Impresii dupa prima zi de Gamification Summit de la San Francisco

Reading Time: 3 minute

16 aprilie a fost de fapt o zi speciala a Summit-ului, in care s-au derulat doua mari workshop-uri: cel la care am participat, tinut de unul dintre pionierii domeniului, Gabe Zichermann (autor Game-based Marketing si Gamification by Design), iar al doilea, cu o concentrare mai mare pe implementarea procesului la nivel “enterprise”, tinut de Mario Herger Senior Innovation Strategist la SAP in Palo Alto. Conferinta propriu-zisa se va derula in urmatoarele doua zile, cu un maraton de peste 60 de studii de caz ce vor acoperi domenii de la educatie si implicare sociala, pana la detalii despre neurologie si psihologie aplicate in stiinta motivarii. Dar sa le iau pe rand. Si inainte de orice, nu am cum sa nu vorbesc despre socul “San Francisco”. Nu ma refer aici la faptul dovedit stiintific ca Silicon Valley este principala sursa de startup-uri si inovatie la nivel global. Ajuns de cateva zile in oras, am avut senzatia ca aici deja s-a intentat tot ce mai era de inventat. Plata la orice birt se poate face nu doar cash sau cu card, ci si cu tot felul de aplicatii pentru mobil. Te poti deplasa nu doar cu transportul in comun (oribil, revin la asta) sau cu taxiul, dar si cu cel putin inca vreo doua servicii alternative de inchiriere auto cu sofer cu tot. Aplicatia Klaut iti da notificari la tot pasul “vino la cafeneaua X sau la carciuma Y sa ai acces VIP la o degustare de Z” samd. Nu la asta vreau sa ma refer. Ci la orasul in sine. Ultima oara am fost aici in 2008 si de atunci parca aici s-au strans toti hobo (oameni ai strazii) de dupa toata criza din toata America. Nu sunt zeci, sunt sute, poate mii. Iar in materie de curatenie, brusc Bucurestiul pare foarte ingrijit. Vorbesc serios. In Bucuresti cel putin nu miroase pe Magheru sau Victoriei a urina asa cum se intampla pe Market Street si in imprejurimi. Alternanta de cladiri luxoase cu imobile lasate in paragina si ingradite cu placaje pline de graffiti iti da o perspectiva ciudata a dualitatii esec / succes, asa cum doar America e in stare. Totusi, inapoi de unde am plecat: prima zi a celei mai importante conferinte pentru un curent extrem de nou: implementarea de elemente de joc in contexte de business cu un scop foarte precis, de crestere a gradului de implicare. Implicare? Sa nu uitam ca foarte multe jocuri creeaza dependenta de-a binelea, nu doar “implicare”. Si aceasta dependenta ii macina pe marii finantisti. Conceptul de “brand equity” e deja “so nineties”. Face parte dintr-un univers al comunicarii unidirectionale brand – consumator, al flyer-elor impartile la semafor sau al mascotelor de cartofi prajiti care se plimba prin mall. Astazi lumea vorbeste despre “consumer equity” ca despre o suma a valorii pe care ti-o poate aduce afacerii un consumator de-a lungul intregii lui vieti. As merge mai departe si as spune ca se ajunge la “engagement equity”, ce masoara inclusiv modul activ in care un consumator se implica pentru a sustine ceea ce l-a fascinat la contactul cu un anumit produs sau serviciu. In era comunicarii bi-directionale intre companie si consumator, in era retelelor sociale si a policarului, “implicarea” este masurabila evaluata instant. Ca si consecinta, orice finantist se topeste de drag. Brand-cum? Asadar, dragi specialisti in marketing, de azi inainte atentie la “engagement equity”. Restul e istorie. La propriu. Revin maine tot pe la ora asta cu detalii despre studiile de caz din lista de <a href=”http://gsummit.com/sf13/agenda/”>aici</a>. Engage!