Mâine, după facultate

Reading Time: 4 minute

Studenții de astăzi formează un grup mult mai eterogen decât cei de acum 15 sau 20 de ani, când majoritatea managerilor din firmele din România au trecut prin universități. Și lumea de azi este mai pestriță, mai incertă și mai dificil de interpretat. Cu toate acestea, după mulți ani de experiență și interacțiune cu piața și forța de muncă și cu o privire de ansamblu asupra tendințelor globale, se poate găsi firul Ariadnei pentru viitorul studenților de astăzi. Și nu voi aminti inteligența artificială, roboți sau data analytics, ci mai degrabă ce poate diferenția individul în contextul erei digitale, ce anume poate forma un student de azi pentru mâine, indiferent dacă alege să fie angajat al unei companii sau antreprenor.

De Andreea Mihnea

În cele mai multe discuții cu studenții observ nevoia grăbită de “rețete” scurte și ușor de urmat despre ce înseamnă să reușești în sfera profesională. Nu de puține ori, așteptarea celor cu care vorbesc este de a primi un vlog pe care să îl urmărească rapid în metroul dintre Unirii și Piața Romană, înainte de a se prezenta la un interviu. Admit că este o așteptare perfect validă din partea unui student prin prisma felului cum ne luăm informația în prezent. Dacă, însă, intenția este de a deveni un bun profesionist, atunci abordarea trebuie să fie ceva mai de substanță decât bine- cunoscutele “5 reguli ca să îți iei casa înainte de 30 de ani”.

Există cel puțin 2 planuri la care un student se poate raporta pentru a se pregăti să lucreze în lumea VUCA*(volatile, uncertain, complex, ambiguous): dinspre sine spre exterior și invers.

Sunt un mare promotor al asumării responsabilității față de sine și consider că orice societate sau companie funcționează mai bine dacă indivizii care o formează funcționează bine individual.

A acționa bine ca individ înseamnă, în primul rând, a avea un grad de echilibru emoțional care să facă interacțiunea cu tine plăcută, productivă și repetabilă în mediul profesional. Este primul element de “angajabilitate” pe care îl au în vedere companiile atunci când evaluează un candidat. O bună igienă emoțională pornește de la abilitatea de a-ți înțelege corect valorile, convingerile și emoțiile, de a exprima clar așteptările și de a accepta faptul că oamenii cu care intră în contact pot fi foarte diferiți de el.

După perioada de formare și fixare a personalității la care se află de regulă un student, apare de multe ori în business comportamentul fix de tipul “așa sunt eu”, care vine la pachet cu un atașament și o validare excesivă a felului propriu de a fi. De aici apare rezistența la feed-back și limitarea perfecționării.

În concluzie, pentru a-mi spori șansele de a reuși în profesie, există 3 abilități esențiale pe care pot construi:

un echilibru emoțional pe care să îl îngrijesc în mod conștient deoarece de el depinde, în mare parte, succesul interacțiunilor mele;
un nivel rezonabil de conștiinciozitate care înseamnă o etică și o disciplină a muncii, respectarea regulilor și a termenelor, acceptarea supervizării și un anumit nivel de predictibilitate în interacțiunea cu ceilalți;
o actualizare permanentă a specializării sau a rolului și înțelegerea valorii adăugate pe care o aduce, de fapt, aceasta din urmă, putând fi determinată numai prin cererea constantă de feed-back de la cei cu care lucrez.

Evident că cele 3 nu sunt deloc exhaustive și că fiecare rol cere abilități specifice, de la creativitate și, management de proiecte, la flexibilitate cognitivă și rezolvare de probleme etc. Însă, fără un fundament solid, este imposibil să construiești o carieră în mod sustenabil.

La fel de importantă ca privirea înspre sine este și înțelegerea în linii mari a fenomenului exterior: încotro se îndreaptă lumea din perspectiva muncii, ce industrii apar sau dispar și ce se va căuta în piața în viitorul apropiat. Ideea vehiculată de futurologi cum că viitorul va da buzna peste noi în toate domeniile este corectă, însă viitorul este mai aproape sau mai departe în funcție de industria și regiunea în care ne aflăm. În multe cazuri, România este beneficiara fenomenului “leap-frogging”, adică o societate care adoptă tehnologii și moduri avansate de lucru înaintea țărilor dezvoltate care aveau deja un standard comod la data apariției acestor tehnologii de ultimă oră, țări care fac o tranziție mai lentă către ele.

Dacă aș fi student sau viitor student în România, m-aș orienta către o specializare într-unul dintre domeniile de mai jos:

Pentru amatorii de științe exacte:

IT: specialist IT, de la programare hardware și software, specialiști baze de date, analiști aplicații, arhitecți și până la ingineri în zona comunicațiilor sau de date, profesii care vor fi necesare în majoritatea domeniilor
Inginerie și tehnologie: nevoia va fi în creștere, în special prin prisma IoT, Robotică, IA, dar și a industriei auto și redefinirea unei serii întregi de tipuri de aparatură casnică sau exterioară.

Pentru creativi:

Tot ce are legătură cu social media, de la Social media Officer la Engagement officer, Copywriter, Employer branding specialist
Specializare în sociologie și psihologie în cadru multi-disciplinar deoarece Big data va avea nevoie de științe socio-umane pentru a-și defini algoritmii
Specializare în tot ce ține de servicii, un domeniu care va crește, la randul său, exponențial: de la servicii medicale, la cele de personal care și entertainment pentru că gradul de hedonism al lumii dezvoltate crește în permanență.

Indiferent de specializarea aleasă, esențial pentru succesul unui profesionist este abilitatea de a lucra împreună cu alții. Pe măsură ce lumea devine mai VUCA și fiecare domeniu devine exponențial mai complex cu fiecare an, va fi foarte greu de imaginat o lume a muncii în care un specialist să poată acoperi totul. Unitatea cheie va fi echipa multidisciplinară și, de multe ori, echipa virtuală regională sau globală.

Se vorbește despre “viața de 100 de ani” care înseamnă că speranța de viață crește și, odată cu ea, ciclurile actuale de educație, muncă și pensionare vor fi transformate în calupuri mai mici de dezvățare-reînvățare, muncă intensă și relaxare. În acest context, numitorul comun al high performerilor va fi agilitatea mentală și emoțională. Dacă azi aș fi student, iar mâine aș intra în mediul de lucru, nu mi-ar fi teamă de tendințele cu nume sonore, ci doar de cât de antrenat și alert pot rămâne eu în mijlocul tuturor tentațiilor din această perioadă a vieții mele.

Andreea Mihnea este HR Director, EY România și Republica Moldova și EY South East Europe Talent Leader