Leadership românesc în Silicon Valley

Reading Time: 6 minute

Silvian Cenţiu, un antreprenor român stabilit în Silicon Valley, desemnat anul acesta drept unul dintre cei mai creativi executivi, a reuşit să facă în numai patru ani din Transiris Corporation o companie multinaţională, care are birouri în cinci ţări, inclusiv în România.

Silvian Cenţiu a povestiz pentru revista Biz cu ce provocări se confruntă ca antreprenor în Silicon Valley, ce planuri are cu Transiris Corporation, dar și despre propria piesă de teatru, „A Transylvanian in Silicon Valley“, pe care a interpretat-o în jurul lumii, inclusiv la Teatrul Național din București.

Ați fost numit recent unul dintre cei mai creativi CEO de către o publicație americană. Care sunt „secretele“ dumneavoastră în termeni de leadership?

Pentru a evolua în leadership, am construit sistematic pe trei piloni: știința managementului, pe care am studiat-o ardent la universități din jurul lumii, dar mai ales la Stanford; practica directă, unde, în plus față de jobul meu din fiecare moment, am creat medii în care să pot experimenta masiv, ca de exemplu clubul de fotbal Silicon Valley Ambassadors; și instruirea mea în raporturi interpersonale, inteligență emoțională, comunicare, planificare etc., atât prin studiu și practică, cât și prin investiții la bursă, poker, antreprenoriat și filantropie. Am înțeles destul de devreme că o carieră planificată, și prin extensie o viață planificată, are șanse mai mari să aibă succes. Am lăsat loc din plin pentru agilitate, adaptare și preferințe personale, dar în mare am luat decizii raționale. Am adoptat o perspectivă de aventură, plăcere și realizări și am luat obstacolele puse de univers în calea mea ca simple decoruri pe drumul pe care l-am urmat.

Când și cum a luat naștere ideea din spatele Transiris?

Ideea a luat naștere în anul 2011, ca urmare a mai multor observații în piață, industrie și societate. Observația principală este că, așa cum la începutul secolului trecut am avut o revoluție a manufacturii prin introducerea liniei de asamblare, acum avem o revoluție a comunicării între organizații și populații. Ca și atunci, celor care trăiesc în mijlocul acestor schimbări, nu le este ușor să observe și să înțeleagă ce se întâmplă exact, este mai ușor să privim în urmă după zeci de ani, să analizăm și să înțelegem. Revoluția de acum nu constă doar în faptul că oamenii au, fiecare în parte, un dispozitiv puternic de comunicare sau că oamenii folosesc rețelele sociale sofisticate de comunicare. Revoluția din comunicare constă în implicarea mașinilor (computerelor) în a cunoaște oamenii cu care comunică, în a le analiza preferințele și de a adapta comunicarea lor la aceste preferințe pentru maximă relevanță și eficiență și a perfecta acești algoritmi și modurile de abordare continuu prin inteligența artificială. Mașinile pornesc prin a-i emula pe unii din cei mai de succes oameni în comunicare și îmbunătățesc algoritmii prin putere de calcul într-un mod imposibil de făcut de către oameni. Observând aceste fenomene, descrise sumar aici, am pornit Transiris și, într-un timp relativ scurt, am devenit una din cele mai respectate companii din acest domeniu.

Care sunt planurile viitoare pe care le aveți cu compania?

Intenția noastră este să creștem în continuare, să ne extindem și în piața de mijloc (în acest moment operăm aproape exclusiv în piața de vârf), să continuăm să atragem talente excepționale care să poată avea un impact major nu doar asupra companiei noastre și a pieței, dar și asupra societății, și să continuăm să ne extindem înțelegerea și orizonturile operaționale în direcții pe care acum poate nici nu ni le imaginăm.

Transiris este un exemplu de companie dezvoltată în era globalizării, cu sedii în Canada, Austria, San Franciso, Spania, România. Care sunt provocările cu care vă confruntați în gestionarea unor echipe internaționale?

Forța de muncă globală cunoaște din ce în ce mai puțin granițe naționale. Limitările naturale de geografie și fus orar devin de asemenea din ce în ce mai puțin importante. Prin tehnologii performante de teleconferință, colaborare și organizare a muncii, și noi, ca și multe alte companii performante, nu mai suntem limitați la zone geografice. Excepționalitatea bate localitatea. Însă, bineînțeles, schimbarea modului de lucru, a relațiilor profesionale și extra-profesionale și în special cerințele de comunicare impecabilă sunt, ca orice schimbare, dificile pentru cei care nu studiază și practică evoluția, cum e cazul, de exemplu, a multor profesioniști în unele țări unde învățământul este static și managementul pune accent pe execuție și nu pe inovație, creativitate, inițiativă etc. Carențele cultural-profesionale din anumite țări sunt majore, însă prin alegere, deci aprioric, am decis să nu pedepsim pe unii oameni pentru faptele altora și, în consecință, personal am decis să nu mă adaptez pe baza eșecurilor, ci pe baza succeselor. Unul din principalele lucruri pe care le‑am învățat din globalizare este că putem avea succes și dacă nu ne adaptăm la principii culturale și educaționale învechite, dar prevalente în vreo anume cultură, ci tratăm toți membrii echipei noastre ca adulți care pot să învețe și să se adapteze la ideile cele mai avansate de pe planetă. Am învățat că acest lucru nu e doar posibil, dar și de succes.

Care sunt principalele provocări cu care vă confuntați ca antreprenor în Silicon Valley?

Una din cele mai mari provocări este să prioritizăm din toate ideile și oportunitățile nemaipomenite cu care ne întâlnim în fiecare zi. În alte părți, unii oameni cred că tot ce se putea inventa s-a inventat. Asta era opinia și în anii ’90, înainte de proliferarea internetului, și am văzut că nu a fost așa. În părțile acestea nu știm de ce să ne apucăm mai întâi, pentru că sunt atâtea de dezvoltat, inventat, perfecționat, aplicat. În alte părți, oamenii se plâng că nu au bani sau investiții, aici „Cash is trash“, competiția principală nu e pentru capital, ci pentru a atrage oameni talentați în echipa, proiectul sau organizația deja finanțate. În alte părți, oamenii sunt încurajați să stea în banca lor, aici oamenii sunt educați să creadă că, dacă își pun visele sub stele, le-au pus prea jos. În alte părți, oamenii văd în muncă o necesitate de supraviețuire sau o corvoadă, aici oamenii văd în muncă o plăcere și o delectare. Provocările principale sunt în a planifica și realiza o mare parte din ceea ce ne propunem, în contextul în care în permanență apar alte oportunități tentante, și în a insufla spiritul de Silicon Valley în alte părți.

Ce sfat ați da unui antreprenor român care și-ar dori să vă urmeze modelul și să pună bazele unei companii în Silicon Valley?

Atât în istoria omenirii, cât și în Silicon Valley, există reguli și excepții. Încercările de a repeta sau de a urma o excepție au șanse mici de reușită. Mulți fac însă exact această greșeală, încearcă să dea un tun. O perspectivă locală aici, în zona San Francisco, este Goana după Aur din 1849. Câțiva căutători de aur au găsit câte o pepită și mulți alții au încercat același lucru, dar majoritatea n-au reușit. Cei care au reușit atât să se îmbogățească, cât și să ajute la progresul societății, sunt cei care au creat și perfecționat unelte, procese, moduri de abordare. Levi Strauss este un astfel de exemplu, cel care a creat faimoșii blugi, a patentat niturile pe încheieturi și a creat produse care sunt extrem de apreciate și acum, aproape două sute de ani mai târziu. Sfatul principal pe care l-aș da antreprenorilor români este să se concentreze pe perfectarea calităților lor profesionale și nu pe activități pe termen foarte scurt. Cei care într-adevăr sunt capabili, până la urmă reușesc prin perseverență. Cei care gândesc mic și speră la un tun nu își mai au locul în lumea modernă și reușesc rar în domeniul legal.

Sunteți și actor, și scriitor, și top manager. Cum reușiți să îmbinați toate aceste activități?

Mi-a mai fost pusă această întrebare, în special comparând ingineria cu arta. Eu văd toate aceste lumi ca lumi virtuale, cu regulile lor, cu caracteristicile lor și diferențele și asemănările lor. Și în ceea ce facem acum, tehnologii de marketing și comunicare, avem nevoie să combinăm științele de computere cu artele comunicării. Marketingul este și o artă, și o știință. Modul de abordare este asemănător, doar obiectul muncii este diferit. Amândouă mă delectează, amândouă au rolul lor în societate, iar tranziția dintre cele două mi se pare chiar foarte facilă. Una peste alta, apreciez foarte mult diversitatea și de aceeea nu doar că îmbin aceste activități fără efort, dar chiar aș fi nevoit să fac un efort să nu le îmbin.

Ce ne puteți spune despre piesa „A Transylvanian in Silicon Valley”?

Am scris piesa de teatru fără planuri mari, dar am ajuns să o interpretez în jurul lumii, inclusiv la Nottara și la Teatrul Național din București. Pentru ca publicul american, pentru care scrisesem inițial piesa, să poate înțelege contextul României comuniste, am avut nevoie să adaug un preambul. Spre surprinderea mea, când am interpretat piesa în România, acel preambul a fost de asemenea necesar, pentru că majoritatea

tinerilor români aveau un nivel de înțelegere a perioadei comuniste asemănător cu cel al americanilor. Piesa a avut succes și am planuri să scriu câteva cărți, am un scenariu de film care s-ar putea să fie produs, însă, așa cum spuneam mai înainte, este foarte dificil să le faci pe toate și să le faci bine. Cu lista mea mare de priorități, care include și implicarea mea în unele probleme sociale și civice care îmi sunt importante, progresul firmei Transiris și alte proiecte personale, îmi găsesc din când în când timp să mă ocup și de arte, însă nu atât de mult cât mi-aș dori.