Elena Calistru și Cosmin Pojoranu, Funky Citizens: despre cum putem ieși la lumină printr-un efort colectiv
Reading Time: 9 minuteDe opt ani, promovează implicarea civică fiind convinși că România se poate face bine numai printr-un efort colectiv. Fac proiecte prin care își propun să îi responsabilizeze pe politicieni, verificându-le veridicitatea declarațiilor și arătând cetățenilor, într-un mod simplu de înțeles, cum sunt cheltuiți banii publici. Este vorba despre organizația Funky Citizens care, în ultimele două luni, a făcut un pas în față și a recurs la toate mijloacele pe care le are un ONG civic, pentru a contribui la gestionarea crizei cu care ne confruntăm.
Au redactat solicitări publice adresate autorităților și au colaborat cu alte ONG-uri prin petiții comune, având ca obiectiv prezentarea completă și structurată a informațiilor referitoare la cazurile de îmbolnăvire și la decese, protecția avertizorilor de securitate și prevenirea limitării nejusificare a drepturilor omului. Au creat o secțiune specială pe platforma lor, ”Buletin de București”, pentru a le oferi bucureștenilor, și nu numai lor, informații utile despre coronavirus și despre inițiativele civice lansate în acest context, care i-ar putea ajuta sau la care s-ar putea alătura. Au organizat ateliere online, pentru a-i învăța pe oameni cum să identifice știrile false. În plus față de aceste acțiuni, înscrise în domeniul lor de activitate obișnuit, au demarat o campanie de strângere de fonduri, pentru a-i sprijini pe cei de la Modulab să producă roboții autonomi de sterilizare, care pot asigura, fără contact uman, dezinfecția eficientă a spitalelor din România.
Am stat de vorbă cu Elena Calistru și cu Cosmin Pojoranu, cofondatorii asociației, pentru a afla mai multe detalii despre acțiunile lor din această perioadă, dar și pentru a ne împărtăși perspectiva lor despre gestionarea situației de către autorități și despre importanța implicării societății civile în astfel de momente.
Elena Calistru, cofondator și președinte, Funky Citizens:
Cum a influențat această criză felul în care te raportezi la misiunea voastră: aceea de a promova implicarea civică și de a lupta pentru o guvernare responsabilă?
Pe mine criza asta m-a făcut să mă gândesc că misiunea noastră e poate chiar mai importantă ca înainte. Cred că lumea va avea nevoie maximă să știe cum să facă fact-checking, de exemplu; de asemenea, cred că lumea a înțeles acum cât e de important să stăm cu ochii pe autorități (inclusiv pe spitale) pentru a ne asigura că își fac treaba; și cred că lumea a înțeles că e nevoie de implicarea lor pentru a compensa lipsurile sistemului public. Oamenii au nevoie doar de instrumente pentru a ști cum să facă mai eficientă și mai sustenabilă pe termen lung implicarea lor. În rest, mințile și sufletul lor deja cred că le spun că vom ieși la lumină doar trăgând împreună la asta.
Care a fost partea cea mai dificilă a activității voastre, în această perioadă?
Noi suntem extrem de norocoși – pentru că, având multe proiecte sau colaborări internaționale, deja eram obișnuiți ai zoom-ului sau ai documentelor colaborative șamd. Așa că ne-a fost ușoară adaptarea. Am avut însă poate mai multă muncă neplanificată, cu subiecte total noi, și am făcut-o în unele perioade mai pe non-stop, indiferent de zi și oră. Cred, însă, că ne-a ajutat să simțim că putem contribui cu ceva, chiar dacă am ieșit din spațiul nostru de confort câteodată – ,ie, spre exemplu, încă mi-e un pic teamă de webinarii, pentru că nu știu exact cum îi poți implica pe participanți cât mai activ, sau chiar dacă a fost nevoie de mai multă încăpățânare pentru a obține unele reacții – comunicarea cu instituțiile statului și accesul la informații este mult îngreunat în perioada aceasta.
Care a fost cea mai mare satisfacție pe care ai avut-o de pe urma activității din ultimele două luni?
Marea mea satisfacție a fost să putem fi utili – ne-am orientat mult în ultima vreme către a oferi traininguri (webinarii) pe fact-checking, media literacy, gândire critică, pornind de la experiența noastră cu Factual.ro. Faptul că există un interes mare (și solicitările au venit mai ales de la grupuri de tineri) îmi dă o satisfacție enormă: înseamnă că lumea a înțeles că într-o criză informația de calitate este foarte importantă, că e important să combatem și „infodemia” nu numai pandemia.
Am ocazia să văd foarte des felul în care societatea a învățat să fie mai implicată, mai prezentă și mult mai determinată să facă țara asta bine. Acest lucru s-a văzut cel mai bine în aceste două luni care au trecut de când a izbucnit criza Covid-19 în România. Acest trend de implicare exista și înainte, însă criza de sănătate publică l-a accelerat. – Elena Calistru, cofondator și președinte, Funky Citizens
Cum vezi implicarea civică din ultimele două luni (reacțiile oamenilor obișnuiți și ale companiilor)?
De fiecare dată când mă întreabă oamenii de unde îmi vine optimismul, le răspund ceva de genul ”I am in the business of providing hope”. Și asta pentru că am ocazia să văd foarte des felul în care societatea a învățat să fie mai implicată, mai prezentă și mult mai determinată să facă țara asta bine. Acest lucru s-a văzut cel mai bine în aceste două luni care au trecut de când a izbucnit criza Covid-19 în România. Acest trend de implicare exista și înainte, însă criza de sănătate publică l-a accelerat – oamenii au donat, au făcut voluntariat, au venit cu idei pentru a ajuta, în primul rând, sistemul sanitar. Companiile, la fel – au reușit să facă sponsorizări, să doneze tone de materiale, să își schimbe obiectul de activitate pentru a produce lucruri necesare pentru sistemul sanitar, să sprijine cum au putut eforturile de a gestiona criza. Sigur, au existat și excepții. Însă direcția este clară – normalitatea devine una a implicării civice, la nivel individual, dar și de companie.
Cum consideri că au gestionat autoritățile această criză?
Sunt destul de nemulțumită de gestionarea comunicării în această perioadă. Decidenții noștri încă au mari probleme în a înțelege că transparența generează încredere, că e necesară comunicarea completă și până la capăt, că libertatea presei există pentru a servi interesul public, nu pentru a-i critica pe ei, că economia și antreprenorii au nevoie de dialog deschis pentru a putea să navigheze în ape atât de tulburi. Cred, însă, că autoritățile s-au descurcat decent în a gestiona măsurile de închidere. Poate suna a așteptare prea scăzută, însă cred că putea fi mult mai rău. Deși am auzit și în această perioadă replici care ne amintesc de „avem de toate”, comportamentul autorităților a arătat că și ele recunosc că nu avem capacitatea de a duce prea multe. Mi-ar fi plăcut să aud mai clar un apel la ajutor – cred că multă lume ar fi înțeles și ar fi ajutat, dacă auzeam nu „guvernarea precedentă a lăsat goale rezervele statului”, ci un „asta e situația pe spitale, ăsta este necesarul, atâția bani avem, de asta am avea nevoie, iar situația cea mai gravă e acolo”.
Ce ar trebui să învățăm, ca societate, din această experiență?
Sunt câteva lecții de învățat acum mai mult ca niciodată: 1. Da, solidaritatea funcționează; 2. Suntem capabili să ne educăm ca societate, în masă, într-un timp foarte scurt, important e să vrem; 3. Societatea românească a devenit mult mai puternică în anii aceștia, ceva fundamental s-a schimbat în ea (tot mai puțină lume așteaptă ca cineva de sus, tătucul, să facă ceva).
Însă lecția cea mai importantă cred că e alta. Am avut acum dovada cea mai bună că lumea e atât de legată și de interdependentă încât un punctuleț mic din China poate avea un astfel de impact în lumea noastră. Nu suntem o insulă și trebuie să înțelegem rolul nostru ca țară-cetățean al lumii. Vom fi vulnerabili la tot ce va fi greu de dus la nivel global; dar putem și să beneficiem sau să creștem din toate oportunitățile pe care le va oferi o lume schimbată. Depinde doar de noi cum alegem să ne pregătim pentru asta.
Cosmin Pojoranu, cofondator și director de comunicare, Funky Citizens:
Din exterior, s-a văzut că ați fost chiar mai activi decât de obicei. Ție cum ți s-a părut această perioadă în ceea ce privește volumul de muncă și noua rutină, a lucrului de acasă?
Nu știu dacă am fost mai activi ca de obicei, căci noi mai mereu n-avem stare, suntem workoholici și căutăm să ne vindecăm, să nu apăsăm mereu pedala până la fund. Recunosc, sunt invidios pe cei care au avut luxul de a-și face ordine în casă, în viață, în minte. N-am făcut nicio banana bread, am stat mai non-stop la laptop, încercând să fac bine, să contribui într-un fel sau altul: printr-un sfat, prin campanii, prin educație, prin strângere de fonduri, prin pus oamenii în legătură, prin ajutat colegii să-și facă treaba mai bine.
Noua rutină nu era așa de nouă pentru noi, ne-am adaptat foarte bine întrucât deja lucram de la distanță de câțiva ani. Programul nostru e mai flexibil – nu contează să fii prezent fizic la birou, contează să fii eficient și să-ți faci treaba. Da, uneori e mai eficient să vii la sediu și să ai discuții față în față, însă, de regulă, pe mine lucratul de acasă mă ajută să mă concentrez mai bine: n-am avut bormașini pe fundal, spre norocul meu. Așa că îmi creez propriul mediu în care mă simt confortabil și eficient, pun o muzică și mă apuc de tastat și de clickăit. Firește, ca orice lucru în exces, mă cam satur de aceeași metri pătrați pe care îi admir deja de două luni.
Pe lângă acțiunile înscrise în obiectul vostru de activitate obișnuit, ați inițiat și o strângere de fonduri pentru producția unor roboți autonomi de dezifecție și sterilizare în spitale. De ce ați ales această cauză?
Pentru că m-am săturat să aud că se moare de nosocomiale în spitale, căci parcă prea rapid am uitat cazul Hexipharma. Poți să diluezi dezinfectantul, dar mai greu să furi la lămpile cu UV-C (deși n-aș vrea să dau idei corupților, hm). Cauza ne-a ales mai degrabă pe noi, în sensul că cei de la Modulab au inițiat discuția: m-a sunat Paul Popescu într-o duminică seară, să-mi povestească cum au adaptat ei o platformă mobilă ca să ajute în lupta cu pandemia. Mi-a zis cum vorbeau cu doctori, care le cereau disperați soluții și le validau ideea. Mi-a cerut ajutorul ca să facem un pic de vâlvă cu această campanie, să căutăm fonduri pentru a finanța construcția de roboți și, desigur, să-i plasăm în spitale. Am zis „da” pentru că simțeam că orice pot face să ajut, trebuie să ajut. Firește că și ideea m-a sedus imediat, mai ales că am mai colaborat în trecut și știu ce-i poate pielea.
De ce Modulab? Pentru că ne intersectăm foarte mult la nivel de valori și viziune. Pentru că demonstrează că se poate face performanță de nivel internațional și în România, care are un clar handicap când vine vorba de investiții în partea de cercetare și dezvoltare. Nu în ultimul rând, pentru că roboții sunt viitorul și ei sunt printre puținii de la noi care abordează această nouă revoluție holistic, cu mintea-n cap, cu etică și filosofie la purtător. Ei nu se concentrează pe producția de roboți umanoizi cu componentă socială, căci aceștia sunt doar niște buni imitatori care rulează niște script-uri. Ei aleg să se concentreze pe fond, și nu pe formă, adică pe roboți care pot avea un impact real în societate, economie și viața cotidiană a noastră, a tuturor. Viziunea e un viitor în care oamenilor li se va elibera timpul pentru a îmbunătăți atât viața socială, cât și viitorii roboți.
Cum a fost să promovezi această campanie?
Destinatarii au fost foarte receptivi și vreau să le mulțumesc pe această cale: în contextul dat, e ceva să strângi 10.000 euro de la peste 400 de cetățeni. Ne-au ajutat și cei de la Kaufland și BCR, sprijinind financiar construcția a câte unui astfel de robot, pentru a fi donați spitalelor. Acum intrăm în ultima săptămână de campanie și vom intensifica eforturile de promovare. Ziceam de context: am lansat fundraiser-ul când deja multe dintre resursele financiare mergeau către alte cauze, percepute ca fiind bandaje mai urgente de care are nevoie societatea. Nici subiectul nu e unul ușor, căci trebuie să argumentezi de ce roboții sunt o soluție optimă și mai ales să explici tehnologia UV-C. Așa că sunt cu atât mai recunoscător tuturor celor care s-au mobilizat și au donat în aceste vremuri nesigure inclusiv din punct de vedere economic și financiar.
Sunt profund recunoscător mobilizării fantastice de care au dat dovadă atât companiile, cât și oamenii. S-au strâns sume uriașe din donații, s-a investit foarte mult timp. Citeam undeva că această criză a scos ce e mai bun din oamenii buni și ce e mai rău din cei răi. Cred că e adevărat. – Cosmin Pojoranu, cofondator și director de comunicare, Funky Citizens
Cum vezi implicarea civică din ultimele două luni (reacțiile oamenilor obișnuiți și ale companiilor)?
Eu unul sunt profund recunoscător mobilizării fantastice de care au dat dovadă atât companiile, cât și oamenii. S-au strâns sume uriașe din donații, s-a investit foarte mult timp. Citeam undeva că această criză a scos ce e mai bun din oamenii buni și ce e mai rău din cei răi. Cred că e adevărat.
Cum consideri că au gestionat autoritățile această criză?
Mai mult prost decât bine, din motivele pe care le-am enunțat alături de alte ONG-uri pe platforma ”Starea democrației”. Dar hei, ne putem consola mereu cu gândul că „măcar nu suntem Ungaria”, unde Orban-ul lor a profitat de moment ca să-și mai sporească puțin puterea. Totuși, mi-ar plăcea să aspirăm către standarde mai înalte de democrație și să nu ne uităm mereu doar la confrații unguri și polonezi ca etalon. Consecința tuturor bâlbelor – inerente de altfel într-o stare de urgență – e că ne-am mai pierdut din încrederea pe care o aveam în autorități, încredere esențială mai ales în momente grele. Dar cum să ai încredere în cineva care e opac, nu-ți explică de ce ia deciziile pe care le ia, nu îți dă informații când i le ceri, tratează inegal cetățenii țării, infectează oameni chiar în spitale (Suceava și toate celelalte)? S-au dat amenzi cu nemiluita, s-a comunicat haotic (mă refer, de pildă, la calitățile de comunicatori ale miniștrilor Vela și Anisie). S-au dat informații contradictorii apărute în aceeași zi, s-au propus soluții halucinante din partea unor buni aliați precum Gabriela Firea și Streinu Cercel, s-a aruncat cu populism de tipul „ne fură țara” de la tribuna prezidențală, s-au încălcat rușinos drepturile omului, poliția a abuzat inclusiv grupuri vulnerabile, ce să mai, un pachețel cu de toate.
Ce ar trebui să învățăm, ca societate, din această experiență?
Că multe din lucrurile pe care le făceam, le făceam din inerție. Că status quo-ul trebuie provocat să se schimbe cât mai des. Că putem să fim, de pildă, mai digitali decât credeam. Mai lesne decât ne-am fi imaginat. Că birocrația în exces poate să fie tăiată în câteva zile. Că se pot ține ședințe online, atât la Parlament, cât și la corporații. Că timpul și sănătatea sunt cele mai prețioase resurse. Și că spitalele sunt ultimul loc în care vrei să ajungi. Cred că de aceea a funcționat și toată izolarea atât de bine. Că oamenilor le e foarte frică de spitale, și asta pe bună dreptate.
Urmăriți Revista Biz și pe Google News. Abonamente Revista Biz