Mâncarea viitorului

În urmă cu fix un an, o companie finlandeză facea vâlvă în întreaga lume cu o inovație despre care se spunea că în cel mult doi ani va schimba modul în care mâncăm. Solein, produs botezat de presă „aer comestibil”, este o proteină rezultată dintr-un amestec de dioxid de carbon, apă și electricitate. În România ultimelor luni se discută tot mai mult de făina din insecte. Între timp, agricultura așa cum o știm trece și ea prin transformări importante. La toate se mai adaugă în ecuație și lipsa unei identăți gastronomice românești, care să ghideze eforturile locale pentru a pregăti mâncarea viitorului. Dar cum va fi oare viitorul în farfuriile noastre?

Aceasta este doar una dintre întrebările la care specialiștii au căutat răspunsuri în cadrul New Agro, conferință Biz dedicată inovației în industria agricolă.

„Alimentația viitorului nu este doar despre cantitate, despre a asigura doar cantitativ nivelul de hrană de care avem nevoie, ci este și despre a asigura acea sațietate din punct de vedere nutrițional. Agricultura viitorului este una hibridă. Deși noi am început în urmă cu zece ani, acum dezvoltăm tehnologie și ne dezvoltăm în direcția unei agriculturi verticale. Pentru a avea o agricultură care să rezolve nevoile viitorului, cred că această formă trebuie combinată cu o agricultură clasică, dar cât mai hiperlocalizată ”, spune Cristian Tudor, Founder & General Manager Ultragreens Romania.

Tehnologia intră tot mai mult în procesul de pregătire pentru mâncarea viitorului. La New Agro, Lucian Stoian, Director Tehnic Drone Agricole RIAGRO, a explicat cum dronele pătrund pe câmpuri pentru însămânțare, fertilizare, dar și pentru a supraveghea culturile. „Printre principalele lor avantaje, enumăr eliminarea pierderilor provocate de daunele mecanice, reducerea cantității de apă cu până la 90%, dar și un cost redus de achiziție amortizat într-un interval de timp scurt”.

În condițiile în care 30% din gazele cu efect de seră sunt emise în atmosferă ca urmare a activităților de producere a hranei, folosirea constantă a fertilizatorilor chimici și a pesticidelor compromite sănătatea solului, a apelor și a vieții naturale, iar monoculturile iau locul diversității naturale, agricultura regenerativă oferă o alternativă sustenabilă și benefică din punct de vedere ecologic, economic și social.

În politicile publice se pune accent din ce în ce mai mult pe practicile agricole durabile, pe practicarea unei agriculturi conservative, astfel încât sectorul agricol să poată aduce mai multe beneficii mediului înconjurător. „Carbon farming” este un concept care presupune o grijă suplimentară pentru sol și microorganismele din el. „Trebuie înțeles că nu este rău ce am făcut până acum, dar pentru a putea susține creșterea de producție a fost necesar să intervenim chimic și cu mecanizare. Acum știm cum să le îmbinăm. Este necesară o agricultură regenerativă”, subliniază Sébastien Record, Country Manager Gaiago. Compania are o filosofie simplă: omenirea prosperă atunci când solurile prosperă, așa că strategia se concentrează pe revitalizarea solului, semințelor și sănătatea plantelor.

Răzvan Ghenu, Digital Business Advisor în cadrul ARGGO, arată că dacă astăzi suntem peste 7 miliarde de oameni, în 2050 estimarea este de 10 miliarde. Resursele deja sunt limitate, ceea ce înseamnă că pe viitor va trebui să fie suplinită cererea crescută și pe o suprafață similiară sau chiar mai mică. „Tehnologia în sectorul agricol nu mai este un moft, este o necesitate. Unii au început deja să se digitalizeze. Acesta este un trend care va continua, dar acesta se face cu pași lenți. Sunt puține companii din domeniul agri care au implementate soluții inteligente”, atrage atenția Răzvan Ghenu.

Reinventarea bucătăriei românești

Dacă pe câmpuri și în unitățile de procesare alimentară se produce o adevărată revoluție, dictată de resursele limitate și nevoile aplicării unor principii de sustenabilitate, același fenomen poate fi observat și direct în farfurii. Primul studiu privind identitatea culturală gastronomică, realizat de Unlock Market Research pentru Amintiri Gustoase și Cronicari Digitali, a arătat că bucătăria românească are multe atuuri pe care le poate folosi. Concluziile au un impact la ambele capete ale lanțului de consum, dar și pe parcursul lui. De la cultivare, recoltare, procesare, transport și până la cum se face consumul.

„Când eram mică, cu capul în cărțile lui Isaac Asimov și ai alor autori de SF timpuriu, așteptam să apară mâncarea la tub pe care o consumau astronauții din lecturile preferate. Supă de pui la tub, pastile de cartofi prajiti cu friptură etc. E drept că, în anii 80, visele mele erau și o soluție la penuria de alimente din perioadă și la lipsa mea de interes pentru ritualul statului la masă. 40 și ceva de ani mai târziu, mâncarea viitorului continuă să surprindă. La intersecția dintre globalizare și consumerism a apărut Greta Thunberg- nume de cod, dar și ad literam, iar omenirea se reîntoarce cu nostalgia gustului și dorința de a proteja natura, la ecologie, ecologism, bucătăria farm to table, grijă față de resurse și multă leurdă și zmeură proaspătă. Prin urmare, și românii doresc să mănânce mai mult din România, produse, dar și mâncăruri de pe timpul bunicilor ce dau promisiunea unei alimentații sănătoase, gătită pe îndelete, care te și ajută în a îți recupera identitatea, o chestiune foarte serioasă cu care noile generații se confruntă”, spune Silvia Teodorescu, coordonator Amintiri Gustoase și managing partner Zaga Brand.

„Din ce putem trage cu ochiul acum, pentru viitor, pe mesele noastre vor rămâne brânzeturile (telemeaua, cașul, urda, neîntâlnite altundeva), văzute de români ca cele mai curate produse cu protein, și mai milostive în raport cu animalele. Apoi vin tartinabilele ( salata de vinete, zacusca) și tocăturile (da, micii sunt pe mese și peste 20 de ani). Ce se va întâmpla însă cu cele peste 1.000 de feluri de ciorbe aburinde în tot spațiul nostru național, identificate ca element diferențiator pentru bucătăria românească, dar greu de făcut, sau cu mâncărurile de tot felul? Sper că nu își vor găsi locul în tub. Și pentru a duce mai departe atât producția și procesarea de alimente, dar și vitalitatea economică aferentă și altor domenii precum retailul, HORECA, turismul, trebuie să participăm cu toții la demersul construcției brandului gastronomic de țară”, subliniază Silvia Teodorescu.

FOTO: Vali Mirea