Jordi Savall: Servitorii sublimei arte

Jordi Savall: Servitorii sublimei arte

Născut într-un oraș lângă Barcelona, Jordi Savall este considerat azi cea mai mare personalitate a „muzicii vechi”. Dirijor, compozitor și interpret la violă, Jordi Savall a readus în atenția lumii întregi și muzica lui Dimitrie Cantemir. În exclusivitate pentru Biz Spania, muzicianul catalan ne poartă din vremea trubadurilor spre dimensiunea spirituală a muzicii. 

Cum ați descoperit muzica lui Dimitrie Cantemir? 

L-am descoperit pe Dimitrie Cantemir cu  mulți ani în urmă, atunci când am primit o nouă ediție e monumentalei lucrări „Cartea stiintei muzicii” (1710), un volum cu transcrierile originale ale acestei fascinante personalități enciclopedice. Era pentru prima oară când făceam cunoștință cu o astfel de lucrare, de mare valoare artistică. Am luat-o acasă și am studiat-o, timp de mai mulți ani, pagină cu pagină. Deloc facilă, întrucât tamburul „lui Cantemir” necesită o tehnică total diferită de viola da gamba.

După un studiu intens, am ales o serie de compoziții și, împreună cu prieteni muzicieni din Istanbul, am demarat repetițiile. Atunci am realizat că muzicienii turci interpretau mai încet decât consideram eu că trebuie cântate piesele lui Cantemir. M-am gândit la acest lucru și am găsit o similaritate între ce se întâmpla, în epoca lui Cantemir (aflat la curtea sultanului – n.red.), şi ceea ce se cânta în Franța în perioada sec. XVII-XVIII. Inițial, un menuet, ca dans popular, avea un ritm mult mai alert, dar ceva ani mai târziu, Rousseau spunea că la curtea regilor, menuetul se interpretează prea încet… Părerea mea, observând ce se întâmpla și la „Sublima Poartă” de la Constantinopol, este că interpretarea cu mai mulți instrumentiști face ca totul să se deruleze mai lent.

Albumul muzical (apărut în 2009, „Istanbul. Dimitrie Cantemir – Le livre de la science de la musique”), dezvăluie o muzică sublimă. Cu instrumentele potrivite, dar și cu stilul potrivit de interpretare, obții o muzică specială, foarte frumoasă. 

În ce mod exprimă muzica lui Jordi Savall „spiritul catalan”?  

Pentru a găsi muzica care să exprime „spiritul catalan”, trebuie să mergem în vremea trubadurilor. Prin poziționarea sa, lângă Munții Pirinei, Catalunia se afla la hotarele Occitaniei (medievale), locul unde s-a născut o splendidă muzică, de un lirism extraordinar, cu o poezie a sa specifică. O creație absolut excepțională.

În același timp, aceste creații se află în legătură și cu compozițiile andaluze, din epocă. Cred că fără sunetul andaluz, creația muzicală specifică trubadurilor nu ar fi fost posibilă, în modul în care a apărut și o cunoaștem.

De asemenea, grație operei „Red Book of Montserrat” (Llibre Vermell de Montserrat – n.red.), un manuscris compilat la Mănăstirea Montserrat din Catalunia, spre sfârșitul sec. al XIV, avem o primă sursă de muzică polifonică. Ceea ce pentru mine reprezintă startul limbajului muzical european. Cu apariția polifoniei, s-a realizat practic o revoluție. Ca rezultat al acestui fapt, avem azi compozitori precum Bach, Mozart, Beethoven… 

Dostoievski scrie undeva că „Frumusețea va salva lumea”. Poate și muzica să o salveze? 

Muzica salvează multe lucruri. În multe locuri din lumea asta, sunt persoane care supraviețuiesc grație muzicii. Vezi în istorie cum evreii sefarzi sunt nevoiți să plece din Spania în 1492. Se duc în nordul Africii, în Italia, la Istanbul, în Orientul Apropiat, se răspândesc în multe zone de-a lungul Mediteranei. Și continuă să-și cânte muzica, timp ce 500 de ani, până la Al Doilea Război Mondial. O transmit din generație în generație. De ce? Pentru că această muzică le dă speranța și le aduce pacea. Dacă au fost obligați să plece și au pierdut casa, totul, această muzică, pe care o cântă zilnic, îi ajută să păstreze memoria, să nu-și uite limba. Și cred că la fel este și astăzi, în ceea ce privește muzica.

Bineînțeles, muzica nu poate opri bombele. Muzica însă îi face pe oameni să fie mai sensibili, mai empatici, chiar mai buni. Dar mereu să ne amintim de dimensiunea spirituală a muzicii. 

Poate fi inteligența artificială o amenințare pentru un artist? 

Dacă AI este folosită pentru a extinde cunoașterea, atunci poate că vom dobândi informații care să ne ajute să face anumite lucruri mai bine, să fim mai eficienți în anumite activități. Problema este atunci când AI e folosită pentru a îndeplini niște activități fără muncă.

Creația este total diferită de multiplicare sau de ceva care nu are spirit. Poate să ajute în domeniul informării sau al informației, chiar să ducă la articole interesante, dar niciodată în sensul de crea ceva în sens spiritual. E ca atunci când cineva vrea să creeze o simfonie din schițele lui Beethoven. E un nonsens. Ceea ce face, cu adevărat, să fie opera lui Beethoven nu este neapărat compoziția sa, ci sufletul său. Care se găsește în muzica sa. Or, AI nu poate avea niciodată un suflet.  

Muzica lui Cantemir

Această colecție de 355 de compoziții (inclusiv 9 compuse de Dimitrie Cantemir), scrise într-un sistem de notație muzicală inventat de viitorul domnitor al Moldovei, constituie cea mai importantă colecție de muzică instrumentală otomană din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, care a supraviețuit până în zilele noastre, spune maestrul Jordi Savall. 

Fiind obligat să rămână la Constantinopol (în semn de fidelitate față de sultan), Cantemir devine celebru ca virtuoz al tanburului, un fel de lăută cu gât lung. Spirit enciclopedic, în strînsă legătură și cu învățații greci din Fanar, Cantemir ajunge un compozitor foarte apreciat, datorită lucrării sale „Kitab-i ilm-i musiki” („Cartea științei muzicii”), pe care a dedicat-o sultanului Ahmed al III-lea și apărută în 1710. 

Biz Spania este un proiect unic în lume, powered by Sesderma, realizat alături de partenerii Garanti BBVA, Glovo, Aqua Carpatica, Samsung, ciocolata Valor, DIGI și Eximtur.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 380 (15 februarie – 15 martie 2024). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.