Gaudi – Arhitectul care a definit un oraș

Gaudi – Arhitectul care a definit un oraș

Plin de viață, organic și polimorf, atingând profunzimi artistice și religioase, universul gaudian nu se pretează la un spațiu muzeal clasic și o decriptări facile. De la Casa Battló la Parc Güell, de la Casa Vicens la La Pedrera, culminând cu bazilica Sagrada Família, moștenirea lui Antoni Gaudí te invită la atingere (multisenzorială), îmbogățire sufletească și ascensiune purificatoare.

Poate fi nedrept pentru (multe) alte obiective culturale, unele cu un trecut mai încărcat decât mileniul, dar Barcelona trece azi, prin inima și ochiul călătorului, drept „orașul lui Gaudí”. Șase dintre clădirile pe care le-a construit în orașul de la Mediterană sunt incluse în patrimoniul mondial UNESCO, doar trei fiind în afara Cataloniei.

Varietatea mare de lucrări, de la case unifamiliale până la blocuri de locuințe, clădiri religioase (palat episcopal sau basilică), parc și grădină publică, adăugând și detaliile de design interior, piese de mobilier sau decorațiuni din fier forjat, toate arată creativitatea și geniul său inovator, „vizionarul din Reus” fiind autorul unui limbaj arhitectural unic, personal, fără precedent.

Una dintre cele mai remarcabile figuri ale arhitecturii universale, Antoni Gaudí (1852 – 1926) s-a făcut remarcat în lumea artistică în plină explozie Art Nouveau, fiind participant activ și dedicat cauzei „Renașterii” Catalane (Renaixensa). Impulsionând Modernismul, din plin susținut de industriașii și dinamicii oameni de afaceri din Barcelona sfârșitului de secolul XIX, „naționalismul” lui Gaudí s-a manifestat de la proiectarea clădirilor sale până la detaliile ornamentale, toate având un sentiment estetic clar de apartenență la un singur teritoriu.

Pe de altă parte, atunci când clienții bogați (influențați și de distrugerile anarhiștilor și comuniștilor catalani) au încercat să-i domolească fervoarea religioasă, transpusă în artă, așa cum s-a întâmplat în timpul lucrărilor de la Casa Milà (La Pedrera), Antoni Gaudí s-a dedicat total operei sale fundamentale: Sagrada Família. În completă asceză, singurătate și efervescență creatoare, Gaudí și-a petrecut ultimii ani din viață pe șantierul de la Sagrada Família, printre schițe, planșe, modele din gips, având zilnic un traseu neschimbat, între „Temple Expiatori de la Sagrada Família” și slujbele religioase de la bisericile pe care le frecventa. Iar acest mod de viață, alături de toată viziunea sa creatoare, puternic impregnată textele biblice și mesajul evanghelic, i-au determinat pe admiratorii din vremurile noastre să-l propună Vaticanului pentru beatificare.

Gracia Gaudí

Casa Vicens, ridicată după planurile lui Gaudí între 1883 și 1885, este prima sa opera arhitecturală, fiind deschisă publicului abia din 2017, sub formă de muzeu privat. În 2023 a atras peste 200.000 de vizitatori, cu aproape 60% mai mult decât anul anterior. Pe bună dreptate, aici poate fi descoperit un „Gaudí înainte de Gaudí”, pentru că întâlnim atât o serie de elemente cu care eram obișnuiți în operele sale cele mai cunoscute, dar și pentru că pune în aplicare idei care vor fi desăvârșite mai târziu, la alte proiecte.

„O casă este mica națiune a familiei”, scria Gaudí într-un jurnal, manuscris care se află acum într-o sală expozițională de la Casa Vicens. Punct de pornire a Modernismului, proiectul desăvârșit pentru brokerul Manel Vicens i Montaner prezintă detalii care sintetizează această mișcare artistică de amploare, impregnată și de influențe externe: multă culoare și plăci decorative din ceramică la exterior; prioritizarea utilizării materialelor în starea lor inițială, cum ar fi piatra, cărămida, ceramica, fierul forjat și lemnul; valoarea texturii și expresivitatea acesteia; tehnici industriale și interes pentru forme naturale, atât în interiorul, cât și în exteriorul casei.

Părăsim Casa Vicens și ne îndreptăm spre Casa Batllo. Aici, ne lăsăm în voie în „lumea vie” a lui Gaudí, odată pătrundem cu ochii minții prin „sticlăria” de pe scara interioară. Pare o capcană. Inițiatică. Așa cum este întregul edificiu organic, dar și intens spiritualizat, al universului (în sens cosmogonic) Gaudían.

Limbajul, dar și elasticitatea percepțiilor sunt provocate la maximum. Odată absorbit (atenție la imersiune!) de opera lui Gaudí, nici nu mai ştii dacă eşti pe pământul acesta tot mai aplatizat (sic!); în lumea căpitanului Nemo (necuprinsă totuși, în întregime, de Jules Verne); sau alături de Iona în chitul biblic.

Traversăm în diagonal Passeig de Gracia și poposim la Casa Milà (La Pedrera). Aici, o dispoziție membranică sau vag citoplasmică a unei dependințe a imobilului arată şi a muzeu „explicativ” Antoni Gaudí. Câteva vitrine cuprind elemente marine care l-au inspirat pe artistul catalan: de la cochilii de melci (vezi și melcii psalmici și evenghelici de la Sagrada Família) la schelete care te trimit la atlasul zoologic, vegetaţie subacvatică de sorginte mediteraneană, dar și… din Lumea Nouă. Ne referim la „Lumea Nouă”, în ceea ce înseamnă, în istorie și artă, manuelinul lusitan. Sau ceea ce portughezii au sculptat, câteva secole mai târziu, cu mândrie: Padro dos Descobrimentos, adică grandiosul monument dedicat celor care au navigat pe alte tărâmuri și continente, nemaicunoscute până atunci, punând bazele imperiului lusitan.

Sigur, în câteva ore, Gaudí ţi-a dat peste cap tot ce ştiai (cât de cât, ca profan) despre arhitectură, design de interior, o nouă valorificare a spaţiului de locuit. O viziune în care spaţiul de locuit pulsează odată cu fiinţele care îl populează.

Biz Spania este un proiect unic în lume, powered by SESDERMA, realizat alături de partenerii Garanti BBVA, Glovo, Aqua Carpatica, Samsung, ciocolata Valor, DIGI și Eximtur.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 380 (15 februarie – 15 martie 2024). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.