Michael Chui & Matthias Evers: Promisiunile și pericolele ingineriei genetice

Reading Time: 5 minute

Progresele recente din domeniul ingineriei genetice ne aduc o mulțime de beneficii, dar în egală măsură și riscuri. De aceea, toți factorii implicați în cercetare, punere în practică și utilizare trebuie să respecte reglementările existente și pe cele care apar pe măsură ce această revoluție în biologie vizează tot mai multe domenii ale vieții noastre.

Text de Michael Chui și Matthias Evers

În noiembrie 2020, lumea s-a bucurat când cele trei vaccinuri pe bază de cod genetic împotriva COVID-19 (Pfizer-BioNTech, Moderna și AstraZeneca) s-au dovedit eficiente în cadrul unor studii clinice.

Pe de altă parte însă, în octombrie cercetătorii descoperiseră că tehnica de editare genetică numită CRISPR-Cas9, utilizată la repararea unei gene care cauzează orbirea în etapele timpurii ale dezvoltării embrionului uman, elimina un anume cromozom sau măcar o parte însemnată a acestuia. Cele două anunțuri, survenite la distanță de o lună unul de celălalt, ilustrează atât promisiunile, cât și pericolele ingineriei genetice.

Un raport recent al McKinsey Global Institute (MGI) releva faptul că progresele actuale ale biologiei coroborate cu analiza avansată a datelor pot ajuta la soluționarea unor probleme majore ale omenirii, de la reducerea riscului climatic și întărirea securității alimentare la lupta împotriva pandemiilor.

Beneficiile potențial uriașe ale acestei adevărate revoluții din domeniul ingineriei genetice cer însă evaluarea cu cea mai mare atenție și a riscurilor implicate.

Inovațiile curente din domeniul biologiei au un evantai larg de aplicații. Aproximativ 60% din factorii de producție fizici din economia globală sunt fie biologici, fie vor putea fi obținuți în viitor cu ajutorul proceselor biologice. De pildă, nailonul deja poate fi obținut din fermenți modificați genetic, și nu cu ajutorul petrochimiei.

Matthias Evers McKinsey — **Matthias Evers** este partener senior la biroul McKinsey din Hamburg și co-lider al activității de cercetare-dezvoltare a companiei în domeniul farmaceutic și medical.

Multe dintre aceste tehnici au potențialul de a utiliza mai puțină energie și apă, în schimb de a genera mai puține gaze cu efect de seră. Numai 400 de aplicații biologice aflate actualmente în dezvoltare ar putea reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu până la 9% până în 2050.

CRISPR-Cas9 este o tehnologie de manipulare a materialului genetic tot mai accesibilă și este completată de secvențierea genelor, care e ieftină și rapidă, și de progresele analizei datelor care permit cercetătorilor să înțeleagă mai bine procesele biologice. Cu cât înțelegem mai profund biologia (genele, microbiomii și semnalele neurale), cu atât va fi mai probabil să putem “crea” viață.

Riscurile ingineriei genetice

Numai că actul de a modifica biologia vine la pachet cu riscuri. Deoarece echipamentele pentru CRISPR pot fi cumpărate de pe internet, oricine, fie și având un nivel scăzut de cunoștințe în domeniul biologiei, poate crea și lansa noi entități vii, inclusiv bacterii și virusuri.

Organismele biologice se pot replica, sunt autosustenabile și pot interrelaționa. Mai mult, după cum a arătat răspândirea rapidă a virusului SARS-CoV-2 la nivel mondial, ele nu țin cont de granițele politice. De exemplu, modificările genetice efectuate asupra unor vectori ai bolilor infecțioase (cum ar fi asupra țânțarului anofel în cazul malariei) pot salva multe vieți, dar e posibil să nu putem controla evoluția vectorilor. Ca exemplu, o generație de țânțari modificați genetic în cadrul unui experiment în Brazilia e încă în viață după cinci ani, deși conform calculelor inițiale ar fi trebuit să dispară de mult.

Un alt motiv de preocupare este confidențialitatea datelor. Răspândirea rapidă a tehnologiilor digitale a dat naștere la dezbateri aprinse cu privire la utilizarea de către companiile din tehnologie a datelor personale, cum sunt cele referitoare la obiceiurile de cumpărare și la activitatea din social media. Dar accesul la datele biologice privind corpul și creierul nostru reprezintă un nou nivel al intruziunii în spațiul personal.

Michael Chui McKinsey — **Michael Chui** este partener în cadrul McKinsey Global Institute, unde studiază impactul pe termen lung al tendințelor tehnologice.

În plus, biorevoluția poate fi un factor de inegalitate, cel puțin atât timp cât aplicații ale acesteia cum ar fi terapiile salvatoare de ultimă oră și îmbunătățirea performanțelor rămân scumpe și astfel accesibile numai celor bogați. MGI estimează că aproximativ 70% din scăderea numărului de cazuri de boli în următorii 10 – 20 de ani e posibil să fie înregistrată în țările în care populația are venituri mari, deși acestea însumează doar 30% din numărul global de cazuri.

De aceea, dacă nu vor fi administrate corect, riscurile aduse de progresele din biologie pot deveni mai mari decât beneficiile. Oamenii de știință nu pot inova fără să țină cont de nevoile și temerile societății și de aceea ei trebuie să le aibă mereu în vedere, la fiecare pas. Din fericire însă, aceasta este o practică cu care sunt obișnuiți de ceva vreme.

Între reglementare și autoreglementare

În 1975, de exemplu, oameni de știință, avocați și medici s-au reunit la conferința Asilomar, în California, pentru a trasa, din proprie inițiativă, principii orientative care să asigure faptul că tehnologia pentru recombinarea ADN-ului nu este utilizată în mod periculos.

Mai recent, biochimistul american Jennifer Doudna, laureată a premiului Nobel pentru chimie în 2020 împreună cu microbiologul francez Emmanuelle Charpentier pentru inventarea CRISPR, a făcut un apel pentru regulamente mai stricte privind utilizarea tehnologiei respective în modificarea embrionilor umani gemeni.

Guvernele care reglementează inovațiile în domeniul biologiei și activitatea companiilor care le concep și le utilizează trebuie să participe la dezbaterile cu privire la riscurile implicate. Estimăm că 70% din potențialul impact al revoluției din industria biologică va avea la baza tehnologii care respectă regulamentele în vigoare în acest domeniu.

Reglementările privind ingineria genetică sunt inegale. De pildă, la finele lui 2019 Societatea Americană pentru Medicina Reproductivă lăsa la latitudinea clinicilor și părinților ce nivel de testare și diagnosticare genetică să fie permis pentru identificarea defectelor la embrioni înainte de implantarea acestora. În același timp însă, Autoritatea pentru Fertilizare Umană și Embriologie din Marea Britanie are reguli mai stricte, permițând procedeele în cauză numai în scopuri medicale și chiar și așa doar în cazul anumitor afecțiuni.

În mod ideal, cetățenii ar trebui să fie implicați în dezbaterile de profil, deoarece nivelul lor de receptare a modului în care este aplicată știința influențează organismele de reglementare. În UK, de exemplu, a fost înființat în 1991 Consiliul pentru Bioetică al instituției finantropice Nuffield, organism independent, care are rolul de a consilia factorii de decizie și a stimula dezbaterea publică în domeniul bioeticii.

Multe inovații recente din domeniul biologiei sunt extrem de complexe și de aceea este nevoie să le cât mai profund pentru a le putea aprecia impactul asupra vieții și societății. Numai lucrând împreună, guvernele, oamenii de știință, companiile și publicul pot beneficia de puterea extraordinară a industriei biologice și, în același timp, pot controla riscurile asociate.