Mihai Zgondoiu: Arta într-o călătorie post-pandemie

Cultura este cu oameni, pentru oameni și despre oameni. Este despre apropiere și dialog, despre atingere și intimitate. Cu toate că s-a mutat online, va fi nevoie și de o redefinire a rolului și statutului artistului în societatea românească, iar artistul Mihai Zgondoiu crede că va fi nevoie și de o schimbare pe plan personal și colectiv.

Mihai Zgondoiu, cum vezi tu situația actuală?

Perioada actuală prin care trece întreaga omenire este una cu totul specială din multe puncte de vedere. Fie că vorbim de stările de alertă și urgență, măsuri radicale ce au frânat „maratonul” de zi cu zi în care ne complăceam cu toții, fie că vorbim de îmbolnăviri, victime, spaime, frici și angoase, rasa umană a fost pusă la grea încercare. O încercare care ne vorbește limpede despre supraviețuire și continuitate. Există deja multe teorii și conspirații în jurul acestui subiect, încât nu cred că o să aflăm prea curând ce ni s-a întâmplat cu adevărat.

Cum au fost pentru tine aceste luni de izolare?

Pentru mine, perioada de izolare a început destul de prost. La începutul lunii martie a fost declanșată o stare de frică colectivă propagată prin TV și rețelele de socializare online. Nu spun că majoritatea informațiilor nu au fost de folos, dar, în același timp, cred că pandemia de COVID-19 a avut parte de un “PR” reușit. Cine s-ar fi gândit că, în plin avânt tehnologic și economic, omenirea va fi obligată să se oprească în loc? Că vom fi obligați să ne izolăm unii de alții? Că ni se va schimba într-un fel sau altul viața? Nu prea aveam în calcul asemenea scenarii demne de filme horror sau science fiction. Aceste circumstanțe m-au făcut să plec în Transilvania, acasă la părinți. Cred că a fost cea mai bună decizie pe care o puteam lua în acel moment.

Cursu­rile la cele două universități (București și Timișoara) unde predau s-au mutat în online, așadar nu mai eram constrâns să fiu prezent într-un loc anume. Această perioadă, în ciuda nenorocirilor pe care le-a produs la nivel uman, social și economic, a fost și un moment bun de respiro și reflexie personală. Ultimii ani aproape că nu mi-i mai aduc aminte din pricina supermaratonului în care am fost prins: expoziții, bienale și târguri de artă, prezentări, workshop-uri, festivaluri, simpozioane, cursuri, școala de vară, pregătirea pentru admitere și multe alte proiecte. Așadar, cred că fost un timp prețios pentru fiecare dintre noi care a știut să-l folosească în favoarea lui.

„Cred că vom aprecia mai mult momentele petrecute în compania oamenilor decât cele în fața ecranelor. Ne vom întoarce la nevoile de bază folosindu-ne într-un mod mai precaut de tehnologie.” – Mihai Zgondoiu, artist, curator și galerist independent

Mihai Zgondoiu, ce proiecte aveai în lucru și s-au oprit în această perioadă?

Majoritatea proiectelor în care am fost implicat s-au anulat. Câteva dintre ele s-au amânat, ori s-au reconfigurat după noile norme. Pe plan național, vorbim de Bienala Alb-Negru de la Muzeul de Artă din Satu-Mare pe care trebuia să o curatoriez, o expoziție personală la Kuns­thalle Bega Box, o prezentare la TEDex Timișoara, câteva festivaluri și evenimente culturale unde trebuia să fiu art director, și lista încă mai poate continua.

Am văzut că ai avut totuși câteva proiecte digitale la care ai participat sau de care te-ai ocupat în această perioadă.

În această perioadă, majoritatea evenimentelor culturale s-au mutat în mediul online pentru a nu-și pierde contactul cu publicul. A fost o mișcare de avarie și la îndemâna tuturor. Nu credeam că într-un timp atât de scurt se vor activa proiecte noi și că o să înlocuim ritmul alert al vieții cotidiene cu ritmul alert din mediul online. La început am fost solitar cu majoritatea campaniilor de pe platformele culturale online cum ar fi Art Fight Corona (ICR NY), #newTogether (Forumul Cultural Austriac), VAR Cultural, Digital:Canvas, #Contactless Art Wall (Galateca), LaMultinationalePoetique.Fr, Home Residency. Visual correspondence Bucharest-Brussels (proiect de corespondență vizuală Mihai Zgondoiu & Claudia Rădulescu – ICR Bruxelles). Apoi am fost invitat să expun în proiecte online cum ar fi Aseptic (expoziție de grup realizată integral într-o galerie virtuală), Log Out.2 (proiecții video în fereastra de la Etaj Artist Run Space), Eco dosART #stamacasa (un experiment literaro-vizual pe care îl coordonez alături de scriitorul Dan Mircea Cipariu și care va fi expus în luna august pe simeze la Atelier 030202), Scurt Circuit. Despre Apropiere și Îndepărtare – ALIAJ (prima expoziție a alianței Artist-Run-Space-urilor din București) și câteva interviuri la Radio France International, Radio România Cultural, Radio Guerrilla și Radio Mediaș.

Mihai, cum te-a afectat pandemia ca artist?

Ca artist independent, obișnuit să-mi câștig traiul din joburi adiacente (graphic designer, art director, manager cultural, profesor), această nouă criză nu m-a afectat atât de mult precum i-a afectat pe artiștii “de galerie” obișnuiți să trăiască doar din arta pe care o produceau și o vindeau. Într-un fel anticipam o nouă prăbușire economică și tangențial asupra pieței de artă umflate de tranzacții financiare fabuloase. Arta ar trebui să se reîntoarcă la originile ei de bază unde să servească unor scopuri sociale, terapeutice, educaționale și, de ce nu, spirituale.

Ce măsuri ar trebui luate pentru sectorul cultural astfel încât să poată reveni la o normalitate?

Managementul sectorul cultural ar trebui restructurat de la zero. Acum se văd clar toate lacunele și lipsurile moștenite din regimurile politice din ultimii 30 de ani. Când mă refer că trebuie să o luăm de la zero, ar trebui să se înțeleagă clar că artistul în România anului 2020 nu are nici măcar statut juridic în nomenclatorul muncii. El, practic, nu există. Apoi, liderii care ne conduc țara ar trebui să arunce o privire mai atentă la cum e protejat și susținut sectorul cultural în statele vecine din UE: burse substanțiale, granturi, achiziții, rezidențe, spații destinate activităților culturale, finanțări pentru sectoarele independente, asigurări sociale și multe altele.

Cum crezi că ne va schimba pandemia?

Este greu de prezis cum va arăta noua față a omenirii după această pandemie. Destul de cert este că se vor amplifica cercetările tehnologice în genetică și medicină. Și nu numai. Apoi se vor stabili noi protocoale pentru siguranța speciei umane pe termen lung. Chiar dacă inteligența artificială va juca (și ea) un rol important în acest proces, nu văd ce ar putea fi îngrijorător referitor la relaționarea indivizilor în comunitate. Ba din contră. Cred că vom aprecia mai mult momentele petrecute în compania oamenilor decât cele în fața ecranelor. Ne vom întoarce la nevoile de bază folosindu-ne într-un mod mai precaut de tehnologie, care ne va modela și de acum înainte existența.

Ce lecții crezi că ar trebui să învățăm din actuala situație?

Pandemia ne-a reamintit încă o dată cât de fragili suntem ca specie. Schimbarea la nivel personal și colectiv nu o să aibă loc instant dacă vom face aceleași lucruri după reluarea activităților. Este nevoie de abordări total noi de luat în seamă. Lucruri aparent banale precum grija față de semeni prin timpul necesar acordat, protejarea mediului înconjurător prin măsuri atent respectate și, de ce nu, grija față de noi înșine. Este punctul esențial de plecare în această nouă “călătorie” postpandemie.

Credit foto Mihai Zgondoiu: ©Lucian Năstase

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 344 (15 iunie – 15 iulie 2020). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.