Loredana Popasav: Impostorul din mintea noastră

Reading Time: 5 minute

În fiecare zi a vieții noastre, avem mii de gânduri care ne trec prin minte, unele bune, altele rele, unele reconfortante, altele înfricoșătoare, unele excitante și altele oribile. În viața noastră, vom fi avut deja un întreg spectru de gânduri, însoțite de sentimentele aferente lor, care au poposit prin mintea noastră într-un moment sau altul. Și e natural să fie așa.

De Loredana Popasav, Transformative Coach la The Simplified Mind

Prin natura lui, gândul e tranzitoriu (vine și pleacă), temporar (durata de viață a unui gând este de aproximativ 1,5 secunde) și creativ (poate lua un număr infinit de forme). Gândul produce sentimente, emoții, trăiri. Gândul e materia primă care stă la baza fiecărei emoții pe care am simțit-o vreodată.

Sau, ca sa răstorn perspectiva, tot ce am simțit vreodată și vom simți vreodată in viață, sunt propriile noastre gânduri. Noi creăm experiența propriei noastre vieți, reflecția noastră asupra realității, moment cu moment, prin intermediul gândurilor noastre din acel moment. Gândul stă la baza întregii cunoașteri și a întregii Creații.

Creația Impostorului

Marea majoritate a oamenilor experimentează un gând sau uneori o sumă de gânduri care reprezintă fricile, temerile și neîncrederea in propria noastră persoana. Un fel de voce dictator din capul nostru care strigă în permanență, ne spune ca nu suntem suficient de buni, că suntem escroci, că ne vor prinde cei din jur în cele din urmă.

Un fel de colecție personală, strânsă în timp, asociată și chiar atribuită diverselor circumstanțe externe, situației sociale, sau persoanelor din jurul nostru. Aceasta colecție de gânduri care reflectă o imaginea noastră despre noi, distorsionată de propriile noastre păreri negative, este recunoscută ca Sindromul Impostorului. Un fel de Narcis pe dos, dacă vreți.

experimentarea cu gandurile - Loredana Popasav

Deși inițial, in anii ‘70, termenul a fost folosit in relație cu femeile de succes, iar apoi cu Minoritățile rasiale, în 2019, “The Journal of Internal Medicine” declara că 82% din populația lumii va fi fost supusă măcar o dată acestui sindrom. Cu alte cuvinte, dacă ți-ai spus măcar o dată în cap “sunt un prost/ sunt o proastă”, nu ești singur(ă), ești într-o companie foarte vastă.

Și până acum nicio problema. E natural să ne fie frică uneori. E natural să avem gânduri care provoacă teamă. Frica e o emoție umană.

Problema, așa cum o văd eu, este atunci când credem orice gând care ne trece prin minte. Când nu mai facem distincția între ursul imaginar și cel real. Și, ca o consecință, ne trăim viața uitându-ne peste umăr, sau ne oprim în a încerca ceva nou, a ne dezvolta și în a face performanța de care suntem capabili.

Doar pentru că ai un gând, nu înseamnă că trebuie să îl crezi. “Nu ne este frică de ce gândim că ne este frică, ne este frică de ceea ce gândim” Michael Neill.

Când nu mai este de glumit

Frica devine o problemă doar atunci când devine paralizantă și nu mai facem diferența între gândurile noastre și realitate. Frica este o problemă când devine irațională.

Panica e o idee extrem de proastă, nu doar acum, ci în orice moment. Presiunea este inamicul performanței. Orice atlet, chirurg, om de business de succes, oricine care face performanță, îți va spune acest lucru. Când ne simțim presați, sau tensionați, atât performanța noastră fizică, cât și cea mentală sunt afectate. Panica, tensiunea, frica ne destabilizează libertatea mentală și ne epuizează fizic. Frica ne îngustează viziunea, ne limitează universul, până când ajungem să ne uităm la orice situație, sau chiar la viață, prin gaura cheii.

Aceasta stare nu doar că ne îngrădește creativitatea, dar ne limitează și abilitatea de a reacționa pe moment, ne afectează logica și bunul simt. Repercursiunile acestui sindrom asupra sănătății noastre mentale, sau “ce poate crea frica de propriile noastre gânduri” includ depresie, anxietate, stres, adicții, auto-sabotare, procrastinare.

Cum se reflectă în mediul de business

Poate dacă enumăr câteva din caracteristicile unei echipe, organizații sau colectivități de orice fel, unde sentimentul de frică este dominant, veți înțelege mai bine de ce frica e o idee teribilă – strigăte si acuzații, mentalitate de “fiecare pentru el însuși”, inactivitate, demoralizare, intimidare, incapacitate de acțiune, atașament față de Status Quo, epuizare, abandon, lene, ineficiență.

Managerii unor astfel de organizații au o mentalitate de tip bunker, își plâng de milă, se eschivează de contactul cu oamenii, nu ascultă, au un sentiment de urgență permanentă, se focusează pe pierderi. Nu inspiră încredere oamenilor lor, nu văd soluții și nu sprijină echipa.

Soluția e întotdeauna simplă și e în noi

Noi experimentăm gândurile care ne trec prin cap într-un moment sau altul din viața noastră. Noi nu suntem gândurile noastre sau ideile noastre despre noi. Această înțelegere profundă a rolului pe care gândul îl are în experiența noastră de viață și în povestea pe care ne-o spunem noi despre noi este identificarea problemei și soluția. În cuvintele fizicianului David Bohm Gândul ne creează lumea. Și apoi spune “N-am fost eu!”

Recunoaște impostorul – Identificarea fricii si înțelegerea rolului pe care propriile noastre gânduri îl au in viața noastră schimbă perspectiva și ne delimitează de a crede că suntem victimele circumstanțelor externe, oamenilor din jur, istoriei personale, stării sociale sau economice, etniei, etc. Ne va spune însă cât de creativi suntem in poveștile pe care le creăm în mintea noastră.
Pune-ți frica la îndoială – Nu scrie în cartea vieții nimănui că trebuie să credem fiecare gând care ne trece prin cap. Chiar daca e un gând înfricoșător. Nu avem nicio obligație să credem aceleași lucruri pe care le-am crezut cu o zi în urmă. Fricile și temerile pot să apăra, dar ele nu trebuie tratate ca adevăruri, sau predicții ale viitorului. Dacă facem o analiză simplă, asupra fricilor pe care le-am avut în anul precedent și câte dintre ele au devenit realitate, vom vedea că procentul e relativ scăzut si foarte multe alte întâmplări neimaginat au avut loc. Unul dintre profesorii mei, Dr.William Pettit Jr., obișnuiește sa spună “Gândurile sunt ca rudele care nu ne plac. Dacă nu le punem la masă, pleacă repede.” Dacă impostorul din capul nostru este o rudă neplăcută, nu avem nicio obligație să îl întreținem, chiar dacă a locuit în mintea noastră pentru mulți ani.
Schimbă povestea – Gândurile proprii pot crea o imagine sumbră și înfricoșătoare asupra realității sau vieții. Prin natura lui, gândul este creativ. Asta înseamnă că gândurile pot, de asemenea, crea o altă poveste. Poți începe prin a-ți identifica plusurile, calitățile, la ce ești bună/bun. Fără cinism și fără a te glorifica. Cu onestitate și bunăvoință. E ok să-ți placă de tine. Gândul este unealta creativă cu care putem crea ce ne dorim in viața. Folosirea lui corectă este factorul transformător de care depinde calitatea experienței noastre umane.

Pentru mine, soluția oricărei probleme, inventată sau reală, vine cu bunăvoință și înțelegere, dintr-o minte limpede unde liniștea îmi este călăuză. Cu cât perspectiva devine mai largă, cu atât avem mai multă claritate, cu atât suntem mai focusați, mai productivi, mai eficienți si mai buni în viețile noastre și în relațiile noastre cu cei din jur.

Loredana Popasav este Transformative Coach la The Simplified Mind, dar folosește și titulaturile de Mentor, Profesor, Activist pentru Egalitate, Diversitate și Incluziune, promotor al femeilor, susținător al durabilității.

A avut privilegiul de a înțelege și de a realiza principiile psihologice fundamentale din spatele experienței umane. Mintea simplificată este umbrela sub care, ea și colegii ei, împărtășesc cunoștințele și înțelepciunea Minții, Conștiinței și Gândului. O înțelegere pentru viață, pentru fiecare aspect al vieții. O înțelegere care este Universală și stă la baza fiecărei secunde a existenței noastre, a fiecărui sentiment, a fiecărui comportament, a tot ceea ce trăim vreodată.