astăzi. Când zic conectați, poate sunt chiar mai pricepuți în ceea ce privește tehnologia și inovațiile și tot ce înseamnă astăzi aplicațiile decât generația noastră. Nu vom mai putea ține pasul cu noile descoperiri în ceea ce înseamnă tehnologia, mai degrabă ar trebui să învățăm să gândim – în cazul nostru, a creativilor – o imagine și cum să o punem într-un context cât mai bun pentru a comunica cât mai bine. Partea pe care o face deja și inteligența artificială, prin diverse programe sau cum poți să stăpânești un program, nu ar trebui predată în școală. Astăzi ai toate tutorialele gratis. Atât școlile, cât și învățământul ar trebui upgradate din când în când. În fiecare lună apare un alt program, o altă inovație, de aceea nici nu mai contează în ce aplicație creezi o imagine, ci contează ce comunică imaginea respectivă.

Care e viziunea ta asupra artei timpurilor noastre?

Astăzi, în arta contemporană lucrarea de artă este produsul reciclării a sute de ani de producție artistică, de cultură generală și multe alte ingrediente pe care noile tehnologii le prezintă ca o noutate. Cred că „moda” asta cu maniera proprie este prea bătătorită, pentru că astăzi nu mai poți să creezi ceva original. Mai degrabă aduci inserții de noutate. Cum e și în muzică cu piesele remixate și reinterpretate. Preluăm ce ne place și regândim cumva printr-un filtru propriu. “Nimic nou sub soare!”

Apropo de preluat și filtrat: care sunt artiștii care ți-au marcat parcursul creativ profesional?

Sunt foarte mulți. Cred că la fiecare vârstă am avut alte preferințe. În școala generală, când nu mă pasiona și nu credeam că o să dau la arte, când am văzut prima oară Picasso am zis că este o tâmpenie. Abia mai târziu, în liceu, am înțeles că e un mare artist. În facultate, arta conceptuală, mi se părea că nu are nici o legătură cu arta plastică. Cred că ține de cum evoluezi și de maturitatea ta, atunci poți să înțelegi alte lucruri pe care nu le înțelegeai înainte. Mă feresc să dau nume de artiști faimoși și nu numai pentru că sunt deja foarte mulți pe piață.

Cum ai descoperit pasiunea pentru artă și cum ai devenit artist?

Eram la Mediaș în școala generală, unde nu mă gândeam vreodată că o să dau la arte. Îmi plăcea la ora de desen. Când alții erau terorizați, eu făceam cu lejeritate desenele, îmi ieșeau, dar nu aveam ambiții să exersez și acasă. Am primit din Germania, de la niște cunoștințe, o trusă de carioci color pe care ai mei mi le dădeau doar în weekend ca să nu le consum. Acelea erau vremurile imediat după Revoluția din ’89. Îmi aduc aminte că eram în clasa a VIII-a când a venit un inspector școlar pentru examenul de grad al profesoarei mele de desen, d-na Liana Răducanu.

Profesoara m-a dat exemplu căci probabil eram mai răsărit la materia dânsei. Acel inspector/profesor mi-a zis că dacă ajung prin Sibiu să trec pe la liceul de arte ca să văd dacă îmi place. Profesoara le-a spus alor mei despre discuție și au hotărât să mergem într-o vineri să vizităm Liceul de Arte. A fost mai mult decât un déjà-vu. Când am intrat în primul atelier, am văzut câțiva elevi care desenau un studiu de craniu uman din ghips. M-am simțit de parcă am mai fost acolo, în atmosfera aceea de atelier. Ai mei se gândeau că nu o să intru, așa că m-au lăsat să încerc. Am dat și am intrat. A fost și șansă, dar cred că a fost și puțin destin. După asta lucrurile au escaladat destul de rapid. Restul este (deja) istorie, parfumată cu multă muncă, perseverență și devotement.

#BizTimișoara este un proiect powered by Vodafone, realizat cu susținerea Asociației Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii
Parteneri: PROFI, tbi bank, IKEA
Mobility Partner: Continental
Sustainability Partner: DM România
Cu sprijinul: Cramele Recaș, Maresi, Iulius Town Timișoara, imobiliare.ro, XCity Towers