Gabriela Alexandrescu, Salvați Copiii: Orice criză e și o oportunitate

Gabriela Alexandrescu, Salvați Copiii: Orice criză e și o oportunitate

Mai mult de o treime dintre familiile vulnerabile socio-economic au întâmpinat dificultăți în a procura alimentele necesare hrănirii copiilor în timpul stării de urgență, iar 23% nu au putut asigura copiilor medicamentele necesare. Sunt datele unui studiu efectuat de Salvați Copiii în rândul beneficiarilor programelor socio-educaționale ale organizației, în perioada 22 – 25 aprilie, care arată, totodată, că peste 40% dintre copiii din eșantion nu au beneficiat de educația online, ceea ce agravează clivajul social.

Conform estimărilor Salvați Copiii, numărul copiilor de vârstă școlară aflați în risc de sărăcie sau excluziune socială care nu au participat la educația online poate trece de 400.000 de copii.

Pentru a ajuta cât mai mulți copiii vulnerabili să participe la educație online, Salvați Copiii a semnat un contract de colaborare cu Orange România, prin care vor ajunge cu tablete sau internet nelimitat la 30.000 de elevi si profesori.

Au fost achiziționate și primele 2.000 de tablete care vor ajunge în curând la copiii vulnerabili din programele Salvați Copiii România din 18 județe, iar echipa organizației va lucra cu Fundația Orange pentru pregătirea profesorilor.

Gabriela Alexandrescu, președintele executiv al Salvați Copiii, mi-a spus cum s-a implicat organizația în perioada stării de urgență și care au fost inițiativele la care au lucrat în aceste luni dificile.

Salvați Copiii s-a implicat din primul moment în lupta cu această pandemie. Spuneți-mi mai multe despre inițiativele din această perioadă.

Încă de la început, ne-am concentrat toate eforturile pe două paliere: sprijinirea copiilor vulnerabili și întărirea capacității sistemului medical, în așa fel încât medicii să poată față pandemiei și să ne poată îngriji și salva viețile.

Din momentul în care a fost decretată starea de urgență, am declanșat mecanismele de protecție a copiilor din programele noastre educaționale, care primeau în centre nu doar suport pedagogic, ci și sprijin emoțional, psihologic, o masă caldă.

A fost prioritatea absolută să ne asigurăm că toți acești copii, și așa vulnerabili, vor fi în siguranță și vor avea acces la servicii sociale. Ne-am mobilizat, am creat echipe mobile și am pus accentul mai întâi de toate pe componenta de intervenție. Copiii aceștia și familiile lor au primit ajutor constând în tichete sociale, material pedagogice și alte forme de suport, inclusiv consiliere psihologică. Împreună cu Digi, am reușit să lansăm o linie telefonică direct de consiliere, unde cei care au în grijă copii vulnerabili pot suna, să primească îndrumări concrete.

Nu trebuie să uităm că orice criză, cum este și aceasta, expune unor riscuri crescute tocmai categoriile sociale cele mai vulnerabile. Tot pentru acești copii, pentru a ne asigura că nu vor fi marginalizați și discriminați suplimentar, am lansat și în România campania internațională a Save the Children, #SALVEZCUPOVESTI.

În același timp, am creat imediat un Fond de urgență pentru spitale și am reușit, iată, să și dotăm 17 dintre cele 50 de spitale care au accesat acest mecanism special.

Astfel, a fost deschis contul special RO43RNCB0071011434790083, unde sunt centralizate contribuțiile companiilor și ale tuturor celor care pot să sprijine întărirea sistemului medical românesc.

Am lucrat cot la cot cu medicii și am stabilit nevoile și prioritățile, în așa fel încât să nu pierdem timp, în spitale timpul e o resursă inegalabilă.

La fel și protecția personalului medical, pentru că un medic vulnerabilizat înseamnă un scut mai puțin pentru noi toți ceilalți. Am reușit să le ducem echipamente complete de protecție, dar și aparatură medical vitală, ventilatoare de suport respirator.

Cât de greu a fost să faceți ceea ce v-ați propus? Cine v-a ajutat și cu ce?

A fost ușor să formăm echipele de intervenție și să ne mobilizăm intern, dar firește că am întâmpinat mai multe greutăți decât în mod normal, mai ales în ceea ce privește furnizarea de materiale.

Au fost săptămânile grele,  în care costumele de protecție pentru medici, banalele mănuși chirurgicale, măștile au fost mărfuri rare, să le spun așa, iar noi nu aveam timp să așteptăm, pentru că medicii erau deja pe baricade, în spitale, cu mâinile goale.

Dar dincolo de aceste resurse materiale, a mai fost o resursă pe care am accesat-o și care nu ne-a dezamăgit, și aceasta este solidaritatea socială.

Sunt companii care ne-au sprijinit imediat, deși nu e o perioadă economic tocmai bună pentru nimeni și vreau să le amintesc: Farmaciile Catena, Kaufland România, Oriflame, Garanti BBVA Group, BCR, Pfizer, Federația Sindicatelor din Educație „Spiru Haret”, Libris.ro, GSK, Kimberly-Clark și Asociația Club Sportiv „RO Club Maraton”.

Cum vedeți reacția societății și mediului de business la ceea ce s-a întâmplat în această perioadă? Dar a autorităților statului?

Societatea civilă ne-a dat o lecție mare de solidaritate și responsabilitate socială. Deși știm cu toții slăbiciunile sistemului medical, toată lumea a înțeles că nu e momentul să criticăm sau să ne lamentăm, ci să punem cu toții mână de la mână și să construim la firul ierbii.

Oamenii și companiile au făcut eforturi majore, s-au implicat să ajute, au identificat și alocat resurse.

Ajutorul nu a fost firav, așa cum complet nefericit s-a exprimat un ministru, ci consistent atât material, cât și simbolic. Dincolo de fondurile colectate, de materialele puse la dispoziția spitalelor, am construit cu toții un zid care să îi protejeze pe medici, în așa fel încât ei să ne poată salva viețile.

Cât de importantă a fost solidaritatea în astfel de momente? Credeți că se va schimba din acest punct de vedere în România?

Solidaritatea e capitalul fără de care o societate cedează, e un liant care ne ține împreună, ne dă încredere și ne dă rezistența de a lucra împreună, să ne fie bine. Pentru că binele individual depinde în mare măsură și de binele colectiv, de aceea investiția în cauze sociale e, de fapt, o investiție în viața fiecăruia dintre noi.

Cred că România deja se schimbă din acest punct de vedere, că societatea e mult mai avansată moral și cultural, din punctul de vedere al responsabilității sociale, clasa politică e adevărat că mai are de făcut un salt.

Cum credeți că ar trebui să se schimbe România după pandemie, în termeni concreți?

A devenit obligatoriu ca România să investească în dezvoltarea unor proiecte pe termen lung și să investească în priorități. Acestea sunt educația, sănătatea și asistența social astfel încât fiecare copil să aibă șanse egale în viață, indiferent de mediul din care provine.

S-a văzut în această perioadă un decalaj mare față de statele care au investit în educație, pentru că nu toți copiii români au acces la clase online, vorbim despre o țară în care peste o treime dintre copii merg flămânzi la culcare.

După ce pericolul pandemic va fi trecut, autoritățile politice trebuie să ne adune la o masă și pe noi, partenerii sociali, și să construim împreună un sistem de educație și unul medical care să funcționeze pe termen lung, pentru toți membrii societății.

Cum priviți viitorul, la nivel personal, dar și la nivelul societății, după această experiență?

Ne ferim să spunem clișee, dar ele sunt folositoare de multe ori. Iată unul, orice criză e și o oportunitate. Așa este! Avem acum o fereastră de oportunitate, am văzut unde ne sunt vulnerabilitățile, ce putem face când eforturile sunt conjugate și mai ales știm că putem cere mult mai mult de la politicienii care ne conduc.  

Cum va arăta lumea după coronavirus?

Nu pot să fac predicții de acest fel, depinde de cum se va termina această criză. Dar cred că lumea își va regândi prioritățile, atât la nivelul statelor, cât și la nivel individual. Nu se va petrece o schimbare miraculoasă, chiar dacă poate acum ne-o promitem, dar cu siguranță vom investi mai mult în ce contează, în școală, în spitale și în cercetare.

Ce lecții putem învăța de la această perioadă?

Putem învăța lecția teribilă a empatiei și cred că o facem. Putem învăța lecția apropierii veritabile față de cei dragi, pentru că faptul că nu i-am putut vedea în carne și oase ne-a făcut să le prețuim și mai mult prezența, nu-i așa?

Gabriela Alexandrescu este doctor în sociologie, are studii în management, economie și drept umanitar internațional. În ultimii 20 de ani, a coordonat cercetări în domeniul drepturilor copiilor, a susținut cursuri și a derulat acțiuni de advocacy și lobby pentru îmbunătățirea implementării drepturilor copiilor și creșterea protecției acestora împotriva abuzului, neglijării și exploatării.