Lecții de business: Crenguța Roșu, DC Communication

Lecții de business: Crenguța Roșu, DC Communication

Business is People. (Îmi cer scuze pentru exprimarea în engleză, nu e snobism și nici incapacitate de exprimare în română, dar sună mai percutant și e mai concis. Ca să nu mai zic că în limba română „afaceri“ are și un sens peiorativ.) Se aplică 360 de grade și este temelia. Echipă, clienți, furnizori, comunitate. Oamenii sunt cei care construiesc raporturile, dau sens ideilor. Resursele financiare se creează ca o consecință a acestora, nu invers. O să ziceți că sigur, dar prima investiție? De unde banii? Din muncă mai multă. Sunt unele afaceri în care muncind mai mult mai poți substitui din resursele necesare. Sau din scalarea business-ului: începi mai mic. Dar toate acestea se fac cu și pentru oamenii cu și pentru care lucrezi.

Nu ești buricul pământului, dar e nevoie să fii prezent și implicat. Pare motivațional din ăla dulceag, dar, de fapt, este realitatea dură, până la urmă. Pentru că poate fi paralizant ca responsabilitate. Așteptările celor din jur sunt legate de tine. Colegii și clienții au nevoie de tine mereu – pentru a seta direcția și pentru a clarifica opțiunile. Nu, nu ca să le faci tu treaba, ci pentru a ține direcția/timona, pentru a încuraja lupta continuă pentru un nou client, o nouă idee, implementarea cum se cuvine etc. Chiar și când meca­nismele de organizație sunt puse bine în funcțiune, implicarea face diferența. (Priviți companii globale și veți vedea că mersul lor, deși funcțional ca mașinărie, a fost mereu influențat de implicarea directă a inițiatorilor.)

Ai grijă cu cine te însoțești. Parteneriatele în afaceri seamănă uneori cu căsătoriile. Mai ales dacă ambii parteneri au o orientare către idei și proiecte întâi și abia apoi către bani. Când banii sunt singurul reper, e uneori mai ușor. „Asta aduce profit? OK… nu aduce…out“. Dar când e vorba de posibilitatea de a produce schimbări, de a genera în mod pozitiv evoluția unor segmente… și asta e ceea ce conduce, e mai complicat. Pentru că poți să pierzi resurse, sau alte oportunități, sau pur și simplu să te supra-obosești… și uneori pare că degeaba. Atunci funcționează reperul – valori comune. Cum spuneam, altele decât banii.

Învață de la toate: este necesar să te ții mereu la curent cu tot ce se întâmplă în industria ta, să anticipezi direcțiile și să te pregătești pentru evoluție. Nu este un demers spectaculos, dar îți asigură o hartă de pilotare corectă. Te ajută să pregătești investițiile de care ai nevoie și să susții evoluția echipei. Te ține în priză, relevant, pe termen lung. Învață, pe lângă elementele tehnice ale serviciului oferit, afaceri: HR, planificare strategică, vânzări, restructurare, change management, de exemplu. Vei știi când să aplici și ce să aplici din acestea în vreme ce piața și businessul se transformă și vei fi un consultant mult mai bun pentru clienți.

Prea devreme nu e neapărat bine: dacă identifici niște tendințe în mod corect, dar lansezi prea devreme un produs sau un serviciu, trebuie să te asiguri că ai resursele să susții această direcție. Altfel, poți să  pierzi trenul, atunci când piața e pregătită.

Focus-focus-focus: una dintre caracteristicile antreprenoriale este multitudinea de idei, iar riscul este risipirea în acestea. Dacă la aceasta se adaugă și resursele implicate – există riscul dificultăților financiare, al supra-arderii (burn out) și al superficialității.

Gândirea critică e esențială. Cea mai minunată idee de business care consumă prea mult timp și prea multe resurse trebuie urmărită numai cât și dacă îți permiți. Dacă nu îți permiți, asumă-ți faptul că se poate să pierzi. Analiza critică te poate proteja de risipirea de resurse, te ajută să evaluezi corect și să favorizezi capul în fața inimii, atunci când e important, când poți pune în pericol întreaga construcție. În dispute sau în dubiu îți oferă argumentele pentru a opta într-o direcție sau alta. Altfel… eu zic că inima conduce în direcția potrivită.

Supraflexibilitatea e nocivă: clientul este regele, dar nu înseamnă ca are întotdeauna dreptate. În cazul în care cele solicitate nu intră în raza ta de acțiune sau îi fac mai degrabă rău decât bine, este datoria ta să menționezi și… să îți iei măsurile care se impun pentru a păstra bunul mers al activității. Explici, argumentezi. Dacă nu reușești, e mai bine să renunți. Fără supărare.

Meritele aparțin celor care te-au creditat cu încredere: echipă, clienți, furnizori. Știu că stai în tranșee 24/7 și pare că da, e complet meritul tău. Adevărul, însă, este că singur, cu tot acest efort, e degeaba. Nu este modestie exagerată – fără ei există doar idei frumoase. Nu companii, nu proiecte.

Cei șapte ani de acasă și bibliotecile citite sunt repere care nu dau greș pe termen lung.  E un reper necesar pentru a te ghida în hățișul de oameni, raporturi, relații și întâmplări. Și un bun criteriu pentru recrutare.