George Soros: Cum poate fi combătută eficient paralizia fiscală din Uniunea Europeană

Reading Time: 3 minute

Cei peste 8.000 de miliarde de euro din bugetul și pachetul de redresare post-COVID-19 al UE, blocați de Ungaria și Polonia, ar putea fi cheltuiți mult mai eficient dacă s-ar plăti cu ei obligațiuni perpetue. Acest lucru ar rezolva în mare parte problemele financiare ale Europei.

Text de George Soros

De-a lungul timpului am scris nu o dată despre avantajele pe care le-ar aduce emiterea de obligațiuni perpetue de către Uniunea Europeană. Astăzi însă propun ca acest lucru să-l facă statele membre.

La momentul actual, UE nu poate emite obligațiuni perpetue, pentru că statele care o compun nu au viziuni comune. Polonia și Ungaria și-au exprimat dreptul de veto cu privire la următorul buget al UE și la pachetul de redresare post-COVID-19, iar țările din așa-numitul grup Frugal Five (Cele Cinci Cumpătate – Austria, Danemarca, Finlanda, Țările de Jos și Suedia) sunt mai interesate să facă economii decât să contribuie la binele comun.

Or investitorii ar cumpăra obligațiuni perpetue numai de la o entitate pe care o văd ca existând în viitorul previzibil. Așa au făcut Marea Britanie în secolul XVIII, când a emis așa-numitele „consols”, și SUA în secolul XIX, când au consolidat datoria individuală a statelor. Din păcate însă, nu este și cazul UE azi.

Uniunea Europeană se află într-o situație extrem de dificilă. Se confruntă cu al doilea val al pandemiei de COVID-19, care se anunță a avea urmări și mai grave decât primul, în condițiile în care statele membre deja și-au cheltuit o mare parte a resurselor financiare în lupta cu primul val.

Resuscitarea economiei și lupta pe mai departe cu pandemia vor necesita mai mult decât cei 8.100 de miliarde de euro ai noului buget și ai pachetului de redresare Next Generation EU – fonduri a căror disponibilitate a fost oricum întârziată de veto-ul exprimat de Ungaria și Polonia.

Prim-ministrul maghiar, Viktor Orban, este preocupat de faptul că noile norme UE privind condiționarea acordării de finanțare de respectarea statului de drept îi vor limita capacitatea de a lua decizii discreționare. El este atât de îngrijorat din acest motiv, încât tocmai tocmai a încheiat un acord de cooperare cu caracter juridic obligatoriu cu Polonia, trăgând țara în jos după el.

Se pare însă că există o cale mai ușoară de a depăși impasul cauzat de veto: recurgerea la așa-numita procedură de cooperare consolidată. Aceasta a fost introdusă în Tratatul de la Lisabona cu scopul expres de a crea o bază legală pentru integrarea în continuare a zonei euro, dar nu a fost utilizată în acest scop.

Marele său merit este că poate fi folosită în scopuri fiscale. Un subgrup de state membre poate stabili un buget și cădea de comun acord cu privire la modul în care să-l finanțeze – de pildă, prin emiterea în comun de obligațiuni, etapă în care obligațiunile perpetue se pot dovedi foarte utile. Ele pot fi emise de statele membre, a căror firească existență de durată este acceptată fără probleme de investitori pe termen lung cum ar fi companiile de asigurări de viață.

Obligațiunile perpetue oferă marele avantaj că principalul nu trebuie replătit niciodată, se plătește doar dobânda anuală. Valoarea actuală scontată a plăților viitoare ale dobânzii scade în timp, până spre zero, însă fără să ajungă efectiv acolo.

O cale mult mai eficientă de a cheltui resurse financiare, de exemplu cei 8.100 de miliarde de euro amintiți mai sus, ar fi plata unor obligațiuni perpetue, și nu normale. Iar acest lucru ar rezolva în mare parte problemele financiare ale Europei.

Dacă o țară ar emite obligațiuni perpetue, ar avea avantajul adițional că și alte state europene i-ar urma exemplul. Frugal Five, de pildă, ar trebui să găsească obligațiunile perpetue foarte atractive. În definitiv, lor le place să economisească bani.

În Europa, există multă cerere din partea companiilor de asigurări și a altor investitori pe termen lung pentru obligațiuni pe termen lung care rămâne neacoperită. La început, e posibil ca acești investitori să perceapă o taxă pentru obligațiunile perpetue, deoarece nu sunt familiarizați cu acest instrument, însă ulterior taxa cel mai probabil va dispărea odată ce investitorii se vor obișnui cu conceptul.

Italia nu se află printre țările care au norocul să poată emite obligațiuni perpetue în nume propriu și totuși are nevoie de acestea mai mult ca alte state. Italia este a treia economie ca mărime din Europa – ce ar fi UE fără Italia? Prin urmare, ar fi o frumoasă dovadă de solidaritate dacă țările care vând obligațiuni perpetue în nume propriu ar garanta o emisiune a Italiei. Acest gest ar întări UE și de el ar beneficia toate statele membre. Ulterior, UE ar putea ajunge suficient de puternică pentru a emite obligațiuni perpetue în nume propriu. Or acesta este un țel care merită efortul.

George Soros este președintele Soros Fund Management și al Open Society Foundations. Pionier al industriei fondurilor speculative, este autorul cărților „The Alchemy of Finance”, „Noua paradigmă a piețelor financiare. Criza creditelor din 2008 și implicațiile ei” și, cel mai recent, „În Defense of Open Society”.