Istoria Pif, timbrată de un desenator român

Istoria Pif, timbrată de un desenator român

Ajuns la venerabila vârstă de 75 de ani, personajul de benzi desenate  Pif reușește să-și mențină tinerețea, cucerind public nou, alături de cititori fideli ajunși deja bunici. În premieră pentru filatelia din Franța, un timbru va marca acest eveniment, desenator fiind un cunoscut grafician român. Am stat de vorbă cu desenatorul Mircea Arapu, cel care a câștigat o competiție selectă organizată de filateliști și de Poșta Franceză.

Personajul Pif își aniversează cei 75 de ani printr-un timbru, pe care l-ați realizat. Care este povestea acestei inedite mărci filatelice?

Aniversarea de 75 de ani ai primului „strip” (bandă desenată scurtă, în trei imagini) cu Pif este pe 28 martie. La sfârșitul lunii ianuarie, timbrul Pif a fost doar prezentat în cadrul restrâns al unui grup de filateliști pasionați din partea Poștei Franceze și al noii edituri Vaillant, împreună cu un număr de autori și colaboratori. El urmează să fie imprimat și să fie prezentat la prima zi de emisiune, în cadrul unui salon de filatelie care va avea loc la Paris între 25 și 27 martie.

Ideea de a scoate un timbru cu această ocazie aparține grupului de filateliști amintiți, printre ei, directorul redacției Pif, Frédéric Lefebvre. Pentru concepția și realizarea lui, el a pus în concurență
mai mulți autori, printre care mă aflam, proaspăt contactat pentru alte diverse proiecte dedicate celebrului cățel.

La început, am prezentat zece proiecte, pe diversele formate standard, indicate de Poșta Franceză. Unul din aceste formate, foarte larg, mi-a inspirat ideea de strip. Realizând că acest proiect este inedit și poate fi apreciat, am construit alte două scenarii, două noi stripuri, pe acest principiu. Treptat, unul din ele a fost apreciat și ales. Au urmat toate etapele de definitivare a desenului și de execuție a machetei tehnice, premergătoare imprimării, care urmează să fie făcută în heliogravură.

Acest timbru este o premieră, cel puțin pentru Poșta Franceză, este primul timbru conținând o suită de trei imagini, un strip, forma cea mai simplă de bandă desenată.

În sfârșit, mai trebuie să vă informez că timbrul este doar unul din evenimentele programate pentru sărbătorire celor 75 de ani de existență ai ilustrului patruped antropomorf.

Când a apărut colaborarea dumneavoastră cu Pif și ce personaje au trecut prin planșa dumneavoastră de desen sau digitală?

La sfârșitul anului 1981, după confruntarea cu cerințele pieții benzii desenate pariziene, am decis să contactez o editură suficient de importantă, pentru a exersa și avansa în meseria pe care doream să o exersez încă din timpul liceului, în România. Prima pe lista acestor edituri a fost editura VMS (Vaillant-Mirroir-Sprint), astfel am ajuns la redacția magazinului de care mă legau primele amintiri.

Propunerea redacției de a intra în studioul desenatorilor specializați în noile aventuri ale lui Pif mi s-a părut dificilă. Personajele din amintirile mele erau mult diferite de cele din ultimii ani. Simțeam nevoie de ajutorul unui personaj cunoscut, care păstra stilul creatorului. Am propus o reluare a aventurilor fantomei Arthur. Challenge-ul era mare, Cézard fiind un autor recunoscut și foarte apreciat. Au fost necesare șase luni pentru a convinge redacția, pentru a publica primul episod și șase ani pentru a mă considera la rândul meu acceptat în meserie.

Situația economică a editurii a împins însă conducerea la un număr de schimbări. Dincolo de opinia mea despre gestiunea acestor evenimente, am aflat că seria este oprită.

Cu toate acestea, ilustrații în stil personal și dispoziția mea de a răspunde solicitărilor urgente mi-au deschis însă ușile unei colaborări mai apropiate redacției, coperți, ilustrații redacționale, de prezentare și de montaj al gadgetului, jocuri și publicități cu personajele magazinului ilustrat. Urmarea era de așteptat, mi s-a cerut să desenez și episoade cu Pif. Foarte dificil la început, din motive explicate mai devreme, am început să capăt încredere odată cu colaborarea cu François Corteggiani și am regăsit un echilibru în noul stil de desen. O nouă oportunitate a fost plecarea la pensie a lui Nicolaou, desenatorul de treizeci de ani al seriei Placid și Muzo, prima creație a lui Arnal pentru Vaillant. Aveam în sfârșit posibilitatea, spre deosebire de Pif, de a mă întoarce la stilul original, iar rezultatul a fost salutat de profesioniștii în domeniu.

Au urmat proiecte noi, reluarea unei alte serii de succes al lui Cézard, Les Tristus et les Rigolus, dar de data aceasta într-un stil modernizat. Situația financiară precară a editurii VMS și motive personale, m-au îndepărtat de această dată pentru cincisprezece ani de lumea benzii desenate.

Făcând o comparație cu Pif-ul anilor 1970– 1980, care sunt plusurile sau minusurile actualei ediții a Pif?

După un an de apariție, actuala publicație este încă în curs de consolidare. Lipsurile sunt vizibile pentru cei care au cunoscut întreaga istorie a revistei Vaillant de la mijlocul anilor ‘40 și ‘50. Cititorii de benzi desenate, mai ales cei  în vârstă, vor să regăsească amintirile tinereții. Este cu totul imposibil!

Pentru a păstra interesul unui public de copii, noile publicații se adresează publicului actual. Contextul s-a schimbat radical. Începând cu anii ‘80 și ‘90 ai secolului trecut, presa a trecut prin crize importante. Destabilizați de dispariția presei de specialitate, de apariția fenomenului manga, devenit majoritar prin concurența neloială a creației locale, situația precară a autorilor nu mai oferă posibilitățile deceniilor precedente.

Notorietatea încă importantă și numele cățelului, tânăr de numai 75 de ani, atrag autori de calitate, lăsând să sperăm într-o ameliorare.

În sfârșit, actuala direcție dovedește o combativitate comercială mai evidentă decât în trecutul apropiat!

Ce ne puteți spune despre publicul de azi al lui Pif, în comparație cu alte generații de cititori ?

Publicul de astăzi s-a schimbat, oricine o remarcă. Până în anii ‘70, concurența principală se rezuma la cinema, față de care banda desenată păstra câteva atuuri, principalul fiind economic. Începând cu anii ‘80, concurența a căpătat o nouă amploare. Primul este spectacolul video, cu două aspecte, dintre care primul este pasiv. Oferta video crește, începând cu apariția programului Canal Plus, televiziunea democratizează cinematograful, progamele pentru copii ocupă un loc mai important, cu desenele animate japoneze, Goldorak, Albator, dar și succese locale, Inspectorul Gadget. Pe lângă noi canale de televiziune, casetele video de filme înregistrate și posibilitatea de a înregistra emisiuni de televiziune inaccesibile publicului majoritar lărgesc oferta de spectacol.

Al doilea aspect, jocul video, interactiv, ludic, dar și educativ, diferă de primul prin implicarea spectatorului devenit participant, sub formă de casetă video, CD și de primele pagini web.

În următorii 30 de ani, internetul devine participativ, forumuri, comerțul online, Wikipedia, Google, eBook și smartphoneul, rețelele de socializare cu platformele de chat-audio-video. Manga imprimată anapoda pentru interese economice, webtoon-ul, o simplă reactualizare virtuală pe smartphone a diafilmelor anilor ‘50, depășesc banda desenată tradițională în chiar țările de origine. Trăim într-o lume diferită.

O revistă imprimată, tradițională, cum se vor ultimele avataruri ale magazinului Pif, este încă sub controlul părinților.