Laura Tampa, după 21 de ani

Este una dintre protagonistele primului număr al revistei Biz. Intervievată la acel moment de Cristian Manafu, povestea cum a fost recrutată pentru un post important în Frankfurt. 21 de ani mai târziu, am găsit-o pe Laura Tampa tot în publicitate, la fel de deschisă și entuziastă. Și cu același breton care i-a devenit trademark. Ce a făcut în tot acest timp? Cam tot ce și-a propus. A revenit în țară, a continuat viața de agenție și, de zece ani, coordonează proiecte în cadrul IAA și UAPR.

Îți mai amintești de interviul acordat în primul număr al Biz?

Cum să nu mi-l amintesc? A fost primul meu interviu și prima ședință foto. Am avut emoții infinite. La momentul respectiv eram (cred) primul export românesc către vest în domeniul publicității. A fost o surpriză și pentru mine, așa cum spuneam și în interviu. Recrutarea nu a fost clasică, cu interviu face-to-face, teste de aptitudini, psihologice și de stres, așa cum se practică acum… A fost mai degrabă o racolare, cu validarea venită de la șefi și client și cu încrederea centrului regional în mine.

Cum a fost interacțiunea cu Cristian Manafu la acel moment?

Știu că ne-am întâlnit undeva în zona Nerva Traian… Nu mai țin minte dacă pe acolo avea Biz sediul. Cristi a fost super, în contextul în care mie nu mi se părea că e chiar ceva superextraordinar pasul pe care urma să îl fac. Am avut o discuție foarte deschisă cu el și din acea discuție și-a extras informațiile și a făcut materialul. Șapca brand o avea de atunci, așa cum eu am bretonul brand.

Ce a urmat pentru tine în plan profesional după acel interviu și promovarea despre care povesteai în paginile primul număr din Biz?

Recitind interviul, mi-am dat seama că am făcut cam ceea ce îmi propu­se­sem – să mă întorc în țară. Am făcut-o după un an și jumătate. Experiența de expat, la MC&LB, a fost o experiență de muncă și de viață fantastică pentru mine. M-am întors în țară pentru că mie îmi place să simt pământul în palme și să văd roadele crescând sub ochii mei. Jobul regional presupunea să ai o privire din avion peste

81 de țări și să evaluezi de la distanță roa­dele țărilor. În plus, era un job care presupunea și destul de multă „politică”, o zonă la care nu mă pricep foarte bine și nici nu îmi place (mi-am dat seama mai târziu). Am revenit în România la Leo Burnett, după care au urmat vreo 7 – 8 ani la Grey/G2 (azi Geometry), unde mi-am încheiat viața de agenție ca managing director. Din 2010 mă dedic proiectelor asociațiilor profesionale din industria de comunicare și marketing – IAA (coordonez proiectul educațional Școala IAA), RAC (membru independent în comitetul etic) și, mai de curând, UAPR.

Privind în urmă, care crezi că sunt cele mai mari transformări ale industriei de marcomm din România în ultimii 20 de ani?

Creativitate – cred că avem o esență creativă de invidiat și suntem ca industrie foarte smart în comparație cu colegii din alte țări. Asta se vede din performanța internațională a românilor atât în festivalurile internaționale, cât și în businessurile și echipele pe care le coordonează din poziții de top în Europa, SUA, Rusia sau Asia. Ambiție și determinare – dăm totul ca să fim recunoscuți, să fim cei mai buni, în regiune, în lume, în rețea, între colegii din țară sau din străinătate. Trebuie însă să avem grijă ca ambiția și determi­narea de a fi în top să fie bazate pe princi­pii și pe valori corecte. Rezistență la stres – suntem o industrie supusă la presiuni din ce în ce mai mari (suntem loviți direct de tsunamiurile crizelor internaționale, nu suntem luați în serios de economia națională, clienții pun presiune pe echipe și pe fee-uri, potențialii angajați se uită spre alte industrii conexe) și trebuie să fim atenți pentru că riscăm să intrăm într-un ”defensive mode”, care nu va aduce decât frustrări, stres, insatisfacții ce nu vor face industria noastră dezirabilă pentru generațiile ce urmează.

Cum vezi pe mai departe viitorul industriei?

Depinde de cum își va așterne industria. Dacă industria va promova principii ­corecte și oneste, dacă va fi deschisă către viitor și aplecată spre rezolvarea reală a problemelor oamenilor (nu a consumato­rilor, nu a clienților, nu a angajaților), atunci cred că viitorul va fi bun. Eu așa îmi doresc, pentru că altfel vom rămâne un fel de Circu’ Globus în lumea lui Netflix.

Dacă ar fi să dai un sfat de la Laura Tampa de acum pentru Laura Tampa de acum 21 de ani, care ar fi acesta?

Trust your instinct.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 347 (octombrie 2020). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.

Foto: Vali Mirea