În culisele Pavilionului României la Bienala de Artă

În culisele Pavilionului României la Bienala de Artă

„Ce este munca” (What work is) este tema expoziției din Pavilionul României din Giardini della Biennale, realizată de Șerban Savu și curatoriată de Ciprian Mureșan.

În completarea mesajului expoziției din Giardini della Bienale, în Noua Galerie a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția se realizează, pe tot parcursul Bienalei, un mozaic de mari dimensiuni. Biz pătrunde alături de managerul de proiect Cristian Alexandru Damian în culisele acestei participări a României La Biennale di Venezia.

Cât a durat pregătirea participării României la Bienala de Artă și cine a fost implicat în acest proces?

Dacă vorbim despre faza de producție propriu-zisă, aceasta a început imediat după anunțarea proiectului câștigător al concursului național; în schimb, dacă vorbim despre pregătirea unui proiect care să reprezinte România la Bienală, este cu totul altceva: orice artist sau grup de artiști care participă la acest eveniment trebuie, mai întâi de toate, să aibă maturitatea necesară pentru a asigura fezabilitatea implementării proiectului, dar și să alcătuiască o echipă adecvată care să își aducă aportul în acest demers, mai ales că întotdeauna apar și necunoscute în procesul de colaborare cu terți sau în decursul pregătirii expoziției, așa cum știm cu toții. Avantajul nostru a fost acela că nucleul echipei de proiect a luat naștere în urma unor relații de prietenie și colaborări anterioare, astfel încât stabilirea proiectului s-a făcut cu ușurință, fiind uniți în gândire și cunoscând așteptările celorlalți.

Procesul de producție a început chiar din momentul în care am hotărât ce să prezentăm, adică înainte de depunerea dosarului la prima etapă de concurs, apelând încă de pe atunci la sprijinul unora dintre colaboratorii noștri ca să schițăm toate detaliile necesare pentru a avea o viziune clară și completă asupra proiectului: arhitectul Gabriel Chiș, responsabilul de producție, Paul Stoie sau Mihai Jula – producție, precum și arhitectul Paolo Tomasella, care ne-a sprijinit în relația cu autoritățile locale din Veneția.

Revenind la echipa de bază, cea care a inițiat proiectul „What Work Is”, aceasta s-a compus din cei doi artiști și colegi de atelier, Șerban Savu și Ciprian Mureșan – pe post de curator, subsemnatul, Mihnea Mircan – editor și reprezentanții Fundației IDEA. Bineînțeles că ulterior ni s-au alăturat mulți alți membri și colaboratori fără de care nu am fi reușit să desăvârșim acest proiect și cărora le mulțumim pentru implicare.

Care este investiția pentru această participare și de unde vin fondurile?

Am ajuns la momentul vernisajului așa cum ne-am propus, însă nu fără emoții sau dificultăți financiare, iar în continuare sperăm să reușim să ducem la bun sfârșit totul cu fondurile obținute până acum.

Bugetul acordat de Ministerul Culturii (170.000 euro) și de Institutul Cultural Român (50.000 euro) nu este nesemnificativ, chiar dacă impozabil, ci dimpotrivă, este unul pe care și alte țări ca a noastră îl au (nu ne comparăm cu Statele Unite, Germania, Franța sau alte țări mari, bineînțeles). Cu toate acestea, a expune într-un oraș ca Veneția – unde totul este scump (mână de lucru, materiale, transport nautic, aruncare deșeuri ș.a.), sunt necesare și fonduri suplimentare, iar posibilitatea de a obține finanțări externe este limitată din cauza faptului că finalizarea concursului are loc foarte de târziu  (10 ianuarie a.c. în cazul nostru). Știm cu toții că orice societate comercială își permite să aloce sponsorizări de-abia în a doua jumătate de an fiscal.

Dacă fi organizat mai din timp concursul național (spre exemplu, alte țări îl organizează cu un an înainte) participanții ar face economie în buget prin simplul fapt că ar avea timpul necesar să caute materiale, soluții pentru realizări tehnice, să antameze cazări sau zboruri de avion mai ieftine ori să atragă finanțatori. Am aflat de existența unor cazuri în care câștigătorii concursului chiar au fost nevoiți să facă credite în bancă pentru a-și putea realiza în timp util proiectul, întrucât bugetul național este fracționat în mai multe tranșe care sunt alocate cu întârziere (prima tranșă de bani se plătește cu aproximativ o lună înainte de deschidere). Organizatorii concursului se opintesc în așteptarea temei generale a ediției Bienalei, mereu cuprinzătoare și oarecum irelevantă pentru expozițiile naționale (curatorul general al Bienalei realizează o expoziție proprie, fără a avea vreo implicare în realizarea proiectelor naționale).

Astfel, fără sprijinul prompt al Galeriei Plan B nu am fi putut realiza expoziția, căci primele fonduri de la instituțiile statale ne-au parvenit la jumătatea lunii martie (acestea constituind avansul), iar prima tranșă de bani din partea Ministerului Culturii a fost primită în urmă cu câteva zile (16 martie).

Apoi, mai există și latura birocratică italiană de care noi ne-am lovit: Pavilionul României din Giardini a fost construit în 1938 de țara noastră în cadrul unui complex de clădiri proiectate unitar de arhitectul Brenno del Giudice și este monument istoric. Prin urmare, lucrarea care trebuia realizată pe fațada clădirii, intervenția grafică a artistelor invitate în proiect, Atelier Brenda, a suferit costuri suplimentare fiindcă ne-a fost permis să o facem doar pe un perete fals construit în fața celui existent.

UniCredit Bank România, Electroglobal, Blue Line Energy, Centrul Cultural Clujean și Crama la Salina sunt ceilalți sponsori care ne-au sprijinit proiectul inaugurat de curând la Noua Galerie a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția și în Pavilionul României din Giardini della Biennale.

Cum este bugetul din acest an comparativ cu participările precedente și cum comentați această evoluție a lui?

Bugetul din partea instituțiilor statale s-a majorat în timp, într-adevăr, dar totodată s-au majorat și prețurile la servicii și produse. Dacă în 2011, când eram vicecomisar numit de Ministerul Afacerilor Externe și Institutul Cultural Român, bugetele prevăzute pentru proiectul câștigător erau de aproximativ 140.000 euro (Ministerul Culturii) și 30.000 euro (Institutul Cultural Român), acum, chiar dacă acestea sunt mai mari, tarifele serviciilor și al produselor au crescut la rândul lor.

Care sunt așteptările de la această participare și ce efecte pe termen lung estimați pentru România și pentru artiștii implicați?

Pentru orice artist participarea la Bienala de Artă este una importantă, vizibilitatea operei sale fiind sporită la nivel internațional, așa încât cred ca expoziția pe care o prezentăm la Veneția va aduce un plus de vizibilitate nu doar artistului, ci și României ca țară care își susține și își promovează cultura și artiștii contemporani. Consider că am reușit să ne atingem țelul, anul acesta ne aflăm printre pavilioanele catalogate ca must-see din partea presei de specialitate.

Proiectul care reprezintă România în cel mai important festival de artă din lume, la Veneția, este ales prin concurs organizat de Ministerul Culturii, Ministerul Afacerilor Externe și Institutul Cultural Român.

„Ce este munca”, semnat de Şerban Savu (artist), Nana Esi (artist invitat), Sophie Keij (artist invitat), Ciprian Mureşan (curator), Cristian Alexandru Damian (manager proiect) şi Fundaţia IDEA (organizator), a obţinut cel mai mare punctaj (97) la concursul organizat de Ministerul Culturii pentru selectarea proiectului care va reprezenta România la cea de-a 60-a ediţie a Expoziţiei Internaţionale de Artă – la Biennale di Venezia.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 383 (16 mai – 16 iunie 2024). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.