Leadership pentru echipe creative: între structură și spațiu pentru inovație

Leadership pentru echipe creative: între structură și spațiu pentru inovație

Una dintre percepțiile des întâlnite despre tipologiile de angajați este că echipele creative sunt într-o oarecare măsură mai dificil de gestionat decât cele formate din persoane cu specializări mai tehnice, de exemplu. Există cu adevărat nevoi specifice care trebuie acoperite pentru ca acestea să poată funcționa mai armonios, fără să își piardă din energia inovatoare? Ce dinamici sunt specifice în cadrul echipelor creative?

de Diana Vasile – PhD, psihoterapeut și psiholog clinician principal, cadru didactic universitar

Pentru că sunt o dileme des întâlnite, voi explora în acest material căile prin care liderii pot crea – și mai ales co-crea – medii potrivite pentru creativii din echipă.

Cum sunt însă oamenii dintr-o echipă creativă?Un studiu realizat de Guillaume Furst, Paolo Ghisletta și Todd Lubart în 2014 a scos în evidență o serie de trăsături de personalitate ale creativilor, care se manifestă la intensități diferite în stadii distincte de creație: 

• Plasticitatea (deschidere către noi experiențe, curiozitate, energie, inspirație, personalități extravertite)
• Divergența (conștiinciozitate redusă, tendințe de nonconformism și impulsivitate)
• Convergența (simț critic, conștiinciozitate pronunțată, precizie, perseverență).

Pe lângă aceste caracteristici relevante, din experiența mea, profesioniștii din industrii creative:

• Se raportează adesea mai mult la bogăția interioară de idei decât la realitatea exterioară;
• Din exterior,par să fie extravertiți, datorită felului informal în care lucrează cu alții în contextele profesionale: pun preț pe partea emoțională a relației uneori mai mult decât pe cea contractuală;
• Se pot confrunta cu dificultăți, pentru că au tendința să se raporteze la calitatea experienței și a interacțiunii cu celălalt, care trebuie să fie îndeajuns de stimulative (de altfel, o trăsătură firească a naturii umane), și pot pierde uneori din vedere măsura în care este atins obiectivul de business. În plus, pot percepe autoritatea ca nefiind stimulativă din punct de vedere emoțional;
• Caută adesea (conștient sau nu) să redefinească obiectivele de lucru într-un mod care are sens pentru ei la nivel individual și au tendința de a se identifica cu propria muncă, cu propriile rezultate;
• Au nevoie de timp și spațiu pentru explorare, structurare a ideilor și rafinarea lor, ceea ce poate decala termenele-limită fixate inițial;
• Sunt foarte preocupați de calitatea rezultatului muncii lor și de felul în care clientul sau beneficiarul înțelege nuanțele acesteia – proces care poate fi anevoios când mediile de business sunt, prin natura lor, mai puțin orientate către emoții.

Toți acești factori au un impact important în calitatea muncii livrate. În același timp, pot să fie sursa unor dificultăți importante – pe de o parte, în ancorarea echipei în obiectivele de business, iar pe de alta – în flow-ul de lucru și buna funcționare a acesteia.

Gestionarea unei echipe creative este ca orice relație: are la bază eforturi și calibrări din partea ambelor părți implicate. Altfel spus, ca relația să funcționeze, atât echipa de management, cât și echipa de creativi trebuie să se întâlnească undeva la mijloc:

• Pe de o parte, creativii trebuie să acorde mai multă atenție structurii și rezultatelor de business;
• Pe de altă parte, managerul trebuie să fie conștient de cât de important este să dea spațiu oamenilor din echipa sa, dar și de valoarea artistică sau emoțională a rezultatului livrat.

În practică, atingerea acestui obiectiv implică mai mulți pași și factori:

• Co-crearea – definirea taskului împreună cu oamenii din echipă și sprijinirea acestora în formularea obiectivelor în așa fel încât ele să includă și factorii importanți pentru aceștia și să le permită să își lase amprenta asupra rezultatului livrat;
• Clarificarea nevoilor individuale în privința stilului de lucru și apoi împărtășirea acestora cu echipa, managerul sau clientul – de la felul în care se lucrează (remote / hibrid), la modul în care se cere și oferă feedback sau la estimarea realistă a timpului necesar;
• Autonomia – capacitatea de a duce la bun sfârșit sarcinile asumate, în termenii agreați, și de a semnala zonele în care este nevoie de sprijin din exterior;
• Negocierea și re-negocierea – urmărirea constantă a modului de lucru și felului în care el e adecvat pentru echipă, construirea unei culturi a feedback-ului și flexibilitate din partea liderului.

Aș vrea însă să subliniez că acest obiectiv este posibil doar dacă fiecare parte își înțelege stilul de lucru, este capabilă să își evalueze și comunice nevoile, poate negocia și este conștientă de responsabilitatea individuală – toate fiind exerciții intense, dar necesare pentru dezvoltarea profesională și personală.

Acest lucru e important mai ales pentru că identitatea noastră nu se bazează exclusiv pe caracteristicile individuale, abilități sau talent, ci include și capacitatea de relaționare cu ceilalți (mai ales în contexte în care apar emoții puternice), alături de abilitatea de gestionare a stresului și de integrare a experiențelor noi.

În contextul în care adesea vedem tot mai des o tendință profundă de autoidentificare cu munca (în esență doar o latură a identității noastre ca indivizi), cred că este un subiect asupra căruia merită să reflectăm, individual și împreună, indiferent de industria în care lucrăm și rolul pe care îl avem.

Despre Diana Vasile

Diana Vasile – PhD, este psihoterapeut și psiholog clinician principal, cadru didactic universitar. Din 2010, este președinte și membru fondator al Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei (ISTT), un ecosistem care formează specialiști în psihoterapia integrativă a traumei, oferă acces la informație științifică publicului larg și soluționează provocări profesionale în mediile organizaționale. Preocupată constant de potențialul de dezvoltare și evoluție a fiecărei persoane în parte, Diana militează de peste 20 ani pentru eliberarea resurselor psihice blocate în traumele noastre, resurse care pot aduce un plus semnificativ de bucurie, progres și relații hrănitoare în viața noastră.