Helga Fodorean, Animest: Finanțarea festivalului a fost și rămâne cea mai mare provocare

Helga Fodorean, Animest: Finanțarea festivalului a fost și rămâne cea mai mare provocare

După ce ultima ediție a înregistrat peste 15.000 spectatori în fața ecranelor, Festivalul Internațional de Film de Animație – Animest revine pe marile ecrane din București între 4 – 13 octombrie.

Helga Fodorean, Director Financiar Animest, vorbește despre provocările celei de-a 19-a ediții a Festivalului Animest.

Cum ai descrie impactul și importanța Animest în peisajul cultural autohnton și în cel  internațional?

Animest este un festval născut din dorința de a crea o punte între public și profesioniști și de a facilita educația prin cultură și educația cinematografică (două lucruri diferite), accesul la conținut cinematografic de calitate și mobilitatea culturală. Includerea în festival a publicului local este una dintre preocupările noastre principale, întregul program fiind curatoriat cu atenție la profilul spectatorului. Mai simplu spus, programul festivalului este accesibil și ofertant, cu filme și activități pentru toate segmentele.

Drept dovadă, există deja generații de tineri adulți care au crescut cu Animest și acum revin cu propriii copii la festival, există studenți la animație care și-au descoperit pasiunea la festival, există sute de cadre didactice care își aduc clasele la cinema sau folosesc materialele pregătite de festival la cursuri, există profesioniști care și-au finalizat filmele datorită conexiunilor create la festival și există mii și mii de oameni care au descoperit filmul de autor sau filmul de animație pentru publicul adult la Animest și astfel au devenit cinefili.

Pe plan internațional, Animest rămâne relevant pentru industrie. Festivalul are avantajul de a fi suficient de mare încât să poată aduna laolaltă sute de profesioniști din afara țării, însă suficient de intim pentru a facilita interacțiunea între toți invitații, ba chiar și pe cel dintre ei și scena locală sau cu publicul. Astfel, Animest devine un loc de întâlnire pentru profesioniști, prilej de împărtășit idei și de legat conexiuni profesionale.

Cum s-a conturat tema de asnul acesta, „Urban Frames”,  și cu ce anume va surprinde bucureștenii?

Da, Urban Frames este motto-ul în jurul căruia am organizat cea de-a 19-a ediție a festivalului. Bucureștiul ne-a fost gazdă în toți acești ani, punându-și amprenta pe felul în care se vede și se simte festivalul. Există un soi de co-dependență între Animest și București, sentiment pe care am decis să îl explorăm la ediția curentă prin 5 programe tematice ce unesc scurtmetraje care prezintă diferite aspecte specifice ale spațiului urban. Tema ediției va fi reflectată și în atelierele de animație devenite deja tradiție la festival, prin care participanții vor lucra pe teme ce îi vor îndemna să redescopere orașul și să reinterpreteze relația pe care o au cu acesta. Atât atelierele dedicate adulților (amatori sau profesioniști deopotrivă), cât și cele dedicate copiilor vor folosi orașul drept inspirație, bineînțeles ținând cont și de interesele specifice ale fiecărei grupe de vârstă.

În plus, anterior festivalului, în perioada 23-27 septembrie, vom derula o serie de evenimente de warm-up în bibliotecile din cele șase sectoare ale orașului, integrând astfel întreaga comunitate în activitățile noastre.

În calitate de producător într-un festival de amploarea Animest, care ai zice să sunt cele mai mari provocări cu care te confrunți? Dar raportat la tema de anul acesta – complică sau simplifică lucrurile?

Finanțarea festivalului a fost și rămâne cea mai mare provocare. Faptul că Animest este unul dintre evenimentele cinematografice de referință din România nu ne aduce niciun avantaj în ce privește finanțarea edițiilor. În lipsa unor politici culturale sănătoase, care să asigure finanțare pe termen mediu operatorilor culturali, după încheierea fiecărei ediții ne întrebăm dacă nu cumva a fost ultima pe care am organizat-o.

Tema ediției este, pentru noi, firul roșu pe care ne bazăm pitchul transmis sponsorilor, iar Urban Frames a fost unul foarte de ofertant.

La ediția de anul acesta, dar și la alte ediții anterioare, printre co-finanțatorii festivalului s-au numărat AFCN-ul sau Programul MEDIA al Uniunii Europene. Cât de importante ți se par finanțările din astfel de fonduri pentru proiectele culturale din România și în ce măsură ele sunt suficiente pentru nevoile actuale?

În prezent, fără finanțarea câștigată prin concurs de la Programul MEDIA al Uniunii Europene festivalul nu ar mai putea exista. Această linie de finanțare este singura care oferă finanțare multianuală (pentru două ediții) suficient de consistentă încât să permită dezvoltarea unei strategii pe termen mediu. Pe plan național, AFCN oferă sprijin financiar competent, derulat prin concurs transparent și corect – drept dovadă și concurența este imensă. Pe plan local însă, din păcate și spre rușinea Bucureștiului, orașul nostru duce lipsă de instituții care sprijină financiar inițiativele culturale.

Există, într-adevăr, concursuri de proiecte care vizează activitățile sectorului cultural activ în București, însă acestea au bugete derizorii și condiții contractuale ridicole. În plus, aceste inițiative nu sunt nicidecum suficiente pentru a alimenta un oraș mare cât Bucureștiul, capitala unei țări europene. Mă cuprinde tristețea și disperarea când privesc peste graniță la colegii mei care organizează festivaluri similare ca profil și dimensiune cu Animest, și care dispun de sprijinul orașelor în care își derulează activitatea, către care atrag mii de oameni anual și pe care astfel le plasează pe harta culturală a Europei.

Pe lângă fondurile de acest tip cum s-a finanțat până acum festivalul?

Din fericire, încă de la început ne-am bucurat de sprijinul institutelor culturale și al ambasadelor, care au întâmpinat de fiecare dată cu entuziasm propunerile noastre de a prezenta conținut străin în festival și ne-au sprijinit financiar și logistic în promovarea acestuia către publicul românesc.

Vânzarea biletelor și a abonamentelor este o altă sursă de venit importantă. Incasările se întorc integral în bugetul festivalului și ne ajută să acoperim cheltuieli care nu sunt eligibile din finanțări publice.

În cei aproape 19 ani de existență, Animest a crescut progresiv, iar creșterea festivalului este direct proporțional cu bugetul. Astfel, pentru a asigura sustenabilitatea Festivalului, am învățat cum să ne poziționăm corect pe scena culturală, ce fel de evenimente să propunem și cum să le marketăm.

Pe de altă parte, rămânem ancorați în realitate și suntem conștienți că creșterea festivalului trebuie controlată și ajustată nu doar la nevoile publicului ci și la contextul socio-politic sau capacitatea resursei umane. În consecință, în ultimul timp am avut tot mai des la discuții despre „downsizing” sau activități direcționate spre a păstra standardele setate, în detrimentul creșterii amplorii evenimentului.

Cât de dispuse mai sunt brand-urile să sponsorizeze proiecte culturale? Ți se pare că s-a schimbat într-o direcție anume trend-ul în ultimii ani?

Pentru noi este important să oferim Festivalul drept platformă de desfășurare doar acelor branduri care sunt respectuoase cu publicul și artiștii pe care îi promovăm, și care împărtășesc valorile noastre – și încercăm să facem o regulă din asta. Această abordare, deși ar trebui să fie norma, este mai degrabă utopică și ne îngreunează eforturile de finanțare a Festivalului. Cu toate acestea, există branduri care ne sunt alături de mai bine de 10 ani și împreună cu care am putut dezvolta proiecte valoroase.

Animest este un festival de nișă, cu un public fidel și foarte activ, ceea ce îl califică drept eveniment cultural ușor vandabil către brandurile care au în derulare campanii targetate către publicul nostru. Deci e cu dus și întors.

Experiența noastră cu sponsori/branduri nu este atât de vastă încât să îmi permită să trag concluzii generale. De-a lungul celor 18 ani, colaborările noastre cu branduri au arătat oarecum similar, bazându-se mereu pe activări specifice și creare de conținut dedicat.

Dincolo de suport financiar pentru realizarea unui eveniment cultural de amploarea Animest, ce alt tip de resurse sunt vitale și în ce măsură este facil să faci rost de ele în România?

Răspuns scurt: resursa umană. Animest este ceea ce vedem astăzi datorită echipei fantastice din spatele ei. Festivalul a luat naștere mulțumită ambițiilor unui grup de 3 prieteni care în afară de dorința arzătoare de a aduce filme de animație în fața publicului local nu aveau nicio altă pregătire – iar 18 ani mai târziu festivalul se poate lăuda cu o întreagă armată de lucrători culturali formați sau specializați în vreme ce lucrau la Animest, urmând un workflow creat intuitiv. Munca noastră ar fi fost mai ușoară dacă în România ar fi existat mai mult know-how sau oportunități de educație și specializare pentru manageri culturali. Cu toate acestea, în prezent, cel mai mare atu al festivalului este resursa umană, căreia îi datorăm literalmente totul.

Altfel, resursele care ne sunt disponibile sunt comparabile cu cele oferite de orice altă țară europeană. De exemplu, din punct de vedere tehnic ne sunt accesibile aceleași dotări și aceiași tehnicieni specializați în organizarea proiecțiilor de film la standarde internaționale – problema este că în București nu avem cinematografe sau săli de proiecție alternative corespunzătoare și sigure care să le găzduiască…

Care sunt planurile pe termen mediu de dezvoltare a festivalului?

Ne dorim să mai rezistăm încă o dată pe atât! Ne dorim să continuăm munca pe care am început-o în 2006, să ne putem derula activitatea fără piedici de ordin financiar sau logistic și să atingem rezultate cel puțin la fel de spectaculoase. Într-o notă mai concretă, ne-am dori ca Bucureștiul să revendice Festivalul Animest și să îl trateze ca pe un landmark cultural al orașului.