Ei au ales Romania

Reading Time: 12 minute

Pentru ei, aici e acasa! Sunt diferiti, dar au ceva in comun: s-au stabilit aici. Acesta este firul rosu ce ii uneste pe oamenii pe care ii veti cunoaste in paginile urmatoare, sapte personalitati ale vietii publice romanesti. Pe unii dintre ei ii stiti mai bine, pe altii mai putin. Insa fiecare are povestea lui de dragoste cu Romania. Managerii expati sunt una dintre “speciile” extrem de interesante intre diferitele tipologii umane. Sunt profesionisti cu inalte calificari, sunt numiti in pozitii foarte bune, sunt umblati prin lume, iar misiunea lor este sa vina intr-o tara ca sa conduca o companie spre niste obiective si apoi pleaca spre alta pozitie, in alta tara, cu alta misiune. De obicei, nu se implica in viata de zi cu zi a tarii in care se afla, pentru ca sunt privilegiati: traiesc in lumea lor si stiu ca urmeaza sa plece. Din cand in cand insa, exista oameni care sunt cuceriti de ceva, uneori de cineva, si devin din expati rezidenti cetateni ai tarii in care venisera doar pentru o perioada. Acestia au povesti frumoase despre cum s-a intamplat declicul si ce i-a determinat sa ramana aici. Sunt oamenii carora le veti citi povestile in paginile urmatoare. Toti cei pe care i-am intalnit vorbesc despre Romania ca despre tara lor. Se refera la ea folosind cuvinte ca aici, la noi, acasa, facem. Niciunul dintre ei nu vorbeste despre “tara aceasta” sau “locul acesta”. Toti au lucruri pe care le iubesc aici, lucruri care le plac mai putin, de fapt ca noi toti. Insa ceva este diferit la ei fata de noi. Ceva ce ar trebui sa invatam, dincolo de mixul de cultura cu care vine fiecare. Sunt oameni care vorbesc despre aceasta tara foarte frumos si vor sa realizeze ceva aici si sa dea ceva inapoi comunitatii din care fac parte. Cineva ar putea sa spuna ca de fapt nu le pasa, ca de fapt nu constientizeaza cu adevarat viata de aici, fiindca sunt cumva privilegiati si nu stiu ce greu e sa fii roman, nu cunosc mostenirea culturala si asa mai departe. Gresit! Le pasa extrem de tare, pentru ca sunt aici din vointa proprie! Au ales sa ramana aici, desi fiecare dintre ei in domeniul din care provine putea sa isi gaseasca oriunde locuri de munca la fel de bine platite. Au invatat limba romana si se implica in comunitate si o fac extrem de responsabil. Unii dintre ei au devenit chiar cetateni ai acestei tari si toti au ceva in comun: iubesc Romania si vor sa fie parte a transformarii acestei tari, ajutand-o sa devina mai buna si mai europeana. PRIN OCHII ALTUIA Provin din tari diferite, din medii diferite si au povesti diferite. Dar fiecare se bucura de faptul ca acum este aici, iar expresia “acasa este aici” am auzit-o la fiecare interviu cu oamenii pe care i-am intervievat pentru paginile ce urmeaza. Au trait schimbarea si au perceput-o diferit decat noi, care de multe ori vedem doar lucrurile negative pentru ca suntem intoxicati de ele si de mostenirea culturala, incat uitam de fiecare data ca lucrurile se schimba si la noi. Uneori mai incet, alteori mai repede, dar lucrurile merg intr-o directie, si este cea buna. Doar ca de multe ori este nevoie de fiecare dintre noi pentru a pune umarul la schimbare si a construi Romania care ne-o dorim. Medicul Wargha Enayati este in Romania de peste 30 de ani si a fondat aici una dintre cele mai mari retele de policlinici si spitale private din tara, Regina Maria. El spune ca, in primii cinci ani dupa revolutie, Romania nu a trecut prin mari schimbari. “Intre 1995 si 2000 au fost un pic mai multe schimbari, din 2000 si 2008 foarte multe schimbari, iar dupa 2008 ne-am schimbat cu totii datorita crizei”, spune Wargha. Desi locuieste de 30 de ani in Romania, investitorul spune ca suntem “un popor spiritual, nu unul muncitor. Are capacitati mari, este talentat, nu neaparat cult, dar potentialul oamenilor este enorm. Problema este ca s-a ratat posibilitatea ca acest potential sa fie canalizat in ceva bun”, adauga Wargha Enayati. Dovada ca si-a dorit foarte mult sa se confrunte cu toate realitatile romanesti este faptul ca cei trei copii ai familiei nu sunt la scoli private, ci urmeaza sau au urmat scoli de stat. “Am ales scoli de stat pentru ca am incercat sa fim cat mai putini snobi. Cand vrei sa ajuti la o schimbare nu poti sa te retragi si sa zici ca vrei sa schimbi ceva.Sau te integrezi, sau nu vei avea efect.” Conform obiceiurilor din sistemul romanesc de invatamant, a avut nevoie de meditator pentru copiii sai. SA FACI CE TREBUIE Wargha Enayati a pus punctul pe i: potentialul enorm care exista aici trebuie exploatat mai bine. Si poate nu este prea tarziu ca sa ajungem unde vrem. Nu inseamna ca nu vede Romania acasa in continuare, ci doar puncteaza ceea ce vedem cu totii si ne deranjeaza zilnic. In opinia antreprenorului, Romania are doua mari probleme pentru care nu functioneaza ca un ceas nemtesc: coruptia si incompetenta. “Incompetenta are cauza tot in coruptie. Si atunci ne intoarcem la moralitate, iar moralitatea e cauza principala pentru care nu iesim din asta.” Nici sistemul de management nu este cel mai bun, pentru ca managerii uita sa fie atenti la nevoile spirituale si materiale ale angajatilor, mai spune el. Nu de aceeasi parere referitoare la schimbarea mentalitatii este Joseph Hadad. Un chef de renume, care ar fi putut sa isi deschida restaurantul ce ii poarta numele in orice capitala din lumea asta, a facut-o la Bucuresti. Din punctul sau de vedere, Romania s-a schimbat mult din 1997 incoace, in primul rand la nivel de mentalitati. Hadad isi aminteste de obiceiurile romanilor (care l-au enervat) de a repara drumuri atunci cand vine un sef de stat, si asta doar pe bucata pe unde urmeaza sa circule acel demnitar. “Cand a venit Bush s-a renovat bulevardul dinspre Hilton, jumatate din Calea Victoriei si zona Ateneului. Doi-trei metri mai incolo erau lasate in paragina.” El crede ca acum lucrurile se fac mai bine, iar oamenii sunt mai responsabili. PROBLEMELE POT AVEA SOLUTII Toti cei cu care am vorbit pentru acest articol au amintit de o mai veche trasatura de caracter a romanilor, aceea de a complica lucrurile in loc sa le simplificam si vesnica meteahna a lui “merge si asa”. Trebuie precizat ceva din capul locului: niciunul dintre ei nu a criticat Romania! Niciunul nu a vorbit o secunda urat despre aceasta tara sau despre acest popor. Intrebarea noastra a fost: “Ce nu va place aici?”. Iar ei au raspuns fiecare din punctul sau de vedere. Insa atunci cand i-am intrebat ce le place, raspunsul a venit imediat: oamenii. Fiecare dintre cei intervievati au spus ca suntem un popor foarte bun, cald, deschis, primitor. In acelasi timp, aici inca exista un potential latent care trebuie dezvoltat si sunt multe oportunitati pe care le putem vedea fiecare. Trebuie doar sa privim cu atentie si sa ne dorim sa facem lucrurile mai bine. Sigur ca fiecare dintre acesti oameni, pentru ca locuiesc si traiesc aici, se confrunta si cu problemele cu care ne confruntam toti. Roberto Musneci, un reputat consultant de afaceri, fost sef al GlaxoSmithKline Romania, care si-a fondat aici propria firma de consultanta si lobby, a locuit si a lucrat anterior in Marea Britanie, unde orice act iesea in doua zile si se rezolva printr-un simplu telefon, fara a te deplasa, fara a sta la cozi. Spre deosebire de aici. “Problemele Romaniei incep de la comitetul de bloc, care este perceput ca o pozitie de putere, nu ca un serviciu pentru locuitori. Acesta este un element cultural foarte provincial si care nu ajuta. Se creeaza un fel de atmosfera neconstructiva. Exista un element de aroganta la orice fel de pozitie de putere si la acele pozitii care, de fapt, nu au putere. Eu am locuit si in Germania si nu am vazut chestia asta”, explica el. In opinia italianului care locuieste de 12 ani in tara noastra, romanii sunt diferiti, unii sunt tarani de oras, altii sunt sofisticati. “Dar si in Londra, orasul pe care il iubesc, si acolo sunt anumite zone in care te confrunti cu o societate mai rautacioasa”, adauga el. Recunoaste ca in tara natala un business de anvergura celui actual nu ar fi fost posibil, deoarece Romania este inca o tara nedezvoltata, si reprezinta o oportunitate, fiindca poti sa faci relativ multe cu resurse putine. “In anii 2003-2004 se putea face mai mult, acum incepe sa se maturizeze piata. Mai este criza, dar mai sunt elemente de interes. In perioada 2009-2012 s-au desfiintat 60.000 de companii in Romania, adica 8% din total. Sunt si ingrijorari mari. Sunt anumite proiecte si oportunitati la care Romania ar trebui sa fie atenta, pentru a deveni, spre exemplu, independenta din punct de vedere energetic in 5-10 ani de zile”, spune Musneci. Totusi crede ca a avea capacitatea de a te descurca este un element extrem de valoros. “Romanii stiu sa supravietuiasca ca oameni, incercam sa le spunem asta si copiilor nostri: descurca-te. Dar cand devine o strategie de viata este o problema. Adica imi place momentul de criza, ne descurcam, dar cand nu este criza, trebuie sa planificam. Simtul umorului e important, fara el nu v-ati fi descurcat in comunism”, mai adauga Musneci. UN SISTEM RIGUROS Si ajungem astfel sa intelegem ca trebuie sa ne acceptam pe noi ca popor si defectele noastre si sa facem ceva sa le schimbam pentru a ne merge mai bine si a reusi sa ajungem ca tari la care astazi privim cu jind. Insa este nevoie uneori de acesti ochi mai obiectivi ca ai nostri, ai expatilor naturalizati, care au vazut multe si pentru care acasa a devenit Romania si unde vor sa fie bine acasa la ei. Trei bancheri, Steven van Groningen – seful Reiffeinsen Bank Romania, Laszlo Diosi – CEO al OTP Bank Romania, si Robert Rekkers – director general al Agricover Credit IFN si fost CEO al Bancii Transilvania, vorbesc cu mare incredere despre cat de mult potential are Romania si cum este nevoie doar de o strategie care sa fie implementata, nu doar scrisa, ca sa ne putem dezvolta. “Potential” se repeta obsesiv in acest material. Stiu acest lucru. Insa este un cuvant pe care l-au rostit toti cei sapte interlocutori de fiecare data cand i-am intrebat cum vad Romania. Potential este ceea ce ne defineste, doar ca nu stim de multe ori sa il fructificam si sa culegem roadele. Cum spune Robert Rekkers, agricultura are un potential foarte mare. In acest moment, Romania are o agricultura extrem de fragmentata. “Sunt sute de mii de oameni care au fiecare cateva hectare si le lucreaza. Daca ne uitam la terenul arabil lucrat – cam 5 milioane de hectare – in mod profesionist, se vede un progres extrem de mare. Se dezvolta tara foarte bine daca foloseste terenul extensiv.” Bancherul crede ca sectorul agricol are o tendinta pozitiva pentru Romania, pentru ca avem si pamant, si oameni care stiu ce sa faca cu el, si istorie in acest domeniu. Un lucru remarcat de Robert Rekkers este ca strainii sunt mai optimisti in legatura cu Romania decat romanii. “Strainii se asteapta de la Romania anul viitor si in anii urmatori la o crestere economica de 2 sau chiar 3 procente, dezvoltare, iesire din criza. In continuare strainii sunt mai optimisti cu privire la Romania decat sunt romanii privind propria tara.” Si continua zambind “Dar si strainii se pot insela”, convins fiind totusi ca in urmatorii ani vom asista la o continuare a dezvoltarii aici. Bancherul ungur Lazslo Diosi vede, dupa mai mult de opt ani petrecuti aici, ca exista mereu o solutie. Si ca putem sa rezolvam lucrurile aici, cumva. In continuare nu ii place birocratia si spune ca nu ar putea sa faca singur ceva cand e vorba de administratie sau de vreun act de care are nevoie. Caci “aici e un furt de timp. In SUA schimbarea unui talon se face in 5 minute, nu in doua saptamani ca aici”. Diosi are si probleme cu politicienii, ca de altfel toti cei cu care am vorbit, pentru ca sunt foarte putini care gandesc si pentru tara. “Tara are un potential foarte mare, dar mi se pare ca pierdem timp, resurse, pentru ca sunt decizii in spate, oportunitati pierdute. Putem sa vedem interesul personal. Cred ca problema e specifica in zona. Bulgaria si Grecia au facut la fel. Dupa sute de ani de ocupatie turceasca, primul guvern bulgar a fost facut din ofiteri din armata rusa, care au eliberat Sofia. Nu trebuie sa fim surprinsi, dar cand am citit scurta istorie a Romaniei (Djuvara) si «De ce e Romania altfel» si am inteles mult. Politica nu a schimbat chestiunile din ultimii 150 de ani.” Celelalte chestiuni cu care trebuie sa se lupte in fiecare zi sunt lipsa de management al timpului, faptul ca oamenii sunt mai mult luptatori, decat cooperatori. Luptam mai mult, dar daca am coopera mai mult, ar fi mai usor. “Si inca ceva: cred ca si asta vine si din regimul comunist si de la turci, daca cuiva i se da o pozitie sau putere, imediat a uitat ce s-a intamplat inainte. Din istorie inteleg, dar la nivel personal nu. Oamenii sunt cu sete dupa pozitii, dupa carti de vizita cu ceva functie.” Insa lucrurile s-au schimbat in sistemul privat in cei 8 ani de cand este aici, dar mai putin in politica si in sistemul de stat. “Dupa parerea mea, am trait deja patru perioade: 2005 – 2006 a fost o perioada foarte deschisa, cu dezvoltare foarte frumoasa, si echilibrata. 2007 – 2008 a devenit o nebunie, am vazut mai multe parti negre din dezvoltare. Criza a venit cu un soc si i-a paralizat pe oameni in perioada 2009 – 2011. Cred ca de anul trecut am intrat din nou intr-o perioada mai normala. Oamenii au procesat intern ca anii 2006 – 2008 nu au fost normali, cresteri salariale cu 20% anual, apartamente scumpe cat un castel in Valea Loirei. In 2007 – 2008 s-a pierdut simtul valorii. Imi place perioada asta, este mai echilibrata, avem un potential de crestere a PIB-ului, de crestere a nivelului de trai.” Despre sistemul bancar spune ca viitorul este in internet banking pentru tranzactii si in sucursale cu servicii pe segmente noi de consiliere financiara. Nu trebuie sa avem sucursale pentru tranzactii, se poate face totul pe internet, pe telefon. In sucursale se vor face numai servicii de consiliere, elaborare de situatie financiara a clientului, venituri, costuri, planuri financiare. In viziunea lui Laszlo Diosi, un bancher trebuie sa fie ca doctorul de familie. De aceeasi parere este si Steven van Groningen, care a reusit sa transforme Raiffeisen Bank intr-un dintre cele mai puternice banci romanesti, pentru ca a avut o viziune si nu s-a ferit sa o aplice ca sa mearga lucrurile asa cum trebuie. Si spune ca, dupa atatia ani in care face acelasi job, inca ii place ce face. “E important sa ai un job in care sa faci ce iti place, dar in care poti sa aduci o contributie. Imi place sa cred ca inca pot sa contribui la dezvoltarea bancii sau la dezvoltarea sistemului bancar in Romania si pot sa adaug valoare si asta este o provocare. Cu criza financiara nu ne plictisim si atunci mai am idei si planuri si pentru viitor, pe care as vrea sa le realizez si atunci nu consider ca am terminat.” Crede ca este nevoie sa se invete din greselile altor tari, ca sa nu le repetam si noi. De exemplu, daca aici exista o vila frumoasa pe bulevardul Kiseleff si 15 ani nu faci nimic, ea se deterioreaza si este pacat, pentru ca Bucurestiul are cladiri frumoase pline de istorie. “Este interesul catorva indivizi. Eu vreau sa arat cum putem, cu un efort relativ mic, cu un pic de ambitie, sa schimbam lucrurile in bine si nici nu e vorba de bani. E vorba de vointa. Dar este fiindca m-ati intrebat si nu sa critic lucrurile. Sunt aici din alegere si nu m-a obligat nimeni”, spune Steven van Groningen referindu-se la lucrurile care nu ii plac. Bancherul mai spune ca aceasta criza ne-a aratat ca, daca inainte nu prea se vedeau diferentele intre banci, toti faceau la fel, in criza ne-am dat seama ca nu mai este asa. Si diferentele de la banca la banca sunt mari. “Ne-a invatat ca nu exista un fel de reteta de succes care poate fi replicata de toata lumea si ca asta a condus la problemele care le avem. Avem noroc ca, intr-o mare masura, bancile din Romania fac parte din grupuri internationale. Daca ar fi trebuit sa ne bazam pe economisirea locala si pe actionariat local, am fi fost un dezastru.” Acum exista un sistem stabil, crede Van Groningen, si ajungem la faza in care trebuie sa facem curat si se asteapta la faza de consolidare, iar in cativa ani vom vedea mai putine banci decat avem astazi. Sistemul a trecut printr-un ciclu si acum focusul e inca pe rezolvarea problemelor interne, credite neperformante, intrucat cererea pentru credite e foarte jos, nimeni nu consuma, nu investeste. “Asta este o faza prin care trebuie sa trecem, dar trebuie sa iesim din faza asta cu un sistem mai eficient, mai bine pus la punct si care poate sa ofere servicii mai bune si la un cost mai mic”, spune Van Groningen. CULOAREA CARE DA SENS VIETII Complicam lucrurile in loc sa le simplificam, vorbim prea mult in loc sa actionam mai mult. Politica ne trage in jos, dar este ceva ce se intampla peste tot si putem sa ne dezvoltam potentialul si sa vedem oportunitatile. Asa se sumarizeaza in cateva randuri discutiile extrem de placute pe care le-am avut cu toti acesti oameni care au devenit locuitori ai Romaniei si pentru care aici si acum e acasa. Joaquin Bonilla, un mexican care conduce agentia de publicitate Wunderman, spune foarte clar: Romania a devenit o alternativa cool, iar Bucurestiul este cool, un fel de Berlin. Chiar daca atunci cand s-a mutat aici totul era gri si el venea imbracat plin de culoare, tot i s-au parut lucrurile interesante aici. “Imi place ca oamenii s-au trezit. Orice se intampla in politica si societate face ca fiecare sa aiba are un punct de vedere si o voce. Este foarte frumos ca oamenii ies in strada, folosesc social media, Facebook, ca sa isi spuna parerile.” Ce vede el in schimb in industria publicitatii de aici este ca e la fel ca peste tot in lume. Exista oameni foarte creativi si altii care nu prea au ce cauta in aceasta industrie. “Cand am inceput noi aici, cu Ileana Badiu si cu Tereza Munteanu, partea cu evenimentele, pot sa spun foarte mandru ca am ridicat nivelul de evenimente in Romania. Acum lucrurile s-au mai schimbat, muncim cu bugete mai mici ca in trecut, dar am devenit foarte creativi.” Si, asa cum spune, avem nevoie de culoare ca sa ne insenineze vietile si sa vedem ca si aici totul este interesant. Atunci o sa realizam si noi ca acasa e frumos si depinde doar de noi sa spunem cat de mult iubim locurile acestea si cum putem sa exploram oportunitatile ca viata noastra sa fie la fel de colorata ca cea din Mexic, de exemplu. Sau la fel de ordonata precum cea din Germania. Sau plina de pasiune ca in Italia. Sau la fel de verde si de civilizata ca in Olanda. Sau cu potential de afaceri ca in Israel. Sau la fel de mareata ca Ungaria. In final, depinde doar de noi. Citeste si: <a href=”http://www.revistabiz.ro/un-italian-la-bucuresti-1449.html”>Un italian la Bucuresti</a> <a href=”http://www.revistabiz.ro/olandez-dar-fericit-aici-1448.html”>Olandez, dar fericit aici</a> <a href=”http://www.revistabiz.ro/uimit-de-romani-si-dupa-30-de-ani-1447.html”>Uimit de romani si dupa 30 de ani</a> <a href=”http://www.revistabiz.ro/bucharest-not-budapest-1446.html”>Bucharest, not Budapest</a> <a href=”http://www.revistabiz.ro/drumul-din-haifa-la-bucuresti-1445.html”>Drumul din Haifa la Bucuresti</a> <a href=”http://www.revistabiz.ro/mexicanul-pierdut-in-romania-1444.html”>Mexicanul pierdut in Romania</a> <a href=”http://www.revistabiz.ro/din-olanda-spre-romania-cu-dragoste-1443.html”>Din Olanda spre Romania, cu dragoste</a>