Ionuț Bălan: Singura soluție ultraprogresistă și liber-schimbistă e impozitul progresiv

Ionuț Bălan: Singura soluție ultraprogresistă și liber-schimbistă e impozitul progresiv

Istoria ne învață că impozitarea și încercările de a o evita cu orice preț au mers mereu mână în mână. Creativitatea autorităților este mai mereu depășită de inventivitatea contribuabililor. Avem soluții?

de Ionuț Bălan

Burebista a ars viile și atunci geții – cei mai viteji și mai drepți dintre traci – au trecut la țuica de prune, băutură distilată pe care au accizat-o însă romanii imediat după înfrângerea lui Decebal și atunci daco-romanii au dat-o pe bere, care, la sfârșitul etnogenezei, a devenit – așa cum aflăm din reclamă – frate cu românul.

Într-un fel, împăratul Vespasian s-a așteptat să-i fie luată cu asalt metropola de provincialii ce consumă băutura care stă cel mai puțin în corp – precum Bucureștiul zilelor noastre de mașinile cu numere de Dolj, Olt, Constanța, Vrancea, Buzău sau Giurgiu – și a construit la Roma latrine publice (vespasiene) pentru care a perceput taxe de folosire.

Când Titus și-a întrebat tatăl cum poate să strângă impozite din așa ceva, Vespasian i-a răspuns cu celebra expresie: Banii n-au miros. Pe care Ministerul Finanțelor din România o aplică fără complexe, în loc să se preocupe de reducerea deficitului structural și crearea de spațiu fiscal pe seama lărgirii bazei de impunere. Ar mai lipsi să apeleze la serviciile celor care se integrează în absolut și să instituie niște accize similare cu cele din timpul dinastiei flaviene ca să arate că există o tradiție ce nu s-a pierdut.

Da, dar un ministru al finanțelor, pe deplin conștient de cantitatea de bere consumată direct de popor – doar whisky-ul e băutura consumată indirect, prin reprezentanții aleși democratic –, a impus taxa pe scaun, într-un moment în care nu era pandemie și se putea și fuma în cârciumi. El a crezut că astfel proprietarii de bombe, bodegi și birturi nu se vor mai eschiva de la plata impozitelor prevalându-se de vorbele lui Gheorghe Dinică din Filantropica: Țară mică, mese puține! Mese da, dar nu și scaune…

Când a luat această decizie, strategul fiscal de la noi s-a inspirat mai mult ca sigur de la lumea subțire a regelui englez William al III-lea, cel care a decis să taxeze ferestrele pentru ca cei ce dețineau averi să nu se mai poată feri de la plata impozitelor. Toate casele plăteau o taxă fixă, iar cele cu 7 sau mai multe ferestre – o sumă suplimentară. De aceea mai vedem încă în Marea Britanie imobile cu ferestrele zidite. Iar după ce li s-au supraimpozitat bogaților numărul de ferestre s-a trecut la pălării, pentru că se presupunea că au multe și scumpe. După care s-au pus biruri pe tapet, cărămidă, mănuși, pudră și parfum.

În plin elan al taxării, “Beau” Brummell apare pudrat, parfumat, îmbăiat și bărbierit. E întotdeauna pieptănat, cu lenjerie bine scrobită, spălată proaspăt și cravată. El e un dandy, persoană ce acordă importanță felului cum arată, în încercarea de a-i imita pe aristocrați, chiar dacă provine din clasa de mijloc.

Numai că premierul Pitt impune taxa pe pudra de păr pentru a putea suporta războiul împotriva Franței, și atunci Brummell abandonează peruca, își taie părul roman, “à la Brutus”, renunță la pantalonii până la genunchi, pentru unii lungi, pe care-i alătură la celebra sa haină de un albastru întunecat.

Un alt reprezentant al dandismului, Lordul Byron impune “cămașa poetului” și iată cum apare costumul, cu cămașă și cravată, purtate de un bărbat tuns, ras și frezat. Dintr-o atitudine evazionistă, dacă ținem cont de ceea ce a făcut Brummell! Când vorbim însă de Regatul Unit, noi ne gândim, desigur, la țărișoara noastră, la România, la fericirea, progresul și viitorul ei, în succesiunea punctată de președintele director general al ziarului „Răcnetul Carpaților”.

Cum ne pot inspira ideile fiscale prezentate, mai ales că progresistul Brummell a încercat să le submineze și vremurile nu mai permit impunerea unor taxe de scaun, după modelul celor pe ferestre, în contextul în care pandemia a pus lacătul pe bufet? Dacă dorim cu orice preț progresul, “pe cale politică, socială, economică, administrativă și finanțiară” – după cum detaliază patronul oficiosului citat, singura soluție ultraprogresistă și liber-schimbistă e impozitul progresiv.

Ionuț Bălan este jurnalist independent, fost redactor-șef al revistei “Finanțiștii”, publicist la “Jurnalul Național”, “Săptămâna financiară”, “Piața financiară”, “Curentul”, “Bursa”, “Evenimentul zilei”. Mai multe materiale de același autor găsiți pe www.bloguluibalan.ro.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 368 (17 noiembrie – 18 decembrie 2022). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.