Macroincertitudini, microcreșteri

Macroincertitudini, microcreșteri

Salariile și pensiile cresc, dar dezechilibrele din economie sunt tot mai mari și incertitudinile privind riscurile externe se accentuează. În schimb, creșterea economică este din ce în ce mai mică, spune Ionuț Dumitru, economistul-șef al Raiffeisen Bank și președinte al Consiliului Fiscal.

Cum arată fotografia de moment a economiei românești în context regional și global?

Dacă ne uităm la nivelul PIB-ului, am avut în ultimii 5 ani o creștere economică foarte bună, chiar cea mai mare din Europa Centrală și de Est și una dintre cele mai mari din Europa, 4,6% media ultimilor 5 ani. Însă perspectiva pentru anii următori s-a deteriorat, în sensul că ne așteptăm la o creștere economică semnificativ mai mică în următorii ani. Avem o prognoză de 3% pentru acest an și 2,8% pentru 2020, respectiv 1,5% pentru 2021. Este de așteptat să vedem o încetinire a creșterii economice în toate țările din Europa. Dacă ne uităm la prognozele Comisiei Europene, o să vedem că pentru majoritatea țările europene este proiectată o încetinire în anii următori și aș spune că România se încadrează în tendință. Ne așteptăm, pe termen scurt, anul acesta-anul viitor, să avem încă o creștere relativ bună, deși mai mică decât în anii următori, însă cu riscuri în creștere.

Riscurile provin pe de o parte din mediul extern, care se deteriorează. Banca Centrală Europeană și-a schimbat un pic retorica în contextul în care se așteptă ca performanța economică să se deterioreze. Dacă ne uităm pe proiecțiile pentru zona euro, spre exemplu, proiecția actuală de creștere economică pentru 2019 este de doar 1,2%, față de aproape 2% în anii anteriori.

Un mediu extern din ce în ce mai provocator?

Avem o decelerare a creșterii economice destul de semnificativă în Europa, anumite state deja în recesiune și mă gîndesc în primul rând la Italia. Germania nu se simte nici ea bine, a avut performanțe slabe în industrie, începând cu jumătatea a doua a anului trecut și în SUA sunt așteptări de decelerare semnificativă a creșterii economice. Sunt deja așteptări și o probabilitate în creștere pentru o recesiune ciclică într-un orizont  nu foarte îndepăratat de timp. Probabil că se va produce o recesiune ciclică, însoțită sau nu de o criză, dar avem un mediu extern din ce în ce mai provocator.

Pentru România este relevant faptul că mediul extern este unul care nu ne mai susține foarte mult creșterea economică așa cum a făcut-o în ultimii ani. Adăugăm și contextul local în care riscurile sunt în creștere și mă refer în primul rând la deficitele bugetare foarte mari pentru faza ciclului economic în care încă ne aflăm. Deficitul de cont curent a crescut foarte mult, anul trecut a ajuns la 4,5% din PIB.

Deci avem și riscuri locale?

În mediul local înregistrăm o creștere a riscurilor corelate și cu anii electorali prin care trecem – doi ani electorali foarte complicați, de aceea noi ne așteptăm să avem o creștere economică încă rezonabilă anul acesta și anul viitor, 3% respectiv 2,8% anul viitor. Dar 2021, odată ce vom depăși ciclul electoral, probabil că va fi un an foarte dificil pentru economia românească, într-un context în care la momentul respectiv se vor acumula creșterile de pensii deja anunțate și aprobate de Parlament – anul acesta avem o creștere de 15% de la 1 septembrie și anul viitor, în 2020, de la 1 septembrie, o creștere cu 40%. Acel 40% de anul viitor înseamnă un impact bugetar pentru un an întreg în jur de 2,6% din PIB.

Și avem bani pentru astfel de creșteri de pensii?

Tocmai de aceea, scenariul nostru de bază are în calcul pentru 2021 un deficit bugetar foarte mare, de peste 5%. Într-un scenariu de nemodificare a politicilor economice și dacă se implementează creșterile de pensii și creșterile de salarii din legea salarizării, probabil că deficitul bugetar din 2021 va sări de 5%. Un deficit de 5% este foarte problematic și necesită o ajustare, de aceea ne așteptăm ca în 2021 să avem începutul unui proces de ajustare la nivel bugetar care va avea repercursiuni și asupra activității economice, de aceea avem o proiecție de creștere în 2021 de doar 1,5%.

La ce vă referiți când spuneți ajustare?

Trebuie făcut ceva pentru a reduce deficitul bugetar. După alegeri, când toată lumea s-a liniștit, în funcție și de configurația politică din guvern, probabil că vom avea măsuri de corecție a deficitului bugetar, cel mai probabil creșteri de taxe. Ne este dezirabil pentru economie, dar par inevitabile în contextul în care deficitul bugetar va scăpa de sub control, odată ce vor intra în vigoare toate aceste cheltuieli sociale, în primul rând creșterea de pensii de 40% din septembrie 2020. Trebuie spus că deja factura de salarii în sectorul public este deja foarte mare, peste nivelul de dinainte de criză. Anul trecut, după standarde europene (ESA 2010), salariile ca procent din PIB au fost 10,8%. Maximul atins în perioada  precriză a fost 10,4% din PIB. Minimul a fost 7,8% în 2015. În ultimii 4 ani am crescut factura de salarii în sectorul public de la 7,8% în 2015 la 10,8% în 2018. Bani care în esență au fost realocați în interiorul cheltuielilor – s-au redus cheltuielile de investiții, care au scăzut de la circa 6% din PIB la sub 3% din PIB. Iar proiecțiile Comisiei Europene arată că tendința de creștere a facturii salariale în sectorul public se va menține și în anii următori. Proiecția CE în 2020 este 11% din PIB cheltuieli cu salarii. În 2021 se vor acumula toate creșterile de cheltuieli sociale. Numai dacă ne gândim la salarii și asistență socială, în 2020 avem 11% din PIB salarii, asistență socială (conform CE) 11,8% din PIB, în 2021 probabil că asistența social va fi la peste 12,5% din PIB. Aproape 24% din PIB vom avea de plătit salarii și asistență socială în 2021, în condițiile în care veniturile din taxe și impozite sunt 26% din PIB (în 2018).

“Cred că paguba majoră creată de OUG 114 este această temere care a fost adusă în mediul de afaceri legată de modificări radicale în sistemul de taxare peste noapte și fără nici un fel de consultare.”

Va mai crește colectarea?

Proiecțiile Comisiei Europene arată ca stagnează la 26% din PIB. Nu văd cum ar mai putea să crească dacă nu reducem semnificativ evaziunea fiscală. Guvernul și-a propus mereu acest deziderat, dar nu prea l-a atins. Nu prea am avut succes în combaterea evaziunii fiscale și nu avem o rațiune obiectivă să credem că se va îmbunătăți semnificativ colectarea în anii următori. Practic, pentru cheltuielile sociale vom aloca o proporție foarte mare a veniturilor din taxe și impozite, ceea ce devine foarte problematic și de aceea credem că 2021 este inevitabil un an de ajustare. Odată ce se clarifică și situația politică post alegeri, bugetul va fi sub o presiune foarte mare, condiționat în special de aplicarea a ceea ce s-a hotărât în Parlament cu legea pensiilor. Creșterea de 40% intră în vigoare la 1 sept 2020, deci 2020 este afectat doar 3 luni, impactul major va fi in 2021. Și mai trebuie spus un lucru – acea creștere de pensii, așa cum a decis Curtea Constituțională în 2010, este ireversibilă – pensiile bazate pe contributivitate nu mai pot fi tăiate.

Între timp dezechilibrele se accentuează.

Deficitul a fost ținut în jur de 3% anul trecut cu eforturi foarte mari – în contextul în care au fost colectate o serie de venituri excepționale din dividendele plătite de companiile de stat și, pe finalul anului trecut au fost amânate rambursările de TVA în sume destul de consistente – noiembrie, decembrie, ianuarie. Ianuarie este relevantă pentru deficitul pe ESA pentru anul anterior 1 februarie – 31 ianuarie anul viitor. Deci și luna ianuarie intră în calculul deficitului pe 2018 după standarde europene. Dacă ne uităm la execuția bugetară pe ianuarie și februarie, în ianuarie, aparent veniturile din TVA au fost foarte mari, pentru că acolo se raportează veniturile nete, adică nete de rambursări. Iar în februarie, veniturile din TVA au fost extrem de mici, pentru că cel mai probabil s-au făcut rambursări mai mari. Plus că pe finalul anului trecut s-au introdus, în noiembrie, la a doua rectificare bugetară, 4,2 mld. lei venituri din fonduri europene și anumite proiecte retrospective, proiecte aferente și anilor anteriori, în perioada 2014 – 2018 din care s-au executat 3,8 mld lei, care au ajutat foarte mult deficitul pe cash pe finalul anului trecut. 3,8 mld lei înseamnă aproape 0,4% din PIB. Și pe ESA a ajutat, cu circa 1 mld si jumătate. E clar ca deficitul a rămas în 3% chinuit, iar perspectiva anilor următori arată riscuri foarte mari să depășim 3%, mai ales după ce vor intra în vigoare și creșterile de pensii. Dacă ne uităm la bugetul pe 2019, proiecția de venituri este exagerat de optimistă.

Comisia Națională de Prognoza este însă foarte optimistă.

Când construiești bugete este bine să ai o atitudine realistă și chiar prudentă. În momentul în care toate proiecțiile analiștilor și instituțiilor financiare internaționale sunt undeva în jur de 3%, să prognozezi 5,5%  este o diferență foarte mare. 5,5% nu este un scenariu imposibil, dar este extrem de puțin probabil. Niciun antreprenor, nicio companie nu își construiește bugetul pornind de la cele mai optimiste scenarii. Ba dimpotrivă, încerci să te ancorezi în realitate și poate chiar să fii prudent și să nu ai surprize negative. Peste creșterea economică de 5,5% și proiecțiile din piața forței de muncă utilizate în construcția bugetară sunt foarte optimiste – o creștere de salarii de circa 15% care poate că nu este foarte optimistă, dar creșterea numărului de salariați din economie este estimată la 3,8%, ceea ce înseamnă o accelerare foarte puternică față de anul trecut, mai mult decât dublare.

Și poate să crească numărul de angajați în economie cu 3,8%?

Nu știu dacă îi mai avem fizic în țară. Anul trecut, numărul de angajați din economie a crescut cu sub 1,5%, iar perspectivele s-au deteriorat, nu putem anticipa o accelerare a creării de locuri de muncă anul acesta față de anul trecut. O să avem venituri sub așteptări și cheltuieli peste așteptări. Cheltuielile par sub-bugetate și la personal și la asistență socială, probabil și la dobânzi. Avem riscuri pe ambele părți în bugetul anului acesta – și pe venituri, să nu realizăm veniturile și pe cheltuieli, să facem cheltuieli mai mari decât este bugetat.

“Aproape 24% din PIB vom avea de plătit salarii și asistență socială în 2021, în condițiile în care veniturile din taxe și impozite sunt 26% din PIB”.

Ați refăcut estimările pentru acest an după schimbarea OUG 114?

Ne-am modificat prognoza de creștere economică care era estimată la 2,5% pentru anul acesta -după modificările ordonanței am actualizat-o la 3%. OUG 114 venea cu modificări în trei domenii cheie ale economiei – bănci, telecom și energie. Ea a mai fost modificată și povara, în special în zona bancară, s-a diminuat semnificativ, dar un lucru nu mai poate fi reparat – încrederea. Cred că paguba majoră creată de OUG 114 este această temere care a fost adusă în mediul de afaceri legată de modificări radicale în sistemul de taxare peste noapte și fără nici un fel de consultare. Asta este cea mai mare problemă adusă de OUG 114. Faptul că a fost îmbunătățită ulterior, în special pe zona bancară, este un lucru pozitiv, dar la nivel de încredere impactul a fost negativ și nu știu dacă se poate repara prea ușor.

Înlocuirea ROBOR-ului va duce la o scădere a ratelor?

Înțelegerea mea este că noul index nu se aplică decât la contractele noi. Între indexarea stabilită de ordonanța 50 din 2010, care introducea ROBOR-ul, și indexarea după ordonanța aceasta care este o rată de referință a pieței monetare calculată ca o medie ponderată cu volumul tranzacțiilor diferența este legată de modul în care se calculează cele două referințe. ROBOR se obține din cotații, dar cotații ferme, la care ești obligat să tranzacționezi, iar referința nouă este influențată de modul cum se fac tranzacțiile. Dacă tranzacțiile se fac pe scadențe scurte, cum se fac de regulă, ai un impact foarte mare din fluctuația lichidității în piața monetară. Istoric, dacă ne uităm pe ultimii ani, noua referință este mai mică decât cotațiile ROBOR la 3 luni, 6 luni, 9 luni, pentru că este normal să fie așa atâta timp cât această medie ponderată cu volumul tranzacțiilor se obține din tranzacții pe termene scurte, până într-o lună, unde dobânzile sunt mai mici. În plus, aceste tranzacții overnight și până într-o săptămână sunt foarte influențate de situația lichidității. Dacă există surplus sau deficit de lichiditate în piața monetară poți să ai dobânzi semnificativ mai mici decât dobânda de politică monetară sau semnificativ mai mari. Iar în interiorul unei luni sunt fluctuații foarte mari ale lichidității induse de modul în care Ministerul de Finanțe face plăți și își încasează veniturile. Când ai surplus de lichiditate, cum am avut de multe ori în ultimii ani, dobânzile pe termen scurt sunt mai mici, chiar mai mici decât dobânda de politică monetară. Dar asta nu garantează nimănui că așa se va întâmpla și în viitor.

Ne-am ales cu un index mai puțin stabil?

ROBOR-ul la 3, 6 și 9 luni este mai stabil pentru că depinde în primul rând de așteptările de inflație, de aceea băncile au preferat să indexeze dobânzile la credite de ROBOR pentru că are o stabilitate mult mai mare și nu induc o volatilitate nedorită clientului. Acest nou index va fi cu certitudine mai volatil decât ROBOR-ul la scadențele mai mici și mărimea acelei dobânzi de referință va depinde de poziția de lichiditate în care se va afla sistemul bancar în piața monetară. Într-o situație de acalmie în piețele financiare, probabil ca această dobândă va fi mai mică.

Și va fi o perioadă de acalmie pe piețele financiare?

La cum arată lucrurile și extern și local, mai degrabă piețele financiare se tensionează. Riscurile sunt mai degrabă să avem tensiuni mai mari decât în trecut în piețele financiare  și nu știu dacă clientul are nevoie de o fluctuație atât de mare în această dobândă de referință. Mai e de precizat un lucru – cred ca ne-am învățat foarte ușor cu dobânzi mici, cu ROBOR de 0,7-0,8% și mulți au crezut că așa va fi pentru totdeauna. Dar ROBOR-ul era așa când inflația era aproape -2%, când am avut reducerile de TVA. Dar când inflația a revenit în teritoriu pozitiv, era evident că ROBOR-ul nu putea să rămână la 0,7-0,8%. E o lecție de economie care se învață în clasa a xi-a – inflație mare, înseamnă dobânzi mari.

Rămâne consumul motorul creșterii economice?

Ne așteptăm să rămână consumul principalul motor, vom mai avea creșteri de salarii, în special în sectorul public. Anul acesta, creșterile de salarii în sectorul public sunt undeva la peste 20% față de aceeași perioadă a anului trecut. Dacă ne uităm în execuția bugetară, cheltuielile cu salariile au crescut cu circa 25% față de anul anterior, la care se vor adăuga și creșterile de pensii de la 1 septembrie anul acesta și de la 1 septembrie anul viitor. Consumul va fi în continuare alimentat de aceste creșteri de venituri, dar date fiind incertitudinile în creștere și în context de an electoral sentimentul de precauție se va mai accentua la nivelul consumatorului. Probabil exuberanța se va mai diminua. Cred că oamenii au înțeles că perioadele electorale sunt mai de euforie și în perioadele postelectorale vine factura.

Dar investițiile cum evoluează?

Investițiile au evoluat foarte slab în anii anteriori . Dacă le punem și în context regional au evoluat foarte prost. Față de 2013, investițiile în termeni reali în România în 2018 erau cu circa 10% mai mari, în timp ce consumul era cu circa 40% mai mare. În Ungaria, spre exemplu, în 2018 față de 2013, investițiile erau cu 50% mai mari. Ca dinamică, diferența este foarte mare. Investițiile sunt cele care dau sustenabilitate creșterii economice. O creștere economică bazată pe consum nu poate fi de durată dacă nu este însoțită de investiții. În 2018 am avut o scădere a investițiilor, deci au avut o contribuție negativă și nu numai investițiile publice au performat slab în ultimii ani, ci și cele private semn că și la nivelul antreprenorilor este o stare de incertitudine și planurile de investiții sunt puse în așteptare. Și dacă în plin boom economic nu ai investiții, mi se pare un semnal negativ.

Interviul a fost realizat pe 15 aprilie și a fost inițial publicat în Biz nr. 332 (mai 2019). Dacă doriți să primiți Revista Biz prin curier, abonați-vă aici.