Liria Themo, Atria Urban Resort: „Cred cu toată ființa mea în puterea comunității”

Liria Themo, Atria Urban Resort: „Cred cu toată ființa mea în puterea comunității”

Este născută la New York, dar este îndrăgostită iremediabil de București, un oraș pe care și-a propus să îl schimbe la față. Atunci când nu este VP of Marketing la Atria Urban Resort, Liria Themo se ocupă de dezvoltarea comunității din interiorul complexului rezidențial. Și, deși nu puțini au fost cei care i-au spus că este idealistă, că nu va reuși pentru că nu este în cultura românului, proiectele demarate de ea au ajutat, încet-încet, la închegarea unei comunități.

Liria Themo ne-a povestit cum a ajuns să locuiască în România, ce îi place la țara noastră și cum a reușit să formeze o comunitate în jurul Atria Urban Resort.

Ești născută și crescută în SUA și cu toate astea ai ales România. Cum ai ajuns aici prima oară și cum de ai luat decizia să te stabilești aici?

Așa este, sunt născută la New York. Părinții mei au fugit din România în 1967 și au trăit o viață plină de provocări, o poveste demnă de film. Tata terminase Politehnica si era inginer, mama făcuse patru ani la Medicină, dar nu apucase să o termine. Când aveam 9 ani, părinții mei au revenit în România, pentru ca mama să-și poată termina studiile, dar pentru a nu suferi repercusiuni din partea autorităților comuniste, mama a reluat Facultatea de Medicină ca cetățean american. Venirea în România și trecerea de la sistemul de educație american la cel comunist au fost extrem de dificile pentru mine și sora mea. Dar părinții au considerat că această experiență ne va fi de folos și că vom învăța mai bine limba română în cei doi ani în care mama și-a dus la îndeplinire visul, acela de a se întoarce în America cu diplomă de medic stomatolog.

M-am întors în România, a doua oară, pe 7 iulie 1995 – ziua mamei mele, după ce terminasem în State, facultatea de Comunicare și Sociologie, pentru a mă ocupa de o moștenire a familiei, în Constanța, sarcină pentru care mă împuternicise tata. Am redescoperit o Românie fremătândă, o efervescență contagioasă, cu tineri încrezători și plini de speranță în viitor. Mulți porneau afaceri și era și  perioada în care începeau să intre pe piața românească și marile corporații, multinaționalele, oferind oportunități în toate domeniile.

România avea să-mi schimbe și mie soarta într-un mod la care nu mă gândisem niciodată. La numai 5 săptămâni după sosirea mea am cunoscut un tânăr român – unul dintre cei optimiști și dornici să schimbe lucrurile în România, despre care vorbeam mai sus – care avea pe vremea aceea ceea ce acum numim un start-up tehnologic, și anume Tornado Sistems. În scurt timp, mi-am dat seama că biletul meu de avion dus-întors va rămâne numai dus, iar pe cel de întoarcere îl am și acum ca amintire a momentului care mi-a schimbat radical viața. Și ca să scurtăm povestea, anul acesta împlinesc 28 de ani de când sunt în România și sărbătoresc, împreună cu soțul meu, 25 de ani de căsnicie. Wow, un sfert de secol!

Stai deja în România de mai bine de 25 de ani. Ce îți place cel mai mult la România și la români și de ce îți este cel mai dor de acasă, din SUA?

România este o țară superbă – am spus-o întotdeauna și nu e bravadă, pentru că am călătorit suficient de mult și am termeni de comparație -, dar are o mare problemă: nu este promovată și apreciată la adevărata ei valoare. Mai presus, eu iubesc oamenii, îmi prețuiesc prieteniile, ador să socializez, sunt curioasă și adaptabilă. Și sunt extrem de norocoasă și recunoscătoare pentru că în România am clădit relații cu oameni minunați, de o calitate deosebită, calzi, deschiși, inteligenți și de nădejde. Cred că oamenii aici alocă mai mult timp prieteniilor decât în alte părți, fie din motive culturale, fie că au acest lux. Cu siguranță acest lucru are legatură și cu felul în care este privită balanța dintre viața personală și cea profesională. Societatea americană este antrenată să pună munca mai presus de orice, așa suntem educați, se bazează pe o atitudine darwinistă, de supraviețuire. Concurența în orașele mari precum New York este nemiloasă. Oricine este ușor de înlocuit și totul se învârte în jurul profesiei, în jurul visului american.

Sunt plecată de foarte mult timp; nu pot spune că îmi este dor de acasă. Poate și pentru că, după ce am avut copiii, am simțit că m-am înrădăcinat aici, că România este acasă pentru mine. Acest lucru nu înseamnă că nu sunt lucruri care-mi lipsesc. De exemplu, ce apreciez la țara mea de origine și-mi lipsește aici este bunul simț întâlnit în viața de zi de zi, în trafic, la ghișeu, pe stradă, acele zâmbete schimbate în trecere, care îți fac ziua mai frumoasă. Mulți spun că americanii sunt prefăcuți și că îți zâmbesc fals, dar eu îi contrazic în cunoștință de cauză și cu o convingere neclintită! Nu, nu sunt falși, ci este un mod civilizat de a trece prin viață și de a te bucura de clipe întâmplătoare într-un mod pozitiv. Nu trebuie să existe o relație profundă pentru a împărtăși câteva cuvinte cu bunătate. Aceste schimburi efemere contribuie la starea de bine a locuitorilor unui oraș. De ce să nu preluăm și noi aceste comportamente?

Atunci când nu lucrezi ca VP of Marketing la Atria Urban Resort, te ocupi de dezvoltarea comunității din interiorul complexului rezidențial. De ce ai luat decizia să te implici? Ne poți da câteva exemple de proiecte pe care le-ai organizat în incinta complexului care au ajutat la consolidarea comunității?

Cred cu toată ființa mea în puterea comunității și trebuie să specific de la început că nu a fost deloc ușor. Sunt diferențe culturale față de cum eram eu obișnuită în America și am întâmpinat o rezistență care, probabil, vine și din cei 50 de ani de comunism, când era chiar periculos să ai încredere în cineva. Dar, toate studiile și cărțile pe care le-am citit spun că specia noastră – omul -, fie că trăiește la New York, în București sau în Bhutan, are nevoie de comunitate. Iar când clădești un proiect imobiliar de anvergură, cum este Atria Urban Resort, consider că este firesc să gândești dincolo de coeficienții urbanistici, metrii pătrați utili sau culoarea gresiei. Un loc numit ”acasă” are nevoie de suflet și de aceea am intervenit cu pasiune și convingere și am vrut să dezvolt această comunitate. Toți mi-au spus că sunt idealistă, că nu voi reuși, că nu este în cultura românului. Apoi, au apărut rezidenți tineri si alții care rezonau cu noi, care au pus umărul și au contribuit la crearea acestei comunități.

Avem proiecte demarate exclusiv de noi, altele în colaborare cu rezidenții sau organizate exclusiv de ei, dar uneori cu un mic sprijin din partea noastră, a dezvoltatorului. Majoritatea au scopul de a închega comunitatea și de a crea o atmosferă prietenoasă în jurul proiectului Atria, câteva cu un scop de responsabilizare civică. Manualul de psihologie spune că orice grup sau comunitate trece prin patru etape: Forming (formare), Storming (lupta pentru putere sau pentru stabilirea rolurilor), Norming (dezvoltarea de reguli, de norme) și Performing (rezultatele, performanța). Cred că pe primele trei le-am bifat și intrăm în cea de-a patra etapă, ceea ce este fenomenal. Sunt mândră de oamenii care au participat și participă la acest proces și de comunitatea noastră, pornită de mine și susținută de echipa Atria!

Am dat petreceri de inaugurare în organizarea cărora au fost implicați și rezidenții noștri, pentru că vrem să dezvoltăm acel sentiment de apartenență, extrem de important într-o comunitate. Dintre proiectele pe care le-am făcut împreună amintesc aici atelierele cu primii rezidenți, pe subiectul de Place-Making, ”botezul copacilor” – ”Un pui de pom cu nume de om”, colțul moriștilor, căsuțe de păsări, Ziua Copilului, ’Scoop the Poop Week’, antrenamente sportive, lecții de înot, serile de film. Pentru a le sărbători pe rezidentele noastre, am marcat ziua de 8 Martie printr-o colaborare între dezvoltator, micuța noastră florăreasă Claudia-antreprenor din complex și cei mai galanți dintre rezidenți. De asemenea, avem programul ATRIAvantaj, un program de parteneriate cu afacerile din zonă și antreprenorii din complex. Și idei mai avem, trebuie doar să le punem în practică.

Care sunt planurile pe care le ai în continuare pentru comunitatea creată în jurul complexului? 

Comunitatea va crește în continuare, odată cu proiectul Atria Urban Resort. Premisa că într-o comunitate există resurse adesea nevalorificate este un punct de plecare foarte bun. Cred că fiecare om are un bagaj de cunoștințe și experiențe, care așteaptă a fi descoperite sau împărtășite.

Legătura dintre dezvoltator și rezidenții complexului a fost deja creată și împreună am reușit să reducem din stereotipurile menționate. Cum încrederea este primordială pentru a clădi o relație sustenabilă, iar în acest moment temelia a fost ridicată, ne va fi mult mai ușor să continuăm cu proiecte noi, pentru a structura comunitatea într-un mod mai organizat și evident, pentru a integra viitorii rezidenți. Aici trebuie menționat că fără ‘stakeholders’, adică membrii din asociația de proprietari care doresc să evolueze într-un asemenea proiect, nu am fi reușit. Ceea ce mă bucură enorm este că am reușit împreună să evidențiem beneficiile unor astfel de activități, care acum au fost preluate de comunitate.

Mai avem câteva proiecte schițate, dar am vrea să transferăm oarecum organizarea acestui gen de evenimente către rezidenți. Rolul meu a fost și va fi mereu de susținere, dar nu dorim să mai fim motorul pentru mult timp de acum înainte. Scopul suprem a fost la început și este în continuare acela de a sprijini oamenii să descopere beneficiile care decurg din apartenența la comunitate, adică să creăm acel ”acasă” pe care îl simt ca pe o destinație în sine. Vrem ca rezidenții să-și însușească aceste activități și să fie mândri că reușesc să creeze, ei pentru ei. Văzând beneficiile, își vor dori să continue cu ceea ce am pornit și să devină o comunitate independentă și activă.

De ce este important să se formeze astfel de comunități în jurul complexelor rezidențiale și cum pot acestea să ajute oamenii, inclusiv micile afaceri?

Dintotdeauna, oamenii au căutat comunitatea: pentru siguranță, pentru resurse, pentru susținere, pentru fericire. De la Aristotel încoace, căutarea omului pentru ”eudaimonia”, adică starea de bine și modalități de a îmbunătăți calitatea vieții, pune comunitatea în centru. Jane Jacobs, jurnalistă și activistă americană, a explorat cum locul influențează interacțiunile umane. În cazul nostru, proiectarea complexului Atria Urban Resort a integrat aceste principii prin designul implementat. Dispunerea clădirilor precum niște incinte semi-deschise care au rol protector, existența unui parc în centrul fiecărei faze, piscina, piațetele, spațiile comune, toate acestea sunt o invitație pentru întâlniri și petrecerea timpului împreună.

Până și numele – Atria -, vine din zona anatomică, de la ventriculele inimii, conceptul fiind acela că la Atria fiecare fază are o inimă verde cu sute de copaci, spațiile de joacă sunt generoase și mascate de natură, pentru a-i încuraja pe copii să interacționeze, să se miște, să se cunoască, să exploreze împreună. Nu ne-am dorit spații de joacă înconjurate de garduri, precum țarcurile, am vrut echipamente omologate, dar sustenabile, din lemn și complet integrate. Promovăm și eleganța, frumusețea naturală.

Oamenii care simt apartenența la o comunitate sunt mai fericiți, iar contactul social duce la o viață mai împlinită. Desigur, nu putem neglija și rolul naturii în această rețetă. Sunt studii care susțin că cei care locuiesc în clădiri cu o înălțime redusă sunt mai fericiți, pentru că avem nevoie să ne simțim fizic aproape de sol. Exercițiile de grounding (împământare), de mers pur și simplu cu picioarele goale prin iarbă sau de stat întins pe pământ sunt recomandate de psihologi pentru a ajuta la echilibrul interior.

Toate acestea sunt informații pe care noi, ca antreprenori și ca dezvoltatori imobiliari, le-am integrat în proiectele noastre, pentru a contribui la starea de bine a rezidenților noștri. De asemenea, înțelegem utilitatea și susținem micile afaceri dezvoltate în zonă sau chiar în complex. Vrem să facem un ecosistem în care, dacă aceste companii înfloresc, se creează o sinergie între nevoi satisfăcute și cei care le satisfac. Dacă suntem mulțumiți cu ceea ce ne înconjoară, ne simțim mai bine și ne crește nivelul de satisfacție.

Ne poți spune câteva cuvinte despre proiectul Atria Urban Resort? Care sunt planurile pe care le aveți pentru acesta?

Poate veți spune că sunt subiectivă – și vă invit chiar să veniți la Atria Urban Resort și să confirmați -, dar consider că este complexul cel mai frumos din București, dacă luăm în calcul și prețul de achiziție. În prezent, avem 560 de apartamente finalizate, din care peste 520 sunt locuite de familii cu copii, bunici, cupluri la început de drum, etc. Urmează ca, în toamna lui 2024, să livrăm încă 350 de apartamente în cea de a treia faza, cu prețuri actuale pornind de la 71.200 euro + TVA de 5%.

Frumusețea proiectului constă în acest concept unic de ”resort urban”: 9 hectare construite în stilul unei stațiuni de vacanță, dar – atenție! -, buletinele rezidenților noștri sunt emise de Primăria Sectorului 1. Este extrem de greu să ai în centrul Capitalei un proiect de dimensiunile acestui ansamblu și atât de accesibil ca preț, dar noi am reușit să-l transformăm în realitate fără a trece de limita orașului. Uniformitatea complexului cu un regim de înălțime predominant P+4, arhitectura curată, prioritizarea spațiilor verzi cu plantări generoase, sute de copaci cu o diversitate aparte, existența piscinelor, a locurilor de joacă și a piațetelor pe o suprafață atât de mare îi fac pe rezidenții din Atria Urban Resort să experimenteze un alt fel de ”acasă”, într-un alt fel de București.