Insula tehnologiei

Reading Time: 6 minute

Explozia de tehnologie cu epicentrul în Japonia a schimbat lumea în a doua jumătate a secolului trecut. Astăzi, giganții niponi continuă marșul spre viitorul smart, pe care însă încearcă să-l împace cu grija față de mediu.

Chiar dacă au cunoscut înfrângerea amară din cel de-al Doilea Război Mondial, și numai un japonez știe cel mai bine ce înseamnă o astfel de dezonoare, întreprinzătorii niponi au ridicat țara din ruinele postatomice și au transformat originea produselor într‑un brand cu formula “Made in Japan”. Electrice în perioada interbelică, electronice odată cu progresul tehnologic, brandurile nipone au găsit ideea genială de a transforma bazele ocupantului american de la ei de acasă în pilonii extinderii internaționale.

Așa a gândit și reușit un întreprinzător cu numele Konosuke Matsushita, care a putut să ducă mai departe businessul de echipamente electrice pornit chiar în 1918, la Osaka. Astăzi, produsele Matsushita sunt prezente pe tot globul sub denumirea de Panasonic, un brand care poate explica de unul singur puterea tehnologiei nipone pe glob, chiar dacă în ultimii ani rivalii eterni din China și Coreea de Sud au pus în dificultate companiile tech japoneze pe mai multe planuri.

În bucătăria viitorului

Centrul Panasonic din Tokyo se află pe insula artificială Odaiba, aflată în continuă extindere începând cu momentul 1853, când shogunatul Tokugawa a luat decizia de a proteja Edo (Tokyo de azi) de eventuale atacuri de pe mare cu un șir de insule artificiale fortificate. Din cartierul general al “armatei” editoriale Biz, poziționat în Ginza, varianta cea mai rapidă de a ajunge în Odaiba este trenul suspendat Yurikamome, un mijloc de transport automatizat.
Abonamentul de metrou nu este de niciun folos în acest caz, iar zăpada căzută cu o zi în urmă la Tokyo (un eveniment de importanță națională pentru locuitori și presă) a făcut ca la orele dimineții acest tren să nu funcționeze. Curată fatalitate! ar spune nenea Iancu, dar eu trebuia să ajung la 10 trecute fix la sediul companiei nipone. Atunci a intrat în scenă linia Rinkai, la fel de indiferentă față de abonamentul de metrou, dar sistemul de transport nipon m-a ajutat să ajung la timp, chiar dacă pe ocolite.

Am reușit însă să ajung la Centrul Panasonic înaintea persoanei de contact, lucru care mă ajută să arunc o privire fără însoțitor prin uriașa clădire de sticlă și metal care găzduiește Centrul Panasonic de Știință și Tehnologie, inaugurat în septembrie 2002. Primele două niveluri sunt împărțite între două tematici: tehnologie pentru Jocurile Olimpice (Tokyo va găzdui Olimpiada din 2020, iar Panasonic este partener al competiției din 1984), respectiv Casa Viitorului. Pentru că termenul este indecis, iar tehnologia evoluează rapid, gazdele noastre au fixat anul 2030 ca limită pentru transpunerea în viețile noastre a tehnologiilor afișate. Din bucătărie în camera de dormit, întreaga locuință este guvernată de un personaj cu inteligență Artificială, cu denumirea “Akari-chan” (akarui înseamnă luminos). Un personaj cu care se poate interacționa verbal, prin comenzi și întrebări, un nume preluat de la o melodie comercială din perioada televizorului alb-negru, când numele brandului era… National.

Dar cum viața tradițională a Japoniei a început să apună odată cu era Meiji, inovațiile trebuie să caute un echilibru între acel mediu și prezentul tot mai sofisticat. Așa că, încă de la intrarea în casă, un detector de viruși intră în acțiune și monitorizează fiecare persoană. Un ecran transparent, dar plin de senzori, afișează toate informațiile. Din peisaj nu lipsește centrala pe bază de hidrogen, generatoare de energie, un echipament care poate fi instalat chiar în… podeaua din debara, fiind complet mascat printre alte obiecte depozitate. În bucătăria high-tech, creierul AI devine un colaborator de nădejde în ceea ce privește rețetele, suprafața tactilă a blatului de lucru oferă gospodinei aceleași informații (text și imagine) precum o tabletă conectată la un site gastronomic. Evident, cu comenzi vocale funcționează și chiuveta, plita electrică este și ea încorporată în masa multifuncțională, cu senzori, iar frigiderul conștiincios ține singur legătura cu supermarketul, pentru aprovizionare. Din bucătărie în orice altă încăpere a locuinței, lumina pornește și se oprește în funcție de deplasarea noastră, iar sufrageria/living room este și ea conectată la noul univers tech și bazat pe AI. Venerabila măsuță devine acum un suport tactil care preia informația de pe tabletă, wireless și o transferă către un televizor sau alt echipament de redare a imaginilor.

Nu doar Akari-chan ne însoțește în periplul nostru prin locuința viitorului 2020-2030, ci și Sage Nagaoka, director adjunct la Panasonic Center Tokyo. De la care mai aflăm că suprafața pe care ne deplasăm cu ocazia acestei vizite măsoară peste 3.200 de metri pătrați, ceea ce reprezintă cam 20% din întreg spațiul centrului din Odaiba. Alte zone ale clădirii deschise publicului mai cuprind centrul RiSuPia (dedicat științelor și matematicii aplicate în viața de zi cu zi), Nintendo Game Front (faimoasele jocuri și accesorii ale producătorului nipon) sau Next Communication (un spațiu interactiv de proiecte dedicate dezvoltării metropolei Tokyo).

Revenind la turul nostru prin spațiul denumit Wonder Life-Box, continuăm cu explorarea camerei de dormit și a băii. Odată ce ne așezăm în pat, senzorii proiectează pe tavan starea corpului nostru, cu numeroase informații biologice, iar natura își poate face simțită prezența, discret, prin imitarea unor sunete ale pădurii, alături de o anumită intensitate și culoare a luminii naturale, chiar și într-o cameră fără ferestre. În baie, oglinda din viitorul apropiat nu mai este obiectul pe care îl cunoaștem de secole, ci are proprietăți magice și ne vorbește aidoma personajului din cunoscutul basm – despre bătăile inimii, presiunea sângelui, greutate etc., prin informații afișate în fața privirii noastre matinale. De asemenea, un alt software integrat poate ajuta doamnele să ia cele mai bune
decizii în ceea ce privește machiatul sau coafura (virtual), la cerere putându-se integra un program similar și pentru bărbați.

Tehnologie verde și kyosei

Într-o metropolă în care puținii copaci prezenți printre zgârie-nori par niște structuri artificiale pline de leduri și fără coșuri de gunoi pe străzi, te întrebi cum se integrează politicile de mediu la nivelul corporațiilor în ceea ce privește producția și reciclarea echipamentelor răspândite pe tot globul. Pentru a afla mai multe despre aceste subiecte, m-am deplasat la Shimomaruko, la sediul central al Canon. Un orășel agățat în ramificațiile prefecturii Tokyo (cu 30 de milioane de locuitori), unde calea ferată trece, ca la Rădăuți, prin centrul urbei, iar clădirile din jur nu au mai mult de un etaj, maximum două.

Și totuși, sunt bine poziționat pe hartă, doar că trebuie să mă mai deplasez pe câteva străduțe pentru a ajunge la adresa dorită. Acolo unde peisajul se schimbă. Nu doar prin masivele clădiri ale gigantului cunoscut astăzi pentru echipamente foto și multifuncționale, ci și prin punctul intermediar de identificare, prezentare, primire ecusoane scanabile. “Problemele de mediu care afectează toată planeta sunt foarte importante și e de datoria Canon să se implice în rezolvarea lor. Există două motive: unul dintre ele este responsabilitatea ca și companie și al doilea este filosofia de conviețuire, de trăire împreună”, îmi explică Yukihiro Kitozaki, General Manager Office Imaging Products Development, și Ryotaro Futagami, General Manager Global Environment Centre.

Mi se face astfel introducerea în filosofia proprie companiei, Kyosei, pe care a început să o pună în aplicare în 1988. “Filosofia aceasta se referă nu numai la relația pe care o are compania cu clienții și partenerii de afaceri, ci și la relația dintre regiuni, comunități și până la urmă între țări și relația noastră cu mediul. De altfel, se potrivește și cu conceptul de sustainability development goal, care a fost adoptat de ONU”, spune Ryotaro Futagami. Pe baza acestei filosofii, în 1993 compania a dezvoltat și o Cartă a Mediului – un set de principii referitoare nu numai la protejarea naturii, ci și la cum pot fi armonizate protejarea naturii și interesele economice, de business, maximizarea resurselor. Se încearcă să se minimalizeze impactul asupra mediului înconjurător nu numai în momentul în care se construiește, de pildă, o nouă unitate de producție, ci și atunci când se procură piesele de schimb sau materialele de construcție și până la momentul “end of life” – dupa ce utilizatorul folosește produsul. Un alt punct important din această filosofie este conceptul EQCD. Un concept foarte răspândit, folosit de multe companii (calitate – cost – livrare). Dar Canon a adăugat în fața QCD-ului E-ul de la Environment (mediu), care înseamnă că, atâta vreme cât o companie nu este capabilă să asigure echilibrul mediului înconjurător, nu are calitatea de a fabrica produse, explică oficialul companiei nipone.

Și, pentru că teoria fără practică este literă moartă, am întrebat despre câteva proiecte de succes derulate în arhipelagul nipon. “Unul dintre proiectele noastre de succes este «Legătura între locul natal și viitor». Folosim cuvântul viitor pentru că ne adresăm copiilor, generațiilor viitoare, și vizează conștientizarea de către copii a mediului înconjurător. Nu este un proiect în care să fim implicați doar noi, ci e vorba de o colaborare cu autoritățile, unde comunitățile locale derulează diverse activități prin care copiii să intre în contact cu mediul”, explică oficialii companiei. Este un proiect început în 2010, continuă și în prezent, a avut peste 300 de activități și a fost recompensat de ministrul mediului înconjurător. Un alt exemplu, tot un proiect premiat de guvern, este Delivery Classes, unde angajații companiei merg la școlile primare și țin cursuri, prelegeri despre reciclare în primul rând. Cum este destinat în primul rând copiilor, programul implică și o componentă practică, sortarea gunoiului. “Responsabilitatea companiei este și față de generațiile viitoare și acesta este motivul pentru care se adresează copiilor”, spun oficialii companiei Canon.