Gabriela merge mai departe

Reading Time: 7 minute

Numarul 2 mondial in PR a cooptat-o in managementul regional al retelei. Pentru Gabriela Lungu, cariera internationala era pasul logic dupa 15 ani la cel mai inalt nivel in Romania. Cam din patru in patru ani, cariera Gabrielei Lungu a capatat noi dimensiuni. Patru ani a fost copywriter, alti patru ani a condus Ogilvy Pr. Dupa primii patru ani de antreprenoriat la The Practice, in care a ajuns la performan te la care doar visa, a inceput sa se gandeasca la o cariera internationala. La doi ani distanta de la acest gand, planul a devenit realitate. A fost recrutata pentru o functie importanta de management la nivel regional in a doua agentie de PR din lume ca marime. Procesul de recrutare a fost total atipic fata de procedurile clasice. Nu a fost nevoie ca ea sa dovedeasca ceva in plus. Drumul fusese deja parcurs in cei 15 ani de cariera, prin rezultatele care o recomanda oriunde in lume. Cand te-ai gandit sa incepi o cariera internationala? In urma cu doi ani mi-a incoltit ideea, dupa ce am castigat la Cannes Lions (al treilea Lion pentru Romania, primul la PR). Am simtit atunci ca se apropie sfarsitul unei etape profesionale – un leu la Cannes imi paruse mult timp un obiectiv aproape de neatins. Am inceput sa ma gandesc la ce urmeaza pentru mine in viitor. Lucram la propria companie, treaba mergea minunat, totusi nu doream sa ma opresc din drum. O cariera internationala a devenit raspunsul firesc – in Romania condusesem doua companii de PR, pe ambele cu rezultate foarte bune. Am fost Managing Director al Ogilvy PR intre 2002 si 2006, apoi antreprenor, fondand The Practice si conducand- o ca Managing Partner si Creative Director din 2006 pana anul acesta. Dupa ce planul de cariera a capatat forma concreta, primul pas a fost sa implementez un plan de succesiune. Am cladit un business solid – la fel imi doresc sa ramana si dupa plecarea mea. Am identificat in echipa un om cu potential de lider – pe Oana, am recrutat inca unul din afara organizatiei – pe Monica, am inceput sa le formez pentru viitorul rol de manager, le-am crescut treptat responsabilitatile si expunerea in comunitatea profesionala. A fost un proces foarte interesant, de durata, si ma bucur ca am lasat agentia pe mainile unor profesionisti care au nu doar calitatile si abilitatile, dar si increderea si atitudinea pentru a conduce o firma de top cum este The Practice. Nu am cautat activ un post intr-o companie internationala in acesti doi ani. Am crezut ca, la momentul potrivit, voi merge sa lucrez in reteaua cu care The Practice are un parteneriat strategic (MSLGroup) – oamenii de acolo ma stiu si imi cunosc evolutia profesionala si rezultatele. Insa n-a fost sa fie asa. Am trimis aplicatii de angajare extrem de rar in cariera mea – cred ca daca am trimis 15 CV-uri in 15 ani e foarte mult. Pentru primul si al doilea loc de munca am fost recrutata din facultate pe baza notelor si activitatii la cursuri; al treilea loc a fost propria firma. Weber Shandwick va fi practic al patrulea loc de munca si nici aici nu a fost nevoie sa trimit un CV. Faptul ca agentia pe care am fondat- o si am condus-o in ultimii 6 ani este una dintre cele mai premiate agentii de PR din lume, cotata pe locul 13 mondial din punctul de vedere al creativitatii, a fost cea mai buna recomandare. Cu cine vei lucra in Weber Shandwick? Voi lucra direct cu sefii departamentelor de Consumer PR din fiecare tara si voi avea dubla raportare: catre Colin Byrne, CEO-ul EMEA (seful meu pe linie teritoriala), si catre Lisa Sepulveda, President Global Consumer Marketing (seful meu pe linie profesionala). Colin este un om minunat, un lider deschis, foarte abil si agreabil, cu un umor fin si sec, tipic englezesc. Este unul dintre cei mai influenti oameni de comunicare din UK, cu peste 20 de ani de experienta in comunicare corporativa, comunicare politica si issue management. Pe Lisa am cunoscut-o la New York in decembrie 2012; este o americanca desteapta, energica si vesela. Am fost foarte mandra ca va fi sefa mea cand am aflat ca ea este cea care a coordonat componenta de PR pentru “Dove campaign for real beauty”, una dintre campaniile mele preferate de PR din toate timpurile. Cat a durat recrutarea si in ce a constat? Pe Colin Byrne, omul care mi-a incredintat acest nou rol, l-am cunoscut la Cannes Lions in 2010 – am fost atunci colegi in juriul PR Lions. Mi-aduc aminte de discutiile aprinse pe care le aveam ca membri in juriu – am discutat in contradictoriu de cateva ori, fiecare argumentandu-si punctul de vedere. Ne-am revazut ocazional la diverse gale de premiere ale competitiilor europene de PR. Ne-am vazut apoi la Miami, cu ocazia Global PR Summit, la finalul lui octombrie 2012, si, intr-o discutie, i-am impartasit ca ma gandesc la o cariera internationala. Era o discutie la cafea, intr-o pauza intre seminarii, nu ma gandeam ca ar putea sa aiba vreo urmare. Peste cateva saptamani am primit un mesaj de la el in care imi facea propunerea de a ma alatura echipei Weber Shandwick. Oferta oficiala a venit in prima zi lucratoare din 2013. In tot acest timp – o luna, practic – am avut doar o discutie pe Skype cu Colin, o convorbire telefonica tot cu el si o vizita la New York, unde am cunoscut top managementul global al retelei. Discutiile au fost foarte relaxate, prietenoase. La finalul conversatiei, Gail Heimann, World wide President & Chief Strategy Officer, m-a avertizat ca vine o intrebare grea si m-a rugat sa ma gandesc bine inainte sa-I raspund. Nu va spun cam cum incepuse sa-mi bata inima… M-a privit in ochi si m-a intrebat: “Do you know how to make mititei?”. Unul dintre cei mai importanti oameni din industria globala de PR (Gail a fost anul trecut presedintele juriului de PR de la Cannes Lions) stia reteta celebrilor mici romanesti, desi n-a vrut sa-mi dezvaluie de unde a aflat-o… Am stiut ca m-a placut cand mi-a intins mana si mi-a spus ca, data viitoare, “we'll grill some mititei on the rooftop”. Cum te-ai pregatit? Ai simtit nevoia sa demonstrezi mai mult pentru ca vii din Romania? M-am pregatit frenetic pentru fiecare intalnire, fie fata in fata, fie la telefon. Am citit despre companie, competitori, clienti, piata, despre oamenii pe care ii intalneam. Ma asteptam sa mi se puna intrebari, sa mi se dea teste. Nu a fost asa. Nimeni nu m-a chestionat cu privire la ce am facut pana atunci sau ce intentionez sa fac in noul rol. Dimpotriva, toata lumea s-a straduit sa-mi “vanda” noua pozitie, sa ma faca sa-mi doresc sa lucrez pentru Weber Shandwick. Modul in care s-a desfasurat acest proces de recrutare a fost, de departe, cel mai frumos compliment profesional pe care l-am primit pana acum. Dupa vizita la New York, tot asteptam sa aud: “Gata, ai trecut probele, ai luat jobul”. N-a venit. Dornica sa stiu ca totul e finalizat, l-am intrebat mai in gluma, mai in serios pe Colin daca pot deschide sticla de sampanie, daca imi pot anunta familia. A fost mirat si amuzat – pentru ei era evident ca da: trecusem probele demult, prin tot ce realizasem pana atunci. Mi-am dat seama ca iar sufeream de complexul de inferioritate specific romanesc in relatia cu strainatatea. La Zilele Biz de anul trecut povesteam ce reactie am avut eu si colegele mele cand am vazut ca The Practice se afla in topul celor mai creative agentii de PR din lume. Am sunat sa vedem daca suntem noi – desi stiam ca avem foarte multe premii, dovezi ale creativitatii noastre, parca nu ne venea sa credem. Am simtit nevoia sa verificam! Asa suntem noi, romanii – modesti, inca neincrezatori in cat de sus putem ajunge. M-am hotarat sa nu mai am acest sentiment pe viitor – trebuie sa am incredere mai multa in ce pot arata si ce pot face la nivel international. Macar la fel de multa cat au altii in mine. Care a fost cel mai emotionant moment in contextul pregatirilor de plecare? Greu de ales. Au fost atat de multe momente emotionante. Cel in care am vorbit cu familia, cel in care mi-am anuntat echipa. Ultimele zile la birou, cand colegele mi-au daruit o lada de zestre traditionala si mi-au umplut-o cu tot felul de obiecte care sa-mi aminteasca de ele, de casa, de tara. Intalnirile de la revedere cu prietenii. Probabil cel mai emotionant moment a fost cel in care am realizat ca la Londra voi fi o vreme fara sotul meu. Toata lumea care ma cunoaste stie ce relatie speciala am cu Razvan. Imi va fi foarte greu fara el acolo – el este oaza mea de bine si frumos si siguranta. Razvan ramane in tara, cel putin deocamdata. Ne vom vedea cat vom putea de des – la Londra, acasa, prin lume. Avem incredere in noi sa facem sa mearga si aceasta relatie, la distanta. In ce moment a aparut aceasta schimbare? In cel mai bun moment posibil. The Practice este Agentia de PR a Anului in Romania (pentru a doua oara, dupa 2009), locul 13 in lume la creativitate in PR, cea mai premiata agentie de PR romaneasca. Cand esti in varf, pe culme, atunci e cel mai frumos sa-ti iei zborul. Si in plan personal ma simt pregatita. Sunt inca tanara si am energie, dar nu-s prea tanara, sa n-am experienta. Sotul ma sustine. Familia si prietenii, la fel. Dincolo de satisfactii, ce framantari ti-a produs plecarea? Daca planurile pe care ti le faci nu te sperie, inseamna ca nu-s destul de mari si indraznete. Sigur ca am nenumarate ingrijorari. Nu-mi schimb doar jobul, ci intreg stilul de viata. Voi calatori 15 zile lucratoare pe luna, voi merge mult cu metroul (dupa ce de aproape 20 de ani merg doar cu masina personala), voi trai intr-un apartament inchiriat (dragut, desigur, dar in Bucuresti am casa mea, construita si decorata dupa gustul meu), voi fi fara sotul meu, fara prietenii vechi, fara familie, intr-o tara straina. Voi avea doi sefi – n-am mai avut sef de peste sase ani. Nu voi mai avea alaturi echipa de oameni pe care ii selectasem bine si-i pregatisem – fetele mele cu care lucram de ani de zile si care stiau exact ce voiam chiar si cand n-aveam vreme de explicatii. Nu imi va fi usor. O sa-mi ia ceva timp sa ma acomodez. Dar n-as pleca daca n-as crede cu tarie ca imi va fi, in viitor, mai bine.