Giganții discreți ai economiei românești

Giganții discreți ai economiei românești

Deși au venituri de miliarde de euro, mii de angajați și activează pe segmente de piață foarte profitabile, numele lor nu vă va spune mare lucru. Vă prezentăm marii jucători din economia României pentru care cifrele vorbesc mai mult decât imaginea.

Când vorbim despre cele mai mari companii din România, ne vin imediat în minte nume precum Dacia, Petrom sau Dedeman, businessuri cu care ne întâlnim aproape zilnic nu doar în știrile economice, ci și în calupurile publicitare sau cu ale căror produse interacționăm destul de des. Sunt doar trei exemple de companii-vedetă ale economiei românești al căror brand se extinde mult dincolo de propriul sector de activitate și care obțin rezultate financiare dincolo de pragul sutelor de milioane de euro pe an. Dar ce știți despre ADM România Trading sau despre Takata România? Dacă nu activați în domeniile lor de activitate, probabil nu ați auzit prea des aceste nume.

Știți care a fost cifra de afa­ceri a ADM România Trading în 2016? Compania a depășit venituri de 3,35 de miliarde de lei (peste 748 de milioane de euro la cursul mediu pentru anul respectiv). Și Takata România se poate lăuda cu performanțe bune, având în cifră de afaceri de peste 2,57 miliarde de lei (peste 572 de milioane de euro la cursul mediu din 2016). Cele două companii sunt printre cele mai mari două companii după cifra de afaceri, ocupând locul 24, respectiv 33 în topul pe 2016, după datele raportate la Mi­nisterul de Finanțe. Dar mai au o calitate: reprezintă două domenii în care se realizează venituri de multe miliarde de euro de către companii puțin cunoscute celor din afara zonei lor de interes – agricultură (sau agribusiness, ca să alegem un termen mai încăpător), res­pectiv sectorul producției de componente auto.

Roadele investițiilor

O țară cu 13,9 milioane de hectare de suprafață agricolă utilizată, care ne situează pe locul 6 în Uniunea Europeană, și aflată pe locul în top 10 cei mai mari exportatori de porumb din lume, respectiv pe locul 9 în topul global al exportatorilor de grâu, are clar un potențial uriaș pe zona de agribusiness.

Poate nu mai suntem chiar grânarul Europei (cum se pare că nici n-am fost, dar figura de stil s-a păstrat cumva în memoria colectivă), dar scoatem bani din agricultură. Conform unui studiu al analiștilor de la KeysFin, afacerile din sectorul producției de cereale s-au dublat în perioada 2009-2015, crescând de la 8,34 miliarde de lei la 16,1 mi­liarde de lei. Domeniul este acoperit de peste 7.000 de firme, care totalizează mai bine de 40.000 de angajați. În 2017, România a detronat Franța, devenind liderul producției de porumb din UE, cu 14,5 mi­lioane de tone, potrivit Eurostat, reprezentând 22% din producția totală a Uniunii.

Producția agricolă are și un campion, de care aproape sigur nu ați auzit: Agro-Chirnogi, din Călărași, a înregistrat în 2016 afaceri de 960,1 milioa­ne de lei și un profit net de 12 milioane de lei. Compania cu acționariat libanez are în administrare peste 24.000 de hectare de teren agricol, pe care cultivă cereale și plante oleaginoase. Pe locul următor în topul producătorilor de cereale se află Agricost, companie din Brăila deținută de Constantin Duluțe, s-a clasat pe locul doi în piața producătorilor de cereale, cu o cifră de afaceri afaceri de 387,2 milioane de lei și profit net de 71  de milioane de lei.

Dar, cum era de așteptat, cele mai mari venituri din agricultură nu le obțin producătorii, ci comercianții și intermediarii, mai ales pe o piață care la nivelul exploatațiilor agricole rămâne extrem de fărâmițată, ceea ce limitează apariția unor jucători mai mari. Dacă la producție, companiile cu capital românesc sunt în frunte, în zona comercială intră în acțiune marile grupuri internaționale.

Așa ajungem la ADM România Trading, parte a gigantului american Ar­cher Daniels Midland, fondat în 1902, cel mai mare pro­cesator de porumb din lume și unul dintre cei mai mari procesatori de grâu, care este și cel mai mare producător de etanol pe plan global. Cu venituri care se apropie în România de 750 de milioane de euro, ADM România Trading este liderul domeniului agribusiness din România și are planuri să-și mărească în continuare cota de piață. Asta pentru că, recent, Archer Da­niels Midland a făcut o ofertă de preluare la nivel global a competitorului Bunge, și el prezent în România, pe piața uleiului cu brandurile Floriol și Unisol. ADM nu este însă singurul pretendent la achiziția Bunge, fiindcă gigantul elvețian Glencore vrea și el același lucru.

Și, surpriză, Glencore este și el prezent pe piața din România, fiind al treilea jucător pe segmentul comerțului cu cereale, după ADM și Cargill Agricultură, cu o cifră de afaceri de peste 1,82 miliarde de lei.

Povestea Glencore este fascinantă în sine, compania reușind cu doar 2.000 de angajați în 40 de țări să domine piețele de materii prime din toată lumea. Alt jucător global, Cargill a fost un nume cunoscut în România mai ales prin prezența pe piața uleiului, unde a deținut brandul Untdelemn de la Bunica, pe care l-a vândut însă în 2013 către francezii de la Expur. Un alt jucător important în agribusiness este COFCO, filiala locală a celui mai mare trader de materii prime din China, care a intrat pe piață după ce a cumpărat la nivel internațional 51% din Nidera în 2014 și restul de 49% din acțiuni în vara anului 2016.

Astfel, în România COFCO deține trei unități de stocare de cereale: două magazii la Băilești, Dolj (12.000 de tone), și Vitănești, Teleorman (12.000 de tone), respectiv un siloz de 18.000 de tone cu ieșire la Dunăre în Corabia (județul Olt), dar și terminalul de export United Shipping Agency de 250.000 de tone din portul Constanța. Prima companie cu acționariat românesc aflată în topul sectorului agricol după cifra de afaceri este Brise Group, trader de cereale deținut de Cătălin Bucur, care s-a apropiat în 2016 de o cifră de afaceri de 1 miliard de lei. Cu câteva excepții, campionii domeniului agricol vor continua să rămână nume puțin cunoscute outsiderilor, dar piața este foarte dinamică, iar în perioada următoare se anunță achiziții și fuziuni care pot schimba radical peisajul în agribusinessul din România.

Ce se ascunde sub capotă

Când cea mai mare companie din România după cifra de afaceri vine dintr-o anumită industrie, este de așteptat ca respectivul sector să genereze venituri importante. Dacă Dacia domină topul companiilor din România, cu afaceri de peste 20,7 miliarde de lei în 2016, producția de componente auto este înfloritoare și beneficiază de investițiile marilor jucători globali în domeniu.

De altfel, industria auto este unul dintre motoarele creșterii economiei, angajând peste 150.000 de persoane și generând o cifră de afaceri mai mare de 20 de mi­liarde de euro și având un ritm de creștere de cel puțin 6-7% pe an. Producătorii din domeniu prezenți pe piața locală se concentrează, evident, pe exporturi, pe lângă livrările pe care le fac către Dacia sau fabrica Ford de la Craiova. Mai mult, potrivit Euler Hermes, lider mondial în asigurarea creditelor comerciale, cea mai mare parte a creșterii în domeniu vine de la producătorii de piese și componente auto.

Nu este, deci, de mirare că în clasamentul companiilor din România după cifra de afaceri găsim destul de sus, pe poziția 33, o primă companie de profil, Takata România, cu venituri de peste 2,57 de miliarde de lei. Dacă n-ați auzit până acum de numele Takata, este posibil să nici nu mai auziți. Grupul japonez Takata Corp. a fost achiziționat anul trecut de americanii Key Safety Systems cu 1,58 de miliarde de dolari. Tranzacția include și cele trei fabrici din România: două la Arad, una care produce volane și alta care produce centuri de siguranță, și o a treia la Sibiu, unde se produc saci pentru airbaguri.

Desigur, mai sus în clasament se situează filialele locale ale unor giganți în domeniul componentelor auto, precum Continental, Robert Bosch sau Autoliv, însă acestea sunt nume cunoscute și în afara industriei. Prezența lor semnificativă arată, însă, interesul marilor jucători pentru piața locală, care are ca atuuri apartenența la Uniunea Euro­peană și un nivel al salariilor sub alte țări din regiune, în special Ungaria, Cehia, Slovacia și Polonia. Aceste puncte tari sunt, însă, contracarate de lipsa infrastructurii, mai ales a autostrăzilor, care au împiedicat concretizarea unor proiecte de fabrici mari în domeniul auto, producătorii preferând țări precum Ungaria.

Acestea fiind zise, România a fost și rămâne ținta investițiilor în producția auto. Printre investițiile recente se numără cea de 300 de mili­oane de euro realizată în 2016 de Star Transmission, filiala Daimler din România, care a extins rețeaua de producție de la Sebeș și a construit o nouă fabrică de montaj cutii de viteze de ultimă generație pentru Mercedes. Star Transmission a fost înființată în 2001 și de atunci produce la Cugir roți dințate, axe și componente prelucrate pentru motoare, cutii de viteză și sisteme de direcție. Tot aici se află și centrul de tehnologii din care face parte și producția de prototipuri și un centru de instruire. La Sebeș s-a început montajul de cutii de viteză automate cu 5 trepte în 2013.

Cei care urmăreau raliurile prin anii ‘80-’90 își aduc pro­babil aminte de însemnele Hella de pe farurile unor competitori. Puțini știu, însă, dimensiunile globale ale businessului, care are venituri anuale de aproape 6,5 miliarde de euro. O parte importantă sunt realizate cu ajutorul celor trei unități de producție din România, localizate în Timișoara, Arad și Lugoj, dar și al celor trei centre de proiectare și dezvoltare din Craiova și Timișoara. Cu 3.700 de angajați, Hella România ge­ne­rează venituri anuale de peste 500 de milioane de euro. Un procent important din produsele principale realizate în România este conceput de către angajații centrelor de design și dezvoltare din Timișoara și Craiova. Printre produsele realizate în România de companie se numără senzori pentru baterie, mo­dule de control al combustibilului, sisteme de management al bateriilor LiIon din mașinile electrice, dar și sisteme din zona de condus autonom și siguranță în trafic.

Alt jucător global major în zona de electronică și tehnologii pentru industria auto, concernul american Delphi, este prezent prin două entități în România, Delphi Diesel Systems România și Delphi Packard România. Grupul are peste 12.000 de angajați în patru fabrici, în Sânnicolau Mare, Ineu și Moldova Nouă. Concentrarea în zona de vest a multor producători similari începe însă să aibă și consecințe negative, fiindcă începe să lipsească forța de muncă disponibilă. Astfel, Delphi Packard a anunțat că închide la sfârșitul lunii martie din acest an fabrica din Moldova Nouă, unde lucrează aproape 700 de persoane, din cauza lipsei de personal. Cu alte cuvinte, compania dorea să se dezvolte mai mult în regiune, dar nu o poate face din cauză că nu găsește suficienți angajați pentru acest lucru. Cele două entități au realizat în 2016 o cifră de afaceri totală de aproape 3,5 miliarde de lei (peste 767 milioane de euro la cursul mediu al BNR din anul respectiv).

Leoni, producător de cabluri pentru industria auto, a adunat prin cele trei entități din România (Leoni Wiring Systems Ro, Leoni Wiring Systems Arad și Leoni Wiring Systems Pitești) venituri de aproape 2,9 miliarde de lei (peste 643 de milioane de euro). Companiile, care fac parte din grupul german Leoni AG, își continuă extinderea în România, unde are peste 15.000 de angajați în cele trei companii locale. Astfel, în august anul trecut, fabrica de cabluri pentru industria auto Leoni din localitatea Bascov, de lângă Pitești, a anunțat că are disponibile 610 locuri de muncă.

Altă companie importantă pe segmentul componentelor auto este Marquardt Schaltsysteme, cu o cifră de afaceri de peste 1,4 miliarde de lei în 2016, care produce echipamente electronice și a investit la Sibiu în ultimii 11 ani peste 160 de milioane de euro. Subsidiara din România este cea mai mare din grupul german Marquardt, aducând o treime din veniturile acestuia, care depășesc un miliard de euro la nivel global.

Peste un miliard de lei a obținut în 2016 în România și TRW Automotive Safety Systems, care produce volane și componente pentru airbaguri în fabricile din Timișoara, Oravița, Lupeni, Baia Mare și Marghita. Grupul american TRW Automotive a fost preluat în 2015 de nemții de la ZF Friedrichshafen AG, alt mare producător de componente auto, schimbându-și numele în ZF TRW Automotive Hol­dings Corp. ZF Friedrichshafen AG are venituri globale de peste 35 de miliarde de euro. Un caz special este grupul german Schaeffler, care activează în sectorul auto, industrial și aerospațial, producând la Brașov componente pentru industria auto și constructoare de mașini și pentru industria eoliană. Veniturile obținute în România în 2016 s-au apropiat de 1,8 miliarde de lei.

Energie românească

Știți cine este cel mai mare furnizor privat de energie din România? Răspunsul este Tinmar Ind, care nu e un gigant global, ci o companie antreprenorială românească fondată de discretul om de afaceri câmpinean Augustin Oancea. Compania are ambiția declarată de a deveni cea mai bună companie de servicii moderne de utilități din regiune. Fondată în 2001, compania și-a extins din 2008 activitatea de comercializare de energie electrică pe alte piețe europene: Austria, Bulgaria, Germania, Grecia, Serbia și Ungaria.

În 2016, Tinmar Ind a avut o cifră de afaceri de 2,33 mi­liarde de lei (520 de milioane de euro) și a înregistrat un profit net de 14,5 milioane lei. În 2016, fondatorul Augustin Oancea a divizat compania în Tinmar Energy, Tinmar Gas și Tinmar Oil, pe fiecare dintre cele direcții principale de business (energie electrică, gaze și petrol), dar anul trecut a revenit asupra deciziei și le-a unificat la loc, pentru a reduce costurile și a eficientiza activitatea. Compania furnizează energie electrică în principal pentru companii mari, având doar câteva mii de clienți casnici, dar este posibil ca, prin liberalizarea pieței, să intre mai agresiv și în zona clienților individuali în pe­rioada următoare.

Surprize în top

În topul companiilor cu cifră de afaceri de peste un miliard de lei în 2016 găsim Egger România, deținută de grupul austriac cu același nume, care deține 17 fabrici în Europa. Egger a făcut în 2008-2009 o investiție greenfield de 210 milioane de euro într‑o fabrică proprie la Rădăuți, Suceava, unde produce plăci din material lemnos, inclusiv PAL brut și melaminat, pentru industria mobilei. Între timp compania a investit în total la Rădăuți peste 473 de milioane de euro.

În același domeniu activează și Kronospan Sebeș, cel mai mare producător de plăci de lemn din România, care s-a apropiat în 2016 de o cifră de afaceri de un miliard de lei. Kronospan este unul dintre liderii mondial în producerea de plăci pe bază de lemn, având în România două unități de producție, la Sebeș și Brașov.

Dacă de Aramis Invest nu ați auzit, sigur ați auzit de unul dintre cei mai importanți clienți ai companiei, IKEA. Și mai interesant este faptul că e vorba despre un business antreprenorial românesc, dar și cel mai mare producător de mobilă din România. Antreprenorii Vladimir Iacob și Marius Șelescu, care dețin compania, estimează că în 2017 compania va atinge pragul de venituri de un miliard de lei, după 838 de milioane de lei în 2016. Compania, care exportă aproape întreaga producție, are 4.500 de angajați la fabrica din Baia Mare, pe care continuă să o extindă.

De la mobilă trecem la IT, unde găsim un nume pe care nu cred că-l cunoașteți: Gersim Impex. Compania, deținută integral de antreprenorul Daniel Ștefănescu, este cel mai mare distribuitor de telefoane mobile și tablete din România, având în 2016 o cifră de afaceri de aproape 856 de milioane de lei. Gersim vinde telefoane atât către operatori telecom, cât și către retaileri.

V-am prezentat doar câteva companii care fac afaceri de sute de milioane de euro fără să fie în lumina reflectoarelor, pentru a completa po­vestea mediului de business din România dincolo de marile afaceri cunoscute, care sunt mereu în atenția publică. Sunt companii de care poate n-ați auzit, dar care se fac mereu auzite în industriile în care activează.