Migrantul dezrădăcinat s-a conectat

Migrantul dezrădăcinat s-a conectat

Pe Dana Diminescu am întâlnit-o la Şcoala de Inginerie Télécom ParisTech din Paris. Abia revenise după o conferință internațională și se pregătea să participe la o alta. Își împarte timpul între cursurile predate studenților, cercetarea în domeniul migrantului conectat și participarea la conferințe în lumea largă.

Dana Diminescu, sociolog specializat pe probleme de migraţie, este cunoscută la nivel internațional pentru cercetările privind dias­pora, migraţia şi mediile electronice – tele­foane mobile, internet, tehnologii de identificare digitală. Studiile sale arată că tehnologiile informaţionale şi de comunicaţii sunt, deopotrivă, un mijloc de integrare al migranţilor dar şi o metodă de monitorizare a migraţiei. Este autoarea şi coordonatoare a proiectului „e-Diasporas Atlas“ – „Atlasul digital al diasporei“, premiat în 2012 în competiţia Digital Humanities Awards, și a aplicației JokaJobs – un proiect de inovație socială prin care membrii Generației Y își pot găsi mai ușor un loc de muncă.

Cât de importantă este tehnologia în migrație?

Am scris un manifest acum 16 ani, în care am spus că migrantul dezrădăcinat este o figură care nu mai are actualitate sociologică și că este pe cale să se configureze o alta – migrantul conectat. Cine era atunci onest cu anchetele de teren putea să recunoască acest adevăr. Migrantul nu se mai definește printr-o serie de absențe – nu sunt nici acasă, nu mă integrez nici aici, ci știe să joace pe mai multe prezențe și are un întreg dispozitiv socio-tehnic ca să acționeze la distanță – infrastructurile digitale pe care navigăm astăzi.

Presa a scris despre imigranții din Siria care aveau telefoane mobile.

Dar nu este o noutate. În 1999-2000, lucram pe o comunitate de români din Oaș care vindeau ziarul săracului aici, la Paris. Dar arătau prin atitudinea lor că sunt gata să muncească, iar lucrul acesta nu a trecut neobservat și o parte din femei au început să lucreze în menaj. Locuiau împreună la marginea Parisului. Era perioada când apăruseră telefoanele mobile și una dintre femeile care lucra a primit un telefon mobil, care a devenit telefonul grupului. A fost important pentru că cei care voiau să propună de lucru acestor români puteau să trimită mesaje pe acest telefon. Munca propusă era una flexibilă, dar altfel nu puteau vorbi cu acești români, pentru că stăteau într-un loc unde nu era telefon fix, nu era electricitate. Apoi am urmărit cum fiecare și-a luat un telefon mobil și cum, până la urmă, au dispărut din stradă. Aceasta a fost o primă constatare din teren – că telefonul mobil a fost extrem de important pentru integrarea lor în piața muncii. Telefonul mobil este important din perspectiva că ești tot timpul accesibil. Nu mai putem vorbi de migrantul neconectat, dezrădăcinat, cu imaginarul ideologic al sedentarului, al unei anumite ideologii legate de național. Este o complet altă configurație, în care e drept că te deplasezi, că nu ești prezent fizic, dar ești prezent prin activitate, prin comunicare. Este alt tip de prezență.

Calitatea absenței și a prezenței se schimbă.

Nu spun că absența și prezența nu mai fac parte din figura migrantului. Spun numai că noile tehnologii au schimbat calitatea absenței și calitatea prezenței și au făcut să vezi mai mult prezența, pentru că este mai abundentă, mai variată. Sigur că mai există forme de absență, dar nu sunt dominante. Ce este dominant acum sunt formele de prezență, pentru că poți să fii aici și acolo în același timp. Există persoane care se trezesc dimineața și deschid Skype-ul ca pe o ușă. Această ușă poate fi deschisă în Maroc, de exem­plu, și să fie în permanență împreună în felul acesta. Noile tehnologii au schimbat modul de a comunica la distanță. Nu mai este o comunicare care suplinește absența, ci o formă de a trăi împreună la distanță. Este extrem de important pentru cel care vrea să creeze o politică de integrare. Nu mai putem propune aceași politică de integrare pentru migrantul dezrădăcinat și pentru mi­grantul conectat. Trebuie să te gândești că el este, de fapt, un navigator care circulă în univers, în acest ecosistem digital care s-a creat acum. Este foarte activ în zona infrastructurilor digitale. Nu mai poți să-i propui același lucru când vine vorba de integrare și, în același timp, statul de la unde pleacă nu pierde neapărat. Rămâne conectat. Trebuie să îi dai puterea să fie activ la distanță.

Interesantă perspectivă. În România se discută doar despre ce să facem ca să nu mai plece oamenii din țară.

Este o mentalitate foarte veche, trebuie să faci să circule resursele! De fapt, ceea ce interesează foarte multe state de origine ale migranților, care au diaspore mari, este cum să capteze bogăția migranților, nu neapărat să îi deplaseze înapoi acasă. Cum să facă să se întoarcă resursele spre țara de origine. De exemplu resursele academice sau, evident, remitențele. Sunt zeci de posibilități astăzi ca să trimiți bani prin telefon. Sunt foarte multe inovații care s-au concentrat în special pe remitențe. Nu este vorba doar despre captarea resurselor, este vorba despre construirea unui stat dincolo de frontierele de stat. Este o formă de expansiune pe care o poate trăi orice stat prin noile tehnologii și prin persoanele care sunt la distanță.

În cazul acesta, România este deja un stat în expansiune.

Da, dar nu profităm de această expansiune. Trebuie să construim o strategie pentru migrantul conectat.

Cum am putea să avem beneficii din migrație?

Trebuie create aceste autostrăzi digitale pe care oamenii pot să vină ușor spre țară. Românii plecați din țară se uită la televiziunile din România, consultă site-urile de știri. Dar dincolo de asta, autoritățile din România trebuie să își pună întrebarea cum să îi facă pe românii plecați să participe la viața satelor, pentru că a plecat foarte multă populație rurală. Sunt o mulțime de posibilități astăzi ca oamenii să participe și de la distanță la o nuntă, la un botez, la un eveniment din sat. Chiar dacă este o prezență care se manifestă prin Skype. Eu am o casă la țară, în zona Făgăraș, și câteodată aș vea să văd casa, că a nins acum. Și mă gândesc să pun o cameră, să mă pot conecta, să pot privi casa. Sunt oameni care au în țară familia, rude și care sunt convinsă că ar vrea să vadă, de exemplu, mireasa care trece spre biserică. Am vorbit cu oameni care mi-au spus că au Skype pe telefonul mobil și au participat la înmormântări. Este o participare la distanță și trebuie întreținută cumva. Resursele se atrag prin proiecte și toată lumea trebuie să înțeleagă că este un drum mai lung. Să zicem că este nevoie de competențele unui fizician. Până să îl înrolezi pentru un proiect, să zicem la Măgurele, nu se face de azi pe mâine. Este nevoie de un angajament, care este și economic, și în interes științific. Nu este numai o datorie.

„Migrația este o formă de expansiune pe care o poate trăi orice stat prin noile tehnologii și prin persoanele care sunt la distanță.“

Cum sunt priviți românii în Franța?

Avem în Franța mai multe categorii de români. O mare majoritate invizibilă, câteva figuri intelectuale vizibile și o masă de oameni vizibili – oameni care fac comerț cu această vizibilitate. Acești oameni își vând imaginea de marginali, o dramatizează în stradă, unde ea devine foarte vizibilă și sunt evidențiați în anumite statistici. Este un comerț cu vizibilitatea acestor români. Un comerț al presei care vinde ceea ce este vizibil și al politicianului care acuză ce este vizibil, pentru că mesajul trece mai ușor. Este un cerc vicios și mulți ani s-a discutat în jurul acestei categorii a populației. Dar dacă stai mai mult în societatea franceză, nu este nicio problemă. Nu am simțit niciodată o urmă de rasism în școala aceasta. N-am simțit niciodată o urmă de lipsă de afectivitate sau de considerație.

foto: Vali Mirea