Management focus

Management focus

Desi suna bine, focalizarea si concentrarea reprezinta, de fapt, capcane insidioase pentru companii. Iar rezultatul este, de multe ori, o cursa nebuna catre nimic. 

 Printre multele idei care circula prin lumea conducerii oamenilor sunt doua care au rang aproape de religie, doua care sunt crezute fara drept de apel si date mai departe in consecinta: simplitatea si concentrarea, ceea ce americanii numesc “management focus” si care se traduce in romgleza de lemn folosita in management la noi prin “focusare”. Despre prima am scris deja, despre a doua voi scrie in rândurile care urmeaza. Pentru ca detest barbarismele romgleze si pentru ca noi chiar avem cuvinte românesti pentru acest concept, am sa folosesc termenul de concentrare sau de focalizare.

Deci, la ce e buna focalizarea? Daca e sa ne uitam la originea termenului, el vorbeste despre concentrarea masiva a energiei unui spatiu intr-un punct mic. In acest fel, efectul energiei se multiplica enorm, in detrimentul spatiului acoperit. Intrebarea ar fi daca e buna aceasta concentrare. Este ea utila? Raspunsul evident este ca depinde de ceea ce urmaresti. Daca vrei sa te bronzezi, de pilda, nu vei concentra energia soarelui undeva anume, dar daca exact cu aceeasi energie vrei sa fierbi un ibric de apa, o vei face.

Concentrarea, deci, este utila când obiectul sau este precis conturat si restrâns ca arie. |n management, asta nu se intâmpla aproape niciodata. Majoritatea problemelor cu care managerii se confrunta, marea lor majoritate, prezinta scopuri definite mai degraba complex si vag. Obsesia asta pentru simplitate si focalizare le transforma in obiective inguste si foarte concentrate, de regula aiurea. Cel mai adesea concentrarea se refera, de fapt, la o barbara suprasimplificare a realitatii si la reducerea ei la câtiva parametri masurabili obiectiv, cel mai adesea cu o puternica tenta de rezultate de afaceri (volume, cresteri, profitabilitate etc.). Aceste rezultate insa, ca orice rezultate, sunt o consecinta a unei activitati bine chibzuite strategic si corect executate tactic. Focalizarea pe rezultate produce, de fapt, defocalizare de sursele lor si o supraconcentrare pe teme inguste, pe termen scurt, cu potential de reusita rapida. Pe termen lung, asta produce o indepartare constanta de esenta, de lucrurile care genereaza valoare, de clienti si de ecosistemul de parteneri de care afacerea depinde. Consecintele pot fi grave, dar, de regula, se traduc printr-o evolutie mai degraba haotica, in care toata organizatia e foarte preocupata sa stinga incendii mici pe care tot ea le-a creat.

Am avut recent un seminar cu un client care se confrunta exact cu aceasta problema. Am fost absolut stupefiat de magnitudinea la care poate ajunge ea intr-o organizatie dinamica, buna, cu oameni valorosi si o conducere mai degraba vizionara. Nimeni nu e ferit si nimeni nu are o reteta magica de a focaliza oamenii fara a produce aceste efecte negative.

In plus, daca mai era nevoie, focalizarea mai are o mare hiba: are o sora mai mica si foarte insidioasa, cu care merge mereu de mâna – managementul prin obiective. Pentru a-i face pe oameni focalizati, acei parametri ingust definiti devin obiectivele muncii lor, obiective analizate des si in spatele carora se asaza un intreg arsenal de presiuni extrinseci, de la penalizari la bonusuri, menite sa tina lumea pe sina. Asta e o mare problema, pentru ca focalizarea astfel inteleasa functioneaza doar daca drumul de la starea curenta la obiectiv e clar si bine inteles. Pentru ca acest fel de a conduce produce concentrare in dauna inovatiei, distruge vederea periferica. Daca peste asta se suprapune suprasimplificarea destinatiei, rezultatul e o cursa nebuna catre nimic, un fel de a fugi din ce in ce mai repede intr-o directie gresita.

Deci, ce e de facut? Raspunsul nu e simplu, din pacate. Pentru ca el cere o filosofie de conducere total diferita, nu doar schimbarea unor metodologii. Concentrarea, desigur, este buna, dar cu conditia ca ea sa aiba drept obiect o realitate larga si complexa, adica o concentrare pe ceea ce conteaza, dar nu o focalizare intr-un punct. Prin urmare, acest fel de concentrare nu poate fi condusa extrinsec, prin obiective, ci intrinsec, prin aliniere la o misiune comuna. Cu alte cuvinte, e nevoie de leadership, cu tot ce presupune el.

Adrian Stanciu este consultant in transformare organizationala si Associated Dean for Knowledge & Leadership la Maastricht School of Management Romania.