Frontiera dintre bine si rau

Reading Time: 4 minute

Cum e sa-ti masori reusita in numarul de oameni care pleaca de la tine, si nu oriunde, ci catre un alt angajator? Pentru Ateliere fara Frontiere aceasta este ratiunea de a exista, cat si scopul spre care tinde, zi de zi, cu fiecare persoana care-i trece pragul. O viata noua. Este o promisiune. Una dintre cele mai greu de indeplinit. Cei de la Ateliere fara Frontiere au curaj sa o faca zi de zi, de trei ani deja. Totul a pornit de la un pariu personal al Ralucai Ouriaghli, fondatoarea organizatiei Ateliere fara Frontiere, care timp de zece ani a studiat si apoi a muncit in Franta in domeniul insertiunii socioprofesionale si dezvoltarii durabile. Ulterior, impreuna cu echipa cu care a fondat in Romania Atelierele, totul s-a transformat intr-un pariu colectiv al unor oameni care, fara sa aiba veleitati de supereroi sau salvatori ai planetei, siau propus sa faca bine. Un bine la nivel micro, care nu apare pe prima pagina a ziarelor si nici in deschiderea jurnalelor de stiri, ci un bine care poate sa schimbe destine. Scopul principal al organizatiei este insertiunea sociala. Mai exact, reintegrarea in societate a unor oameni care par sa nu mai aiba nicio sansa. Persoane fara adapost, copii postinstitutionalizati, persoane cu antecedente penale sunt directionate de catre institutiile statului catre Ateliere fara Frontiere. Aici sunt acceptati pe baza motivatiei personale de a schimba ceva in viata lor. In urma interviurilor de angajare, in medie 3 din 5 persoanele directionate sunt acceptate in Ateliere si, pas cu pas, din exclusi devin salariati in insertiune si cetateni contribuabili. In ateliere sunt invatati sa intre intr-un proces de productie, sunt invatati ce inseamna sa lucreze in echipa, sa vina la program si sa respecte o ierarhie. Ce fac, concret, salariatii in insertiune? Dezasambleaza si apoi reconditioneaza echipamente IT si hardware colectate in mod gratuit de la companii care nu mai au nevoie de ele. Echipamentele care pot fi reconditionate sunt fie donate unor ONG-uri, scoli sau spitale, fie sunt vandute la preturi accesibile unor persoane care nu si-ar permite in alte conditii sa-si achizitioneze un computer. Echipamentele care nu mai pot fi reconditionate sunt trimise catre reciclatori. Aceasta este, de fapt, cea de-a treia componenta a activitatii Atelierelor, cea de mediu, sociala si economica. In 2007, Raluca Ouriaghli se afla in cautarea unui proiect international. Vroia sa plece din Paris pentru un proiect de dezvoltare in domeniul insertiunii si dezvoltarii durabile. Cautarile sale au coincis cu perioada cand a intalnit o asociatie din regiunea pariziana, Ateliers sans Frontiers, care avea un proiect de demarat in Romania in parteneriat cu o asociatie locala din Sibiu. Cu acest proiect a ajuns in tara sa natala, Romania. Ulterior, a urmat o misiune de explorare timp de un an de zile. Asa a identificat o problema majora. In Romania exista sisteme de asistenta sociala dar nu existau si solutii de acompaniere pentru o integrare deplina. Cum avea experienta cu modelul de insertiune prin activitatea economica, consacrat la nivel international pentru ca pune persoana aflata in dificultate intr-o situatie de lucru intermediara intre excluziune sau dependenta fata de sistemele de asistenta sociala si integrarea drept cetatean pe piata muncii, a decis sa se implice. De la identificarea problemei pana la deschiderea propriu-zisa a Atelierelor intr-o hala industrial de 500 mp in incinta Uzinelor Faur din Bucuresti nu a mai fost nevoie decat de parcurgerea pasilor administrativi. Asociatia exista din punct de vedere juridic din 2008, iar proiectul de insertiune, realizat in parteneriat cu mai multe ONG-uri, firme si institutii, a fost lansat in mai 2009. Se numeste Ateliere fara Frontiere deoarece proiectul a fost inspirat de Ateliers sans Frontiers din Franta, insa este o organizatie romaneasca, independenta din punct de vedere financiar si decizional. Modelul nu a fost “importat” ca atare, ci recreat corespunzator nevoilor si contextului social din Romania. Primele contracte cu salariatii in insertiune au fost semnate pe 18 mai 2009 si cel mai important este ca, pentru fiecare in parte, se demareaza o acompaniere individualizata. In general, un contract de munca dureaza intre 6 si 24 de luni, iar media de sedere in atelier este de un an de zile. Pana in prezent au trecut prin Ateliere peste 50 de salariati, fiecare cu o evolutie individualizata. Ca parcurs de insertiune, exista o perioada de adaptare. Sunt persoane care fie nu au muncit niciodata, fie vin dupa o perioada indelungata de somaj. Prima faza tine insa rezolvarea problemelor urgent care sunt legate de locuinta, sanatate, acte, diplome, carte de munca. Apoi urmeaza o perioada de insusire a deprinderilor profesionale. Norma de productie este graduala, incepand cu o perioada de nonproductivitate sau una de productivitate scazuta. In toata aceasta perioada de stabilizare persoana primeste un salariu si plateste contributii la stat. Urmeaza apoi o perioada de definire a proiectului de viata al fiecarei persoane. “Nu le dictam noi ce sa faca”, spune Raluca Ouriaghli. “Daca au un proiect profesional, ii ajutam sa-l indeplineasca. Daca nu au unul, ii ajutam sa-l defineasca”, rezuma ea activitatea de insertiune. Pe parcursul insertiunii, salariatii pot urma cursuri de calificare si sunt sprijiniti sa mearga la interviuri de angajare pentru ca esenta problemei lor se rezolva numai atunci cand ei reusesc sa gaseasca o cale de reintegrare in societate, dincolo de portile Uzinelor Faur. De la sfarsitul lui 2009, ONG-ul si-a diversificat activitatea economica. In parteneriat cu Viitor Plus, realizeaza Sacosa de Panza, un proiect cu trei angajate care cos sacose de panza din bumbac organic, netratat. Anul acesta continua planurile de diversificare cu inca doua linii de activitate economica. Una in parteneriat cu Viitor Plus pe zona de serigrafie textila pentru sacose si o linie de activitate pentru confectionarea de genti si obiecte de marochinarie din mesh-uri, bannere, roll-up-uri publicitare, pentru care nu exista in momentul de fata o solutie de reciclare in Romania. Daca la ora actuala veniturile din activitatea economica proprie sunt de aproximativ 15% din bugetul total, prin diversificarea activitatilor autofinantarea ar putea sa ajunga peste cativa ani la 70-80% din buget. Succesul si esecul sunt notiuni greu de definit in acest gen de activitate. De pe portile Uzinelor Faur au iesit salariati in insertiune care s-au angajat in companii si le merge bine acum. Altii au plecat “in succes” si dupa o vreme au dat gres. Altii, din contra, au plecat “in esec”, cum spune Raluca Ouriaghli, si dupa cateva luni au gasit de lucru si si-au inchiriat o locuinta. Fiecare pas inainte facut de un fost salariat e o mica victorie pentru cei de la Ateliere, fiecare pas inapoi e un esec din care incearca sa invete ceva. Succesul Atelierelor se masoara insa si in numarul de echipamente reconditionate sau in cantitatea de deseuri colectate si trimise spre reciclare. Si se masoara si in numarul de copii fericiti ca isi pot face temele pe un computer.