Management cu gene de leadership

Reading Time: 4 minute

După o carieră de mai bine de zece ani la companii mari de cercetare din Germania, unde a făcut o descoperire științifică importantă în genetică, Gabriela Oprea a ales să se întoarcă în România, unde conduce acum Personal Genetics, un laborator de medicină personalizată.

Care a fost traseul profesional parcurs de la plecarea din țară la studii și cum v-ați construit cariera în Germania?

Am plecat din țară pentru studiile de doctorat după ce am terminat masterul de genetică la Facultatea de Biologie din București. M-am alăturat echipei prof. dr. Brunhilde Wirth, de la Institutul de Genetică Umană din Köln, unde am studiat și identificat prima genă modificatoare la om în atrofia musculară spinală (AMS). După terminarea doctoratului și a programului postdoctoral în același grup academic, am decis să îmi continuu drumul în mediul privat. Am lucrat timp de doi ani la compania farmaceutică Ganymed Pharmaceuticals AG (Mainz) în dezvoltarea de anticorpi monoclonali în cancer. După care am decis să mă alătur echipei de la Centogene (Rostock) într-un domeniu nou la acea vreme, și anume curarea datelor obținute prin teste genetice prin diverse metodologii. Astfel, am pus bazele unui nou departament de procesare de date genetice și produse digitale, care treptat a fost implicat atât în creșterea calității datelor obținute prin testare genetică cât și în procesul de optimizare și automatizare a diagnosticului molecar.

Ne puteți da mai multe detalii despre descoperirea legăturii dintre proteina Plastin-3 și atrofia musculară spinală?

Îmi face o plăcere imensă să vă vorbesc despre această descoperire. În grupul de cercetare unde mi-am realizat lucrarea de doctorat erau la acel moment identificate 42 de familii cu persoane sănătoase sau neafectate de boală, care prezentau mutația bine cunoscută și caracterizată a fi direct asociată cu atrofia musculară spinală (AMS). Toate acestea erau persoane adulte. Interesant este că toate aceste persoane neafectate, „protejate”, erau de sex feminin. Pentru a înțelege ce anume le protejează de boală am analizat ARN-ul din celulele acestora prin comparație cu membrii afectați din familie (care erau majoritatea de sex bărbătesc). Gena Plastin-3 a fost identificată a fi supraexprimată în persoanele protejate, iar această genă este localizată pe cromozomul X, cromozomul sexului feminin. Am reușit să demonstrăm că supraexpresia proteinei Plastin-3 salvează defectele de creștere a prelungirii neuronilor motori (axonii) la șoareci și la peștele-zebră cu AMS. Descoperirea că aceste defecte în formarea axonului (a prelungirii neuronale) sunt cauza majoră a AMS a deschis opțiuni noi de terapie pentru AMS și pentru boli similare, neuro-musculare.

Aveți o experiență de 13 ani în cercetare și diagnostic molecular în Germania în domeniul bolilor rare. De ce ați ales să vă întoarceți în România?

De ce nu?! Am ales să plec din România pentru a mă dezvolta în acest domeniu, am ales să rămân în Germania realizând bineînțeles cât de mult pot să învăț. Apoi am ales să mă întorc, conștientă fiind că, așa cum îmi îndrum colegii în Germania să ofere un diagnostic molecular de calitate, la fel de bine o pot face și în România. Ca și în biologie, este nevoie de o relație donor-receptor, translatată prin dorința de a merge mai departe, de a face diferența, de a demonstra că și în România sunt oameni capabili de lucruri excelente și la cel mai înalt nivel. Iar la Personal Genetics am găsit acel receptor. Astfel, m-am întors la „rădăcini”, în România, la Personal Genetics. Acest lucru a fost posibil deoarece un investitor român, Ariadna Löwendal Dănilă, biochimist și cercetător care a migrat către domeniul afacerilor, a avut curajul și viziunea să investească într-un laborator de medicină personalizată acum 9 ani în România și să continue în acest domeniu nou.

Sunteți director-general al Personal Genetics din septembrie 2020. Care sunt planurile pe care le aveți ca director general al laboratorului?

Întoarcerea mea în țară și alăturarea mea echipei Personal Genetics s-au suprapus cu pandemia de COVID-19. Planurile inițiale s-au intersectat cu nevoile curente locale, cu abordarea în paralel atât a aspectelor legate de Sars-Cov2, cât și cu planul de viitor pe termen scurt și lung. Pe lângă testarea standard a pacienților pentru Sars-Cov2 intenționăm să începem secvențierea virusului pentru a înțelege mult mai bine atât transmiterea epidemiologică cât și spectrul de mutații la nivel local. Corelarea acestor date cu impactul clinic (adică răspunsul imun) și ideal cu fondul genetic al pacienților sunt importante pentru puterea noastră de a prezice gravitatea infecției cu Sars-Cov2 în România. Totuși, ne gândim și la perioada post-COVID-19 și planificăm includerea testărilor genetice în portofoliul nostru pentru peste 7.000 de boli cunoscute (cele mai multe cunoscute ca boli rare în pediatrie și nu numai, dar și diverse tipuri de cancere) cu interpretarea bazată atât pe recomandări internaționale cât și pe baza experienței și expertizei noastre interne.

Care sunt principalele provocări cu care vă confruntați ca profesionist în domeniul geneticii în România?

Provocarea cea mai mare este de a forma local echipe de top, echipe care să lucreze împreună pentru un țel comun. Echipa la care mă refer este formată atât din medicii din țară, medicii noștri din Personal Genetics, cât și din pacienți. Cu cât înțelegem că împreună avem atât puterea cât și cunoștințele să facem ce este necesar pentru pacienți, indiferent de condiția medicală a acestora, cu atât vom fi pe un drum mai bun. Provocarea este de asemenea și în a implica autoritățile corespunzătoare, în special în rambursarea testelor genetice. Iar aici noi, geneticienii, împreună cu autoritățile din România, trebuie să aducem raționalitate în acest proces.

La ce nivel se află Germania comparativ cu România în ceea ce privește genetica și de ce am avea nevoie să ajungem la același nivel sau aproape?

Nu compar cele două țări. Nu cred că este relevant în acest moment. Fiecare sistem are atât plusuri cât și minusuri. Și, indiferent unde ești, încă este mult de muncă. Este un efort continuu, deoarece înțelegerea ADN-ului este încă limitată. În primul rând avem nevoie de oameni, de experți. În al doilea rând de echipamente și infrastructura necesară. Apoi urmează susținerea colegilor medici și încrederea că efortul de azi va fi răsplătit mai târziu.

Cum vedeți viitorul geneticii în România?

Genetica este viitorul, oriunde în lume. Inclusiv în România. Personal cred în acest viitor și îmi doresc să particip, să participăm cu toate competențele noastre la acest proces. Altfel nu m-aș fi întors. Văd în viitor o colaborare, un parteneriat cu medicii, cu pacienții, cu autoritățile din România, dar și cu alte zone de interes din lume. Noi, cei de la Personal Genetics, împreună cu partenerii noștri ne implicăm 100% în acest proces și sperăm ca tinerele generații să găsească aici perspective, oportunități și provocări