Ionuț Bălan: Inflație de bani, deflație de tineri

Ionuț Bălan: Inflație de bani, deflație de tineri

Nu e deloc surprinzător, din România au ajuns să emigreze și copiii, nu doar părinții lor. Tabloul falimentului unui areal dominat de politică și unde gestionarea economiei nu are importanță e complet. Nu emigrează doar cei ce nu-și găsesc un loc de muncă, ci și cei ce și-au luat gândul că l-ar putea găsi. Fug din România lucrătorii încă neformați, pentru a se realiza potrivit performanțelor pe care le pot avea.

de Ionuț Bălan

Care e însă efectul în economie al scăderii masive a vârstei medii a celor ce părăsesc țara? În mod evident, creșterea vârstei medii a celor rămași. Îmbătrânirea populației nu are doar cauze care țin strict de natalitate. E o ironie aici, dar pe care n-o putem savura pe deplin întrucât ne afectează direct: proasta guvernare, care include și politica de taxe și impozite, erodează baza fiscală a statului.

Faptul că tot mai mulți tineri pleacă din țară înseamnă că se accelerează trendul înrăutățirii raportului dintre numărul de salariați care plătesc contribuții de asigurări sociale și numărul de persoane retrase din activitate care încasează pensie de la stat. Și nu e singurul efect pe care acest fenomen îl induce pe termen mediu și lung în economie. Angajații buni sunt tot mai greu de găsit. Prețurile activelor și intermedierea financiară în general suferă și ele mutații. Ținerea sub control a inflației devine și mai importantă. 

Conștient de această problematică, în urmă cu un deceniu și jumătate, Lucas Papademos, vicepreședinte al Băncii Centrale Europene, a ținut un discurs de mare anvergură la o conferință pe tema finanțării pensiilor, intitulat „Îmbătrânirea populației, piețele financiare și politica monetară”. Principalele idei sunt valabile și în prezent.

„Este de la sine înțeles că obiectivul primordial al politicii monetare a BCE, acela de a menține stabilitatea prețurilor, nu trebuie să fie afectat de fenomenul îmbătrânirii populației. Dimpotrivă, susțin că preeminența stabilității prețurilor ca obiectiv de politică monetară al băncii centrale este reafirmată și întărită într-o societate aflată în proces de îmbătrânire întrucât într-o astfel de societate există o mai mare nevoie de a face în așa fel încât valoarea avuției populației, care este investită în proporții tot mai mari în active nominale al căror randament nu este indexat cu inflația, să nu fie afectată de inflație”, spunea Papademos în 2007.

Cu alte cuvinte, politica monetară trebuie să încurajeze și mai mult economisirea și formarea de capital, iar acest lucru se poate face doar prin prevenirea inflației, care erodează valoarea economisirilor și creează stimulente pentru consum nesustenabil. Oamenii trebuie să aibă încredere că procesul dificil al acumulării de active financiare de utilizat la pensie nu este făcut și mai dificil, și mai riscant, ba chiar subminat de politici fără viziune, pe termen scurt, deseori cu background pur electoral.

Vicepreședintele BCE arăta că băncile centrale au la dispoziție și instrumentele, și expertiza, și voința necesară pentru a se concentra pe acest obiectiv. Însă o țară sau o asociere precum zona euro nu are doar bancă centrală: nu trăim în dictaturi monetare. Oricât de pertinente ar fi politicile băncilor centrale, ele trebuie dublate de strategii fiscale și economice corespunzătoare, care pot veni doar de la guverne.

Acest aspect este de asemenea scos în evidență de către Papademos: „Este nevoie urgentă de a se continua implementarea reformelor adecvate pe piața muncii, precum și în sistemele de pensii și sănătate, pentru a se contracara posibilele efecte adverse ale îmbătrânirii populației asupra potențialului de creștere și al prosperității viitoare a Europei. Deși aceste efecte vor începe să se manifeste peste câteva decenii, este bine ca reformele să fie implementate mai devreme decât mai târziu pentru că va fi nevoie de timp pentru ca acestea să ajungă să aibă impactul maxim scontat și pentru că sprijinul politic pentru aceste reforme s-ar putea diminua pe măsură ce majoritatea votanților se apropie de vârsta de pensionare. Astfel de reforme sunt de natură să sporească și eficiența politicii monetare în prezervarea stabilității prețurilor, susținând creșterea economică”, conchide Papademos. Iată de ce România nu trebuie să-și alunge tinerii, responsabili cu creșterea economică și cu plata pensiilor de mâine. Din păcate, din 1990 încoace, guvernanţii n-au avut ochi pentru structura pe grupe de vârstă a populaţiei!

Ionuț Bălan este jurnalist independent, fost redactor-șef al revistei “Finanțiștii”, publicist la “Jurnalul Național”, “Săptămâna financiară”, “Piața financiară”, “Curentul”, “Bursa”, “Evenimentul zilei”. Mai multe materiale de același autor găsiți pe www.bloguluibalan.ro.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 361 (18 martie – 18 aprilie 2022). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.