Final de ciclu economic și social. Ești pregătit pentru viitor?

Vara asta am avut mai mult timp să urmăresc și să înțeleg mai bine două concepte care mi se par extrem de actuale: ciclurile economice ale lui Ray Dalio – managerul Bridgewater, cel mai mare hedgefund din lume (“Principles for Navigating Big Debt Crises”) – și ciclurile generaționale ale lui Neil Howe, demografician american (“The Fourth Turning”). Am constatat că cele două concepte se suprapun foarte interesant și că lecțiile istoriei ne pot oferi o mai bună înțelegere asupra direcției viitorului.

Cu toții ne-am dori să știm ce ne rezervă viitorul, mai ales într-o perioadă atât de haotică și imprevizibilă. Ray Dalio vorbește despre evoluția ciclică a economiei formată din suprapunerea a două cicluri: cel al datoriei pe termen scurt, cu un termen de 8 – 10 ani, și cel al datoriei pe termen lung, cu un termen de 80 – 100 de ani. Ciclul datoriei pe termen scurt este generat de comportamentul uman și de o serie de decizii financiare adoptate în masă. Ca să înțelegem mai bine cum funcționează acest ci­clu, să presupunem că eu, Adrian, doresc să-mi cumpăr o mașină nouă de vreo 20.000 de euro. Apelez la un leasing sau credit pe următorii 5 ani cu o rată de circa 400 de euro / lună. În realitate n-am luat banii de la bancă sau firma de leasing, ci i-am luat de la Adrian din 2021, 2022, 2023, 2024 si 2025, cam 5.000 de euro / an. Pentru a plăti ratele la care m-am angajat, voi fi nevoit ca următorii cinci ani să mai reduc din alte cheltuieli: blugi, burgeri, ceasuri, telefoane, ieșiri la film, activități pentru copii, weekenduri la munte.

Dacă aș fi singur, nu ar fi o problemă, dar în 2018 s-au vândut 190.000 de mașini noi și 282.000 de ipoteci (adică rate pe 20 – 30 de ani), iar în 2019 s-au vândut 230.000 de mașini noi și cam 333.000 ipoteci. Doar din acești doi ani avem peste 1 milion (!!!) de persoane / familii care au consumat deja resurse din viitor și care își vor ajusta consumul pentru a achita ratele angajate. Este ceea ce se numește, în finanțe personale, “febra mașinilor” și “febra imobiliară”. Urmează scăderea vânzărilor pentru celelalte produse și servicii, scade bursa, scad salariile, creste șomajul, scad imobiliarele. Așa se formează boom-ul economic și recesiunile care urmează ciclic. După 5 – 6 ani această masă de cumpărători termină ratele, încep să rămână cu bani prin buzunare și conturi și începe un nou ciclu al consumului și al îndatorării.

Peste aceste cicluri ale datoriilor mici se suprapune un ciclu al datoriilor mari. Ray Dalio consideră că acest ciclu a început în peri­oada anilor 1930 – 1940 cu o îndatorare masivă a guvernelor pentru ieșirea din Marea Criză Economică și mai apoi cheltuielile cu al Doilea Război Mondial, urmată de o perioadă de creștere economică. Ne aflăm astăzi din nou într-o situație de îndatorare excesivă la nivel de guverne pentru repararea efectelor crizei financiare din 2008-2009 și pentru noile cheltuieli și programe datorate pandemiei de COVID-19.

Lucrul care m-a pus pe gânduri cel mai mult este faptul că Ray Dalio identifică aceste cicluri economice în ultimii 500 de ani și constată că se suprapun pe schimbarea imperiilor dominante la nivel mondial. Avem astfel ciclul dominației mondiale începând cu cea spaniolă în anii 1600, înlocuită de Olanda în anii 1700, urmată de Imperiul Britanic în anii 1800 și trecerea spre dominația SUA în anii 1900. Toate aceste imperii se ridică pe resurse obținute din comerț și producție, navigație și teritoriile deținute, cunosc o fază de prosperitate și dezvoltare și ajung la un moment dat prea scump de întreținut din punct de vedere militar și birocratic, cu excese politice, încep să se împrumute excesiv și sunt înlocuite de noi puteri în ascensiune.

Ei bine, Ray Dalio consideră că în următorii ani vom fi martorii unui transfer de dominație, între SUA divizată și ocupată cu conflicte interne, cu o armată și o birocrație extrem de costisitoare și cu un grad de îndatorare foarte mare, și China, care crește rapid prin infrastructură, tehnologie, investiții în toate colțurile lumii pentru acumularea de resurse și inteligență, o demografie puternică și un leadership centralizat și autoritar.

Pe de cealaltă parte, Neil Howe, demografician, în cartea „The Fourth Turning”, observă un ciclu generațional cu o durată similară de 80 – 90 de ani care se apropie de final. Conform acestei analize, desfășurate de asemenea pe ultimii 400 – 500 de ani, avem 4 generații care se succed, cu comportamente specifice și cu consecințe predictibile. Aceste 4 generații sunt mai ușor de identificat în vest. În țările socia­liste sistemul a reușit să niveleze într-o oarecare măsură diferențele. Libertatea obținută după 1990 aliniază iarăși lucrurile și putem identifica destul de ușor la nivel mondial cele 4 generații de adulți (20 – 40 de ani).

1945 – 1965 – Generația Tăcută (născută în 1925 – 1945). Martoră a Marii Crize și a oro­rilor celui de-al Doilea Război Mondial, această generație a fost foarte liniștită, cuminte, muncitoare, socială și orientată spre comunitate. Este perioada bărbaților la costum și a doamnelor cu rochii elegante, a seratelor și cluburilor. Indivizii sunt muncitori disciplinați, recunoscători și tăcuți, companiile sunt productive și au mult de lucru la reconstrucția economiei după dezastrele ce tocmai s-au încheiat. Iau naștere instituții și organizații naționale și internaționale de conlucrare pentru binele membrilor.

1965 – 1985 – Baby Boomers (născuți în 1945 – 1967). Copiii unei generații prea cuminți și civilizate își caută o identitate proprie și mai rebelă. Este perioada Woodstock, flower power, plete și bărbi lungi, fuste scurte. Această generație a avut tot confortul casei părinților, liniște și pace, așa încât se concentrează mai mult pe distracție, plăcere, vicii, relaxare, comunitate, minimalism. Regulile devin din ce în ce mai fluide și pantalonii călcați la dungă și pantofii de lac sunt înlocuiți cu șalvari asortați cu sandale.

1985 – 2005 – Generația X (născută în 1967 – 1985). O nouă generație care se distanțează de atitudinea prea libertină a părinților, nu vrea să trăiască în cort și minivan și își dorește foarte tare succesul, identificat prin proprietăți: case, mașini, afaceri. Performanța este urmărită pe cont propriu, drept pentru care oamenii sunt din ce în ce mai individualiști, fiecare trage pentru el, vrea să fie cel mai bun de pe stradă sau din firmă și să-și lanseze copiii pe traiectorii de succes. Sunt foarte competitivi și investesc mult în obiecte, simboluri ale succesului și educația copiilor, de multe ori îndatorându-se excesiv.

2005 – 2025 – Millennials (născuți în 1985 – 2005). Fiecare generație vine să-și conteste trecutul. Sătui de presiunea părinților și a societății, dar din confortul oferit de eforturile părinților, această generație este revoluționară și vrea să schimbe sistemul din rădăcini. Sufocați de credite pentru studii, dezamăgiți de oportunitățile reduse pentru studiile plătite prea scump, de șocurile economice din 2008 – 2009 și diferențele bogați – săraci, noua generație are curaj, atitudine și n-are prea multe de pierdut. Parenting-ul modern și grija excesivă a părinților aduce însă o sensibilitate exagerată. Este cea mai divizată generație și cele mai mărunte motive pot declanșa adevărate revolte sociale. Indivizii caută mai degrabă ceea ce îi diferențiază decât ceea ce îi apropie. Accesul la rețelele sociale ajută la amplificarea mesajelor și totul capătă proporții supradimensio­nate. Nimeni nu vrea să asculte cealaltă parte, podurile sunt arse și comunitatea se destramă. Autoritatea este puternic contestată, regulile sunt abandonate iar instituțiile, de la guvern, parlament și poliție până la Uniunea Euro­peană, ONU sau NATO, își pierd din ce în ce mai mult credibilitatea. În acest context, grupurile se izolează, țările se izolează și caută lideri din ce în ce mai autoritari care promit să rezolve problemele cu o mână de fier.

Neil Howe consideră că acest moment gene­rațional poate genera în următorii ani o criză socială majoră care vine să curețe toate aceste frustrări și presiuni acumulate. Urmarea este o generație viitoare cuminte și ascultătoare care va redescoperi comunitatea și va aprecia lucrurile simple, dând naștere unui nou ciclu social.

Suntem așadar în fața unor provocări unice din punct de vedere economic, financiar și social. Educația este cea care ne ajută să vedem lucrurile din perspectivă largă, să citim atât pericolele, cât și oportunitățile și să fim mai pregătiți pentru viitor.