Lanțul economic al slăbiciunilor care limitează numărul de ventilatoare medicale

Reading Time: 4 minute

Penuria de ventilatoare medicale nu este legată doar de modul de alocare a resurselor, ci și de felul în care dezvoltarea tehnologică este gândită și aplicată, dar și de modul în care aceste alegeri iau în considerare sănătatea publică.

Shamel Azmeh Project Syndicate — Shamel Azmeh

Text de Shamel Azmeh, lector de Tehnologie, Muncă și Producție Globală la Institutul pentru Dezvoltare Globală al Universității din Manchester

Pe măsură ce noul coronavirus s-a răspândit în lume, nevoia de ventilatoare medicale a explodat. În Marea Britanie, Serviciul Național de Sănătate (NHS) estima la un moment dat că va avea nevoie de cel puțin 30.000 de astfel de dispozitive esențiale, iar Andrew Cuomo, guvernatorul statului New York, a cerut tot 30.000, avertizând că marea metropolă americană nu are suficiente ventilatoare.

Creșterea rapidă a producției pentru a face față acestei cereri este o provocare majoră. În Italia, unui singur producător de ventilatoare, Siare Engineering, i s-a cerut să crească producția de la 125 de unități pe lună la cel puțin 500 de unități. La fel, consorțiul Ventilator Challenge UK, care include unele dintre cele mai mari nume din industria britanică, luptă cu disperare să crească producția. Iar în SUA președintele Donald Trump a invocat o lege din 1950 privind producția pentru apărarea țării, ordonând gigantului General Motors să producă ventilatoare.

Nu e surprinzător că, în țările mai sărace, situația este mult mai gravă, fiindcă numărul ventilatoarelor disponibile este la cote minimale și nici nu sunt mulți bani disponibili pentru a achiziționa altele. De exemplu, în Republica Centrafricană, sunt doar trei ventilatoare la nivel național, iar în Liberia doar unul. În Bangladesh, la o populație de peste 160 de milioane de oameni, există mai puțin de 2.000 de ventilatoare medicale.

În aceste condiții, este ușor să critici guvernele că nu sunt pregătite să asigure spitalelor echipamente critice în caz de urgență. Probleme este că, și dacă statele ar avea o „rezervă strategică” de ventilatoare, tot nu ar putea dispune de suficiente dispozitive ca să facă față nevoilor actuale. Și nu ne putem aștepta ca fabricile să-și sporească producția peste noapte, având în vedere, printre altele, că lucrează în sistemul just-in-time cu furnizorii și nu au suficienți angajați disponibili.

Realitatea e că este foarte dificil pentru orice sistem economic să facă față unei asemenea creșteri a cererii într-un interval de timp atât de scurt. Pe de altă parte, lipsa acută de ventilatoare (dar și de kituri de diagnostic și de soluții terapeutice) reprezintă un simptom al problemelor structurale de la baza modelului economic actual. Problema nu este legată doar de modul de alocare a resurselor, ci și de felul în care dezvoltarea tehnologică este gândită și aplicată, dar și de modul în care aceste alegeri iau în considerare sănătatea publică. Criza COVID-19 ne obligă să reflectăm la chestiuni fundamentale legate de ce producem, cum producem și pentru cine producem.

De la inventarea aparatelor pentru respirație asistată, în anii 1920, acestea au fost serios îmbunătățite, fiind dotate cu senzori, monitoare și alte funcții care măsoară și afișează ritmul respirației pacientului. Însă același model economic care a pus la dispoziție investițiile necesare pentru aceste inovații a pus tehnologia ventilatoarelor medicale pe un făgaș care a făcut fiecare aparat tot mai scump și mai dificil de produs și operat, ca urmare a complexității sale tot mai ridicate. Bernard Olayo, de la Centrul pentru Sănătate Publică și Dezvoltare din Kenya, spune că, și dacă țările sărace și-ar permite să cumpere numărul necesar de ventilatoare medicale, multe nu ar avea suficient de mulți oameni calificați să le opereze.

Tehnologia în domeniul ventilatoarelor medicale nu a fost forțată să se dezvolte într-un mod care să le facă prea scumpe pentru majoritatea potențialilor utilizatori. Faptul că inovația este dictată de cererea de pe piață a stimulat companiile să dezvolte dispozitive tot mai scumpe și mai complicate, să-și protejeze tehnologiile prin patente și să le vândă doar celor care și le puteau permite – în general, economiile bogate. Chiar și accesul la informații legate de reparațiile acestor aparate este restricționat de către producători.

dreamstime l 128102174 scaled — © Dreamstime.com

Dar aceasta nu era singura cale disponibilă. Pe lângă ventilatoarele medicale tot mai sofisticate, am fi putut dezvolta unele mai simple și mai accesibile ca preț, dar și mai ușor de utilizat. De fapt, în 2006, după epidemia de SARS, Ministerul Sănătății din SUA a creat Autoritatea pentru Cercetare-Dezvoltare Avansată în Biomedicină (BARDA) exact pentru acest lucru. Agenția a elaborat proiectul unui ventilator ieftin, mobil și suficient de simplu ca să poată fi stocat în număr mare și trimis rapid către locurile unde era nevoie de el. În documentația proiectului înaintată Congresului SUA, BARDA avertiza că actualele ventilatoare sunt prea mari, prea scumpe și dificil de operat din punct de vedere tehnic.

La scurt timp, o companie privată a primit un contract guvernamental în valoare de multe milioane de dolari să dezvolte un ventilator mai ieftin și mai ușor de utilizat, iar în 2011 aceasta a prezentat oficialilor guvernamentali americani un prototip. Dar în 2012 compania a fost achiziționată de un mare producător de dispozitive medicale, care producea ventilatoare medicale „tradiționale”, ca parte a unui proces mai amplu de consolidare a industriei de profil ce a ridicat întrebări legate de reducerea concurenței. Proiectul bazat pe prototip a fost abandonat, fapt ce a provocat suspiciunea că preluarea a fost motivată exact de acest scop.

Pentru că resursele pentru inovație au fost lăsate doar în seama piețelor libere, acum producem numai ventilatoare scumpe, imobile, protejate de patente, foarte tehnice și greu de folosit, când de fapt aveam nevoie de dispozitive mai ieftine, mobile, simple și ușor de utilizat. Deși guvernul SUA a încercat să dezvolte acest gen de echipamente, s-a bazat tot pe mecanismele de piață și pe firmele private motivate de profit, ale căror interese s-au dovedit a fi contrare intereselor legate de sănătatea publică.

Penuria dezastruoasă de ventilatoare medicale în fața COVID-19 ar trebui să arate clar că, mai ales în domenii esențiale ca sănătatea publică, trebuie să regândim procesele de stimulare și direcționare a inovației. Avem nevoie și de noi mecanisme internaționale care să promoveze inovațiile ce fac tehnologia mai accesibilă, mai ușor de produs și de reparat și mai simplu de utilizat, nu doar mai profitabilă și mai complexă. O tehnologie inventată acum un secol n-ar trebui să fie prohibitivă pentru majoritatea țărilor lumii. Acum învățăm pe pielea noastră această lecție.