Ionuț Bălan: Lăsați bogații să devină săraci!

Johan Norberg – laureat al premiului Fisher – spunea că cei bogați, puternici și cu relații, se pot descurca în orice sistem. Însă singura șansă a celor săraci, lipsiți de putere și relații, este piața liberă. Doar acolo își pot vinde forța de muncă și pot porni o afacere, fără să fie taxați la sânge și constrânși de tot felul de reglementări.

de Ionuț Bălan

Și totuși, ideea lui Norberg nu e chiar nouă. Gustave de Molinari arăta în 1848 că, atunci când socialiștii vorbesc de mizeria clasei muncitoare, suferințele ei sunt incomparabile cu acelea ale proletarilor romani. Asta pentru că muncitorii nu sunt văzuți la porțile conacelor aristocrației cerând pomană! Lucrătorul duce un trai sărac; dar pe care și-l câștigă. Proletarul roman nu se găsea într-o asemenea poziție. Patricienii mobilizau toate activele, pe care le exploatau prin intermediul sclavilor, și-i făceau pe proletari victime ale acestei concurențe inegale, reducându-i la condiția de cerșetori. Cu precizarea că soarta lor era preferabilă sclavilor. Proletarul, cel puțin, era considerat om, pe când sclavul era un animal de povară, ce n-avea nici măcar un nume.

Acest aspect e remarcat și de Ludwig von Mises, care subliniază că societățile precapitaliste erau divizate în grupuri de stări sociale ereditare, ce în India purtau numele de „caste“. Într-o astfel de societate omul nu se năștea francez sau austriac, ci membru al aristocrației, burgheziei sau țărănimii. În cea mai mare parte a Evului Mediu, condiția lui era pur și simplu de serv. Individul își moștenea statutul social de la părinți și îl păstra de-a lungul întregii sale vieți. Apoi îl transfera copiilor săi.

Grupurile cel mai sus plasate aveau numai privilegii, cele mai de jos doar dezavantaje. Un aristocrat francez nu-i privea pe cei din clasele inferioare ca pe concetățenii săi; ei erau „prostimea“, pe care o dezagrea. Egali săi erau nobilii din alte țări. Iar efectul vizibil al acestei stări de lucruri se vedea în îmbrăcăminte, asemănătoare la aristocrație, dar diferită la clasele de jos. Dacă întâlneai pe cineva pe stradă, îți dădeai seama imediat – după haine – cărei clase îi aparținea. În zilele noastre când vezi un om pe stradă nu-i poţi ghici statutul. Acesta e unul dintre efectele capitalismului. Dar sigur că și în capitalism există diferențe, de avuție, pe care marxiștii le aseamănă eronat cu cele care-i separau pe oameni într-o societate bazată pe statut.

În societatea capitalistă, există „mobilitate socială“. Întotdeauna în vârful ierarhiei sociale sunt plasate persoane care-s bogate și importante din punct de vedere politic, dar acestea sunt mereu altele.

A mai rămas un singur punct de stabilit, important pentru noi, românii. Apreciați că sunteți paria și că n-ați avut norocul să vă fi născut într-o castă? Aveți senzația că cei care vă conduc sunt impuși, vor fi urmați de copiii lor, și nu veți ajunge niciodată într-o asemenea poziție? Înseamnă că trăiți într-un stat feudal, și de aceea cei din fruntea sa se numesc baroni.

Capitalismul e caracterizat, după cum zicea Vilfredo Pareto, printr-o continuă circulație a elitelor: săracii se îmbogățesc, iar descendenții celor bogați își pierd averile și devin săraci.

Ionuț Bălan este jurnalist independent, fost redactor-șef al revistei “Finanțiștii”, publicist la “Jurnalul Național”, “Săptămâna financiară”, “Piața financiară”, “Curentul”, “Bursa”, “Evenimentul zilei”. Mai multe materiale de același autor găsiți pe www.bloguluibalan.ro.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 388 (16 noiembrie – 16 decembrie 2024). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.