Economia, dincolo de cifre

Economia, dincolo de cifre

Revenirea economiei pe plus si dezghetul de pe piata creditarii par sa fie semne bune pentru evolutia Romaniei in anii care vin. Creste insa consumul prea repede? Si, mai ales, am invatat lectiile crizei?

Economia Romaniei a intrat intr-un nou ciclu de crestere economica, spune Ionut Dumitru, economist-sef al Raiffeisen Bank si presedinte al Consiliului Fiscal. Creditarea creste impinsa de imprumuturile populatiei si incepe sa isi revina si creditarea catre companii.

A intrat Romania intr-un nou ciclu economic?

Da, asistam acum la faza de expansiune, in care cresterea economica a accelerat. Avem crestere economica de peste 3%, dar evident ca nu ne multu­meste, pentru ca ne gandim la perioada precriza, cand vorbeam de 6-7%. Problema este ca acum discutam de­spre un mediu complet diferit fata de cel precriza. In primul rand, fluxurile de capital nu mai sunt la nivelul de dinainte de criza si in contextul acesta si cresterea economica este semnificativ mai mica. Suntem in faza de expansiune a ciclului economic si vedem ca motorul principal al cresterii economice este consumul, ceea ce are plusuri, dar si minusuri. Deja consumul a recuperat pierderea din timpul crizei, insa investitiile au avut de suferit atat in faza cea mai acuta a crizei (2009-2010), dar si in ultimii ani. In acest context ne putem intreba care este logica stimulului foarte puternic pentru consum din noul Cod fiscal, cand consumul deja creste poate chiar prea rapid. Avem deja in primele 6 luni ale anului o crestere a consumului apropiata de 5% in termeni reali, in conditiile in care cresterea economica este de 3,8% (sa ne reamintim ca inainte de criza economia crestea cu 6-7% si consumul crestea cu 10-12%). Inevitabil, dupa reducerea TVA la alimente aplicata la jumatatea anului vom avea o accelerare a consumului si este de asteptat sa ne ducem intr-o zona de 7-8% crestere anuala a acestuia, ceea ce va alimenta probabil reaparitia unor dezechilibre (deficitul de cont curent si presiuni inflationiste).

Vedem deja intr-un stadiu incipient o crestere a importurilor mai rapida decat a exporturilor in termeni de volume. Cererea de consum probabil ca va alimenta acest dezechilibru comercial si vom asista la o deteriorare a balantei comerciale. In acelasi timp, putem asista la un moment dat la reaparitia presiunilor inflationiste, desi lucrul acesta este mascat pentru moment de reducerile de TVA. Inflatia curenta fara aceste efecte temporare (reducerea de taxe si preturile favorabile ale alimentelor si petrolului) este undeva in zona de 2% si asteptarile BNR arata o inflatie intre 2 si 3% odata ce impactul reducerilor de taxe va disparea din calculul inflatiei anuale (2017), care nu este o inflatie mica la scara europeana.

Cum evolueaza creditarea companiilor?

Avem o crestere a volumelor noi de credite in lei in jur de 20-25% an la an, care este o crestere relativ mare. Este adevarat ca principalul motor al acestei cresteri este creditarea catre populatie – volumele noi de credite de consum in ultimele luni au atins maxime istorice. In plus, nu se mai face creditare in valuta mai deloc pentru populatie, ceea ce este foarte bine din perspectiva stabilitatii financiare. In acelasi tip, creditul Prima Casa tureaza foarte puternic – daca ne uitam de la inceputul anului pana acum, cred ca avem o crestere de 60% pe volumele noi la creditul ipotecar in lei fata de aceeasi perioada a anului anterior. In acelasi timp, creditul in lei catre companii creste si el, numai ca nu la fel de rapid precum cel catre populatie si cresterea este in special in zona de IMM-uri. Pare ca este deja o efervescenta si in zona de credite catre IMM-uri, mai putin in zona de credite catre companii mai mari, dar si aceasta incepe sa isi revina.

Discutia legata de creditarea catre companiile nefinanciare este una mai lunga. Avem peste 600.000 de companii care raporteaza situatii financiare la Ministerul de Finante, dar din acest numar doar circa 450.000 de companii au cifra de afaceri pozitiva (sunt active). Din aceste 450.000, circa 200.000 de companii au pierderi dintotdeauna (au inregistrat continuu pierderi inca din anul 2005). Ramane practic o masa de circa 250.000 de companii care teoretic s-ar califica din perspectiva unui criteriu minimal (necesar, dar nu suficient) pentru un credit. Dar nu este suficient sa faci profit, este important si ce grad de indatorare ai si ce indicatori de performanta economica financiara ai, multe dintre companii avand deja un grad de indatorare foarte mare. Sunt foarte multe companii care prefera sa ia credit de la actionari in loc sa faca aport de capital de la acestia, iar acest lucru arata ca angajamentul actionarului este unul mic in conditiile in care capitalul raportat la datorie are o pondere prea mica. Reticenta bancilor in a acorda credite acestor companii este fundamentata, intrucat actionarul poate duce compania in insolventa si creditorul nu va mai putea recupera prea mult din creanta.

Este loc destul de mare de indatorare bancara, creditul bancar poate creste in zona companiilor in masura in care capitalurile in sectorul nefinanciar ar creste, adica angajamentul actionarului ar fi mai mare. Gradul de indatorare bancara a companiilor nefinanciare din Romania nu este mare, insa gradul de indatorare totala (toate formele de datorie) este mare.

“O crestere a volumelor noi de credite in lei in jur de 20-25% an la an este mare, dar in acelasi timp vine dupa o perioada foarte slaba de evolutie a creditarii.”

Creditarea populatiei a crescut prea mult?

Ne-am putea intreba de ce a accelerat puternic creditul catre populatie in ultima perioada. Pe partea de oferta nu s-a schimbat mare lucru. Bancile dau credite dupa aceleasi standarde de creditare de acum un an sau doi. Explica­tia pentru aceasta accelerare a creditelor catre populatie din ultimele trimestre este data cel mai mult de schimbari la nivelul cererii. Nivelul de incredere al consumatorilor din Romania este la nivelul de dinainte de criza si asta spune multe si are implicatii importante. Oamenii au capatat incredere, au vazut ca au venituri in crestere, dupa ce si gradul lor de indatorare a scazut in timpul crizei, si au reinceput sa se indatoreze. Deocamdata nu putem sa spunem ca sunt motive puternice de ingrijorare. O crestere a volumelor noi de credite in lei in jur de 20-25% an la an este mare, dar in acelasi timp vine dupa o perioada foarte slaba de evolutie a creditarii. Semnalul transmis de catre statistici este unul de atentie. Sa vedem ce urmeaza, care sunt tendintele care se creioneaza si, evident, reglementatorul poate interveni daca considera ca se acumuleaza riscuri de stabilitate financiara pentru viitor. Deocamdata suntem intr-o faza incipienta de revenire a creditului.

Revenirea la politici economice prociclice este considerata risc la adresa stabilitatii financiare. Totusi, Codul fiscal a fost modificat.

Avem o revenire a consumului evidenta, cu perspective de accelerare dupa reducerea TVA la alimente si cresterile de venituri si avem si o crestere foarte rapida a creditului, intr-un context in care increderea consumatorilor a revenit la nivelul precriza. Deci, avem toate ingredientele pentru a vedea o accelerare a cres­terii consumului. Problema este ca avem deja o rata de crestere a consumului peste cresterea ofertei interne. Evident ca putem avea motive de ingrijorare si ne putem intreba care este sensul, economic vorbind, al unui stimul atat de puternic pe zona de consum din noul Cod fiscal. Argumentele Consiliului Fiscal se mentin si devin din ce in ce mai evidente. Avem o accelerare a consumului si nu mai avem nevoie de o stimulare a consumului prin politici publice intr-o astfel de situatie. De fapt, in noul Cod fiscal s-a pastrat reducerea de TVA care are impactul cel mai puternic asupra consumului, iar celelalte masuri care ar fi putut stimula si partea de oferta – in special taxa pe constructiile speciale si impozitul pe dividende – au fost amanate si au un semn de incertitudine. Vor fi sau nu aplicate in functie de situatia bugetara de la momentul respectiv.

Ati criticat reducerea CAS cu 5 pp. Care sunt efectele acestei masuri?

În cadrul fiscal bugetar de la momentul respectiv, reducerea CAS crea un gol bugetar brut de circa 7 miliarde de lei pentru un an. Impactul bugetar de pana acum este foarte apropiat de cel prognozat de Consiliul Fiscal la momentul luarii deciziei de reducere a contributiilor de asigurari sociale (pen­tru pensii). În momentul în care ai o masura cu un impact bugetar de peste 1% din PIB, evident ca pot aparea semne de întrebare. Romania si-a atins tintele bugetare anul trecut în principal pentru ca nu a facut programul de cheltuieli, în special pe cele alocate investitiilor. În 2014, investitiile publice au atins minimul ultimilor noua ani ca procent din PIB. Iar în acest an, executia bugetara a investitiilor publice este în continuare mult sub astep­tari. În acest context, ne putem întreba daca este sustenabila o evolutie de acest tip, în care anumite presiuni bugetare le acomodezi prin reducerea investitiilor, într-o tara care are nevoie masiva de investitii publice în infra­structura, calitatea foarte slaba a acesteia fiind principalul handicap al tarii în materie de competitivitate pentru investitori Aceste investitii sunt doar amanate, pentru ca tara nu se poate dezvolta pe termen lung fara infra­structura.

Trebuie facute diferentieri între efectul bugetar si efectul economic al masurii si între termenul scurt si termenul lung. Fara îndoiala ca reducerea de CAS are pe termen lung un impact pozitiv în economie si nimeni nu pune la îndoiala acest lucru, pentru ca povara fiscala pe munca este mare în continuare. Dar pe termen scurt si mediu, impactul este negativ, cel putin în buget. Daca ne uitam strict pe bugetul de pensii o sa vedem ca aceasta masura a accentuat semnificativ deficitul în sectorul de pensii, între contributiile încasate si pensiile platite. Daca dinamica din prima parte a anului se va mentine si în a doua parte a anului, am putea ajunge la un deficit în bugetul de pensii în 2015 de aproape 20 miliarde de lei (de la 12,9 miliarde lei în 2014), care reprezinta circa 2,8% din PIB.

Pensia, chiar asa mica cum este acum, o platim de fapt în mare parte din împrumuturi, ceea ce înseamna ca amanetam viitorul copiilor nostri ca sa putem plati o pensie mai mare decat posibilitatile noastre financiare acum. Dezechilibrul fizic între numarul de contribuabili si numarul de beneficiari în sistemul de pensii este evident si el nu poate fi rezolvat decat prin crearea de locuri de munca.

“Adoptarea euro ar trebui sa fie doar rezultanta unui demers de imbunatatire a competitivitatii economiei si implicit de crestere a nivelului de trai.”

2019 a devenit o tinta nefezabila pentru aderarea la zona euro. Cand am putea adopta euro?

Adoptarea euro nu inseamna doar sa schimbam leul cu euro. Daca ar fi doar atat, am putea trece la euro de maine. Important este ca economia sa fie suficient de competitiva pentru a face fata concurentei din zona euro. Ai aceeasi moneda ca Germania, iar Germania are o economie mult mai competitiva; politica monetara va fi una comuna si vedem ce probleme au fost cu tarile care nu au fost pregatite sa intre in zona euro. Orice tinta am pronunta in momentul de fata, nu are credibilitate daca nu are un drum de parcurs atasat, cu pasii de facut, termene, obiective. Este nevoie de o asumare politica larga a acestui proiect. Adoptarea euro ar putea fi un proiect de tara, un catalizator pentru reforme care trebuie oricum facute. Adoptarea euro ar trebui sa fie doar rezultanta unui demers de imbunatatire a competitivitatii economiei si implicit de crestere a nivelului de trai.