Ionuț Bălan: Băncile islamice sunt mai kosher decât cele clasice

Ionuț Bălan: Băncile islamice sunt mai kosher decât cele clasice

Abordările complet diferite duc la evoluții divergente ale băncilor islamice față de cele „normale”, cu niște consecințe în economie mai mult decât interesante. Dar cum poate exista un sistem bancar fără dobânzi?

de Ionuț Bălan

Există vreo diferență între credit și investiții? Păi, nu prea ar trebui să fie. Care-i problema, că într-un caz câștigul se cheamă dobândă, iar în celălalt dividend ori cupon?! În definitiv, sunt tot bani. Iar dacă resursele se îndreaptă în direcția dezvoltării, chiar nu există această dilemă. Ca atunci când împrumuturile vin să mărească puterea de cheltuire pentru că s-a redus puterea de cumpărare!

Și în definitiv dacă se obține finanțarea prin intermediul unor credite, care au în spate niște depozite, sau al unor obligațiuni emise via piața de capital, ceea ce diferă e faptul că resursele atrase de bănci de la populație sunt garantate în limita unui plafon, iar cele date investitorilor prin intermediul bursei – nu.

Așadar asta să facă deosebirea între împrumuturi și investiții, că băncile au rol social și piața de capital, nu? Și că instituțiile de credit – când întâmpină dificultăți – sunt salvate cu hazard moral și selecție adversă din banii tuturor contribuabililor, fiindcă ele nu funcționează cu banii proprii, ci atrași de la deponenți, aspect care nu mai e important atunci când se discută de resursele adunate de burse, chiar dacă sunt bani ai fondurilor de pensii?!

Există totuși niște instituții financiare la nivelul cărora noțiunea credit – investiție este perfect nivelată. Unde nu se discută de vreun suport social și importantă e doar dezvoltarea. Paradoxal pentru vremurile suprarealiste pe care le trăim, ele se numesc bănci. Dar este drept că vorbim de băncile islamice.

Băncilor care funcționează potrivit legii islamice – Sharia – le este interzis să perceapă dobândă (riba), să speculeze, să finanțeze activități cu impact negativ asupra societății (haraam). Ceea ce din start elimină un impediment major. Dacă nu încasează dobânzi, ele nu pot fi negative și nu sunt legate de o rată cheie a unei bănci centrale care face relaxare cantitativă (quantitative easing – QE).

Băncile islamice fac banking urmând principiul participării la profit și la pierderi, iar tranzacțiile trebuie să fie legate direct de un activ tangibil, deci cu economia reală. Potrivit islamului, nu poți face bani din bani, pentru că banii nu-s o marfă. Banii sunt doar un mijloc de schimb. Islamul spune că, dacă vrei să faci bani, trebuie să cumperi mărfuri, imobile etc., după cum atrag atenția analiștii de profil. Deci, la creditele acordate, băncile islamice câștigă pe seama comisioanelor sau prin împărțirea profitului rezultat din investiție. Astfel, banca și antreprenorul devin parteneri de afaceri. În cazul depozitelor, banca investește banii, iar deponentul primește o parte din profit ori o primă, însă doar pentru depozitele la termen, la care e conștient de riscuri.

Mudaraba e un aranjament prin care banca aduce capitalul, antreprenorul forța de muncă și creează o companie. În acest fel, părțile participă și la profit și la pierdere, iar economia nu-i subordonată puterii financiare.

Kifala presupune că, debitorul să-și asume responsabilitatea pentru datorie, înțelegere ce implică și existența unui garant. Amanat sunt depozite depuse la bancă pentru siguranță, fără dobândă. Takaful e o formă de asigurare colectivă.

Murabaha este o formă de finanțare prin care imobilul sau automobilul e achiziționat de bancă în numele clientului și revândut cu profit, în rate. Musharaka e un împrumut acordat unei firme cu condiția să plătească un randament egal cu rata profitului. Istinsa finanțează investițiile de anvergură, pe termen lung, banca având opțiunea să dea în folosință activul pe baza unui contract de leasing, iar locatorul să plătească ratele din profitul obținut.

La nivel internațional există 300 de bănci islamice, dintre care două activează în Europa, în Marea Britanie și Elveția. Și, cel mai important lucru, într-o lume în care statele au pus în mână bancherilor atâta lichiditate încât i-au constrâns să facă bani din bani până când deponenții și-au pierdut încrederea în ei, băncile islamice s-au rezumat să finanțeze economia reală și nu trebuie să fie salvate.

Identificând problema, imixtiunea statului, nu rămâne decât să fie soluționată, pe baza unei rețete ce poate fi aplicată ușor și pe piața românească. Băncile se pot mărgini să plătească prime pentru depozitele atrase, nu dobânzi. Adică, să ofere sume fixe ce indemnizează un interval de economisire. De pildă, între 10 și 12.000 de lei să remunereze 5 lei, între 20 și 24.000 – 15, între 26 și 28.000 – 17. Iar în măsura în care n-au legătură cu noțiunea de dobândă, băncilor nu li se poate impune impozitarea dobânzilor, ceea ce stimulează economisirea.

Ca să conchid, băncile, dar nu cele islamice, ci acelea clasice, poate ar trebui să fie mai mult capitaliste decât sociale, fiindcă mi se pare că Responsabilitatea Socială Corporativă (CSR) a devenit mai importantă decât core businessul. Iar dacă-i așa, atunci asistăm la o prelungire a statelor sociale în zona corporatistă, ceea ce ar sugera un parteneriat împotriva a ceea ce se numește singura șansă a celor săraci de a-și vinde forța de muncă: piața liberă.

Companiile mari se întrec la implementarea de proiecte de CSR și băncile nu fac deloc excepție. Ba chiar se acordă și premii. Și poate fi vorba de orice, de la lucruri necesare și lăudabile, cum ar fi ajutorarea celor cu adevărat în nevoie, la mofturi de tip plantat copaci sau organizat crosuri și curse cu bicicleta. Numai că nu asta e menirea lor. E ca și cum corporațiile ar recunoaște cumva că reglementările și întregul aranjament instituțional actual le pune într-o poziție de dominație față de clienți și societate și încearcă să compenseze asta cu gesturi mai mult sau mai puțin formale. E ca și cum ar da șpagă societății pentru ca aceasta să le accepte mai ușor statutul de entități „strategice” too big to fail, salvate ciclic cu bani publici. 

Ionuț Bălan este jurnalist independent, fost redactor-șef al revistei “Finanțiștii”, publicist la “Jurnalul Național”, “Săptămâna financiară”, “Piața financiară”, “Curentul”, “Bursa”, “Evenimentul zilei”. Mai multe materiale de același autor găsiți pe www.bloguluibalan.ro.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 372 (16 aprilie – 16 mai 2023). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.