In Numele Regelui

In Numele Regelui

Ce mai reprezinta regalitatea in Romania timpurilor noastre, macinata de interese economice si politice de mo ment, intr-un spatiu zdruncinat de controverse publice si polemici la limita isteriei in show-uri de televiziune?

Trecut

Constitutia moderna, independenta, echilibrul intern si prestigiul international sunt primele atu uri ale regalitatii.

Cat mai valoreaza brandul Casei Regale de Romania in contextul actual in mentalul colectiv al romanilor? Care-i sunt atuurile? Si care este potentialul pentru a fi mai bine valorificat? O parte din raspunsuri le-am aflat, in mod evident, de la un istoric. Cealalta parte a raspunsurilor, mult mai ancorata in realitatea curenta, a venit de la un reputat om de branding, Aneta Bogdan. Ambele perspective intregesc discutia si contureaza o imagine de ansamblu despre ce inseamna acum regalitatea in Romania. Daca, asa cum era de altfel de asteptat, istoricul vine cu perpectiva duratei lungi si a trecutului care confera o aura aparte regalitatii, consultantul in branding priveste mai mult spre viitor si analizeaza modalitatile prin care brandul Casei Regale a Romaniei se poate ancora in realitatea curenta. Istoricul Filip-Lucian Iorga ne-a vorbit despre memorie, identitate si incarcatura simbolica a regalitatii, amintindu-ne ca regalitatea a adus tarii, prin Carol I, independenta, Regatul, o Constitutie moderna, echilibru intern si prestigiu international, un salt economic si cultural fara precedent in istoria Romaniei. Devenit in 1866 domnitor al unui stat proaspat infiintat si aflat inca sub suzeranitate otomana, Carol I a murit in 1914 ca Rege al uneia dintre cele mai stabile, prospere si respectate tari ale Europei.

Nepotul sau, Ferdinand I, a ramas in istorie ca rege al Romaniei Mari si ca un monarh luminat care a stiut sa ofere tarii, la momentul cuvenit, o noua Constitutie si o reforma agrara. In timpul domniei lui Carol al II-lea, in ciuda unor slabiciuni personale ale monarhului, Romania a atins un inalt grad de prosperitate. M.S. Regele Mihai a domnit in anii grei ai celui de-al Doilea Razboi Mondial, iar prin actul de la 23 august 1944 a scos Romania din alianta cu Germania nazista, scurtand razboiul cu cateva luni si salvand zeci de mii de vieti. Intre 1944 si 1947, Regele Mihai a incercat sa impiedice comunizarea si sovietizarea tarii, pana cand a fost obligat sa abdice. Si din exil, si dupa intoarcerea in Romania, Regele a continuat sa-si serveasca tara. Casa Regala poarta un capital de memorie pozitiva. Iar prin felul in care functioneaza astazi, isi demonstreaza si vocatia institutionala. Desi nu are niciun rol institutional in actualul cadru republican, Filip-Lucian Iorga subliniaza ideea ca, astazi, Casa Regala isi demonstreaza dinamismul si eficienta prin activitati de reprezentare, culturale, filantropice, de dezvoltare durabila si chiar de incurajare a antreprenoriatului romanesc. O dovada in acest sens este revitalizarea institutiei Furnizorului Casei Regale, dupa o perioada de pauza de aproape o jumatate de secol.

INTRE TRADITIE SI MODERNITATE

Ani la rand, traditia acordarii titlului de Furnizor al Casei Regale a functionat si in Romania la fel ca oriunde in lume unde Casele Regale sunt recunoscute drept un etalon al bunului gust, calitatii si elegantei. Spumantul Rhein Extra, produs fara intrerupere din 1892 la Pivnitele Rhein Azuga, a fost utilizat de Familia Regala inca din anul 1920 si s-a confundat cu momentele importante ale Casei Regale, fiind servit chiar la Ceremonia de incoronare de la Alba Iulia, pe 15 octombrie 1922. Reluand traditia, Cramele Halewood au primit in 2006 si apoi in 2009 calitatea de Furnizor al Casei Regale pentru vinurile spumante Rhein Extra. Istoria companiei Spicul a inceput in urma cu 160 de ani, cand morile de apa pentru procesarea graului, de pe malul Dambovitei, au fost prima data atestate documentar. Inca din primii ani de existenta, Spicul s-a remarcat prin calitatea produselor, fapt apreciat si de Familia Regala a Romaniei. In iunie 2010, compania Spicul a redobandit titlul de Furnizor al Casei Regale a Romaniei.

DESPRINDEREA DE HOHENZOLLERN

In ceea ce priveste anuntul referitor la renuntarea din mai anul acesta la legaturile cu Casa Princiara de Hohenzollern, ce a starnit multe dezbateri in spatiul public, istoricul Filip-Lucian Iorga spune ca anuntul oficial facut de Casa Regala inseamna reconfirmarea deciziei din 1921 a Regelui Ferdinand, bunicul Majestatii Sale Regelui Mihai. In timpul Primului Razboi Mondial, pentru a respecta vointa majoritara a romanilor dornici sa elibereze Transilvania, Ferdinand cel Loial a ales sa renunte la statutul de print german si sa intre in razboi alaturi de puterile Antantei si impotriva tarii sale natale, Germania. Sacrificiul lui a fost pedepsit de rudele sale germane cu excluderea din Casa Princiara de Hohenzollern. In 1921, Regele Ferdinand a decis ca membrii Dinastiei sa poarte numele de “al / a Romaniei”. De altfel, insusi regele Carol I îl proclamase, în anul 1889, principe de Romania. Nici Carol al II-lea, nici Mihai I, nici ceilalti principi din familia regala a tarii nu au mai purtat, din anul 1916 incoace, titlul de Hohenzollern-Sigmaringen. Acesta nu este singurul caz de schimbare a numelui unei dinastii avand la baza o motivatie simbolica. In 1917, pe fondul sentimentelor antigermane ale britanicilor, Regele George al V-lea al Marii Britanii a renun at la numele german al familie sale, cel de Saxa-Coburg- Gotha, precum si la toate titlurile aristocratice germane si a adoptat numele englezesc de „Windsor”.

Chiar daca in deceniile care au urmat relatiile Casei Regale a Romaniei cu familia de Hohenzollern au avut si moment de apropiere, actul din 10 mai 2011 nu face decat sa reconfirme caracterul national si independent al Casei Regale a Romaniei. “Cu atat mai mult cu cat numele Familiei Regale este legat definitive de Romania, asa cum era deja, de mult timp, destinul ei, poate ca si Romania ar trebui sa invete sa foloseasca cu mai multa intelepciune acest capital”, este de parere istoricul Filip-Lucian Iorga. “Nu cred ca trebuie sa ne sfiim sa spunem ca, si pentru o Romanie aflata intr-un cadru institutional republican, Casa Regala a Romaniei reprezinta un foarte important capital, care poate da substanta unui autentic brand de tara.” Iar in final, istoricul Iorga conchide ca succesul mondial al nuntii regale de la Londra ar trebui poate sa ne dea de gandit in privinta revenirii in prim-plan a unor valori si institutii care inseamna substanta, identitate si respectabilitate, adica tocmai acele elemente care dau valoare unui brand, fie el si brand de natiune.