Mihai Bonca: Legătura dintre schi, strategie și business

Reading Time: 5 minute

Departe de mine să fiu un mare schior. Însă sunt entuziast, merg de fiecare dată cu energie și mare drag și îmi place să cred cî progresez. În zilele în care m-am bucurat de pârtie și soare, am încercat o paralelă cu lucrurile pe care le fac zilnic: strategie/ marketing și business/ antreprenoriat.

de Mihai Bonca

Mai jos, despre 3 elemente comune: învățare, înțelegerea pârtiei și legătura dintre intentie și execuția mișcărilor.

1. Învățarea

Indiferent ce vă vor spune schiorii și antreprenorii pur-sânge, absolut totul se învață. Desigur că e mult mai atractiv pentru cineva să se creada unic și să își asume rezultatele în baza talentului nativ. Însă acestea sunt doar semnale de narcisism. În realitate, lucrurile nu stau chiar așa.

Să luam schiul. Este simplu să înveți încă de la început procedeele de bază corect. Cu cât sunt deprinse mai din tinerețe, cu atât viitorul schior va putea construi mai bine pe această fundație. Dacă eliminăm excepțiile statistice (anti-talentele și geniile), pe curba lui Gauss, majoritatea va avea o evoluție ulterioară mult mai bună, daca invață corect încă de la început.

Rolul monitorului este decisiv în fiecare moment de învățare:

În faza 1, de deprindere, te învață procedeele de bază și te ajută să depășești momentele de nesiguranță. Fără monitor, ori apar deprinderile proaste, de care nu mai scapi, ori apare renunțarea. Cea mai nefericită variantă este să te arunci singur cu capul înainte, fără să înțelegi în ce te bagi. Ai o mare șansă sa îți rupi picioarele.
În faza 2, de progres, monitorul te ajută să evoluezi mult mai repede decât ceilalți și să îți atingi nivelul optim. Majoritatea se opresc aici și pentru ei este suficient de bine.
În faza 3, de excelență, nu există sportiv de top auto-didact. Pentru podium, critică este echipa care rafinează execuția si lucrează punctele slabe.

Pentru business sau antreprenoriat există zona de învățare (școli de afaceri, training) și zona de lucru la execuția efectivă (coach, consultanți, agenții).

Ca în orice altă piață, există soluții potrivite, soluții excelente, dar și mult balast. Rar un business bun are parteneri slabi. Risc să spun că, fără parteneri din exterior, un business nu se poate dezvolta, întrucât va rămâne limitat de talentului și bias-urile din interior.

Ca să atac și preconcepția de “antreprenor care se naște“, pe cifre, fereastra optimă de reușită în antrepenoriat începe la 40 de ani și are vârful la 50 de ani. Probabil atunci ajungem la suma corectă între knowledge, maturitate, network, credibilitate și resurse.

Ai partnerii potriviți, care să te ajute să te dai mai bine cu businessul? Sau crezi că e suficient ce ai invățat până azi sau ce poți învăța singur?

2. Cum e pârtia? Cât de bine o cunoști?

Cele mai frumoase momente pe care le caut sunt cele cu pârtia liberă. Pot încerca lucruri noi, mă pot concentra mai ușor pe ce am de făcut, mă bucur de acele clipe. Atunci apar “momente magice”. În antiteză, o pârtie frumoasă dar plină ochi, cu schiori care vin din toate direcțiile si cu coadă la cablu, nu mă ajută să mă bucur de acea zi. Prefer o pârtie mai grea, imperfectă, însă neaglomerată.

Apoi, o pârtie plină e mult mai periculoasă. Mereu va fi cineva care intră în panică, nu stăpânește schiurile și îi va mai lua și pe alții după el. Puteți vedea comportamentul ăsta și în piață, mai ales într-o criză, când începe războiul prețurilor.

Așadar, cât de “liberă” este piața în care operezi? Este o piață dificilă, însă în care te poți bucura de libertate de mișcare? Sau o piață în care apar sute de alte businessuri, întrucât e simplu de intrat? Cu cât barierele de intrare sunt mai ridicate (ex. knowledge, investiții), cu atât acea piață va fi mai profitabila pe termen lung (Hint: Porter Five Forces).

Drept urmare, încearcă să te diferențiezi nu doar în execuție, dar începând cu piața pe care o alegi și modul în care operezi în piață. Într-o piață de rinoceri, fii o gazela. Într-o piață de gazele, fii o girafă. (Hint: Avantajele Competitive și Selecția Naturală).

Apoi, cât de bine cunoști pârtia? Daca nu o cunoști, ideal te dai ușor, să îi înțelegi capcanele. La fel, într-o piață nouî, pe care nu o stăpânești, nu mergi “totul sau nimic”, ci creezi un pilot. Înveți, îți asumi câteva greșeli ușoare până să ai pretenții de profitabilitate (Hint: Research).

3. Legătura dintre intenție și execuție

Poate cel mai fascinant fenomen este relația dintre cele două elemente. Dacă ai inteligență motrică, nu te uiți în schiuri, ci stai cu privirea acolo unde vrei să ajungi și la ce se întâmplă pe pârtie. Nu te concentrezi pe dâmburi, execuția o va face automat. Dacă vrei să treci printre doi copaci, te uiți printre cei doi copaci. Picioarele te vor urma. Dacă însă te uiți atent la copac, ai o șansă mare să îl îmbrățișezi cu drag.

În schi și în sport în general, dihotomia este bine stabilită. Ochii și mintea stabilesc strategia și se concentrează pe drum. După suficient de mult exercițiu, corpul asigură echilibrul și pune lucrurile pe direcție, iar genunchii urmează calea.

În business, ideal ar fi același lucru, însă se întâmplă extrem de rar. Top managementul ar trebui să fie concentrat pe strategie (unde se îndreaptă companie, condiții de piață), middle-managementul ar trebui să orienteze și să echilibreze organizația, iar execuția să vina în mod natural. (Hint: Yearly Strategic Plan).

Însă în practica, lucrurile stau aproape invers. Top managementul se uită la schiuri și la copaci, nu are vedere periferică, nu ascultă middle management-ul și supervizează execuția celor din front-line. Middle managementul este scurtcircuitat des. Întreaga presiune e pe front-line, în care nimeni nu are încredere și căruia îi lipsește autonomia în a prelua independent realitatea din teren (Hint: Micromanagement).

Nu întâmplător, majoritatea companiilor sunt reactive, surprinse de ce apare în fața lor. Pentru că nimeni nu e preocupat de ce va veni după următoarea schimbare de direcție. Și nimeni nu se gândește dacă cristiana poate fi executata de organizație și cu ce costuri.

La final, cum aducem împreună învățarea, cu pârtia și cu legătura dintre intenție și execuție?

Ce e frumos în sport este că oamenii sunt mai raționali. Dacă îi plăcea cuiva de Hermann Maier, nu era atât de nebun să își imagineze că se poate da ca el. Prima săritoare oferă feedback-ul necesar. Însă în business idolatria e mult mai prezentă. Oamenii confundă întâmplarea, oportunitatea de pe o piață și încrederea în forțele proprii cu cunoașterea. Greșeala clasică de atribuire, după care mulți își rup gâtul.

Din perspectiva mea, progresul în business are legătură cu învățarea. Iar cea mai puternică învățare pleacă din reflexivitatea și self-awareness. Să înțelegi că lucrurile pe care nu le cunoști despre tine te vor împiedică să evoluezi. Creierul te va proteja și îți va spune că ești mai bun decât ceilalți, deși nu e cazul. Sau că ești mai slab, ca să împiedice un potențial eșec. O privire rațională din exterior te poate ajuta să înțelegi mai bine unde te afli.

Apoi cred că e important să te asculți. Ascultă-ți execuția. Dacă nu te mai țin genunchii, degeaba îți dorești să accelerezi pe coborâre. Dacă nu îți asculți middle-managementul, organizația nu va avea echilibru. Diferența intre dorință și putință duce la accidentări. Iar strategia se leagă doar de ce poate executa organizația, nu cu ce visează top-managementul.

Documentează onest eșecurile și reușitele. Aproape nimeni nu face asta. De ce ai căzut? De ce te-ai dat bine? Care este pattern-ul lor? Cum le poți repeta sau evita? Care este nivelul sustenabil al execuției? Cât de mult poți asuma că vei progresa? Curba de regresie a execuției oferă nivelul operațional al organizației.

Nu în ultimul rând, investește cu prioritate în leadership: cască (protejează dauna totală), ochelari (te ajuta să vezi pe unde mergi) și în controlul execuției: clăpari și legături. Și deprioritizează geaca cea nouă, care e scumpă și arată bine pe pârtie, dar cam atât.

Pârtii cât mai libere și plăcute!