Doro-16: Cum scrie o antreprenoare un nou capitol din istoria unei case din 1909

Doro-16: Cum scrie o antreprenoare un nou capitol din istoria unei case din 1909

Când a fost nevoită să aleagă un spațiu potrivit pentru un boutique cochet, Dora Surugiu-Kocsolade nu a stat prea mult pe gânduri și a optat pentru o casă din 1909, care a fost reședința lui Dinu Brătianu, un melanj foarte reușit între elemente și accente de măiestrie artizanală și de meșteșug românesc. Antreprenoarea ne-a spus povestea casei care găzduiește boutique-ul Doro-16 și ne-a vorbit despre planurile pe care le are pentru noul său business. 

Cum a apărut Doro-16 și cum ți-a venit ideea de a pune bazele unui asfel de business? 

Ideea a început să se înfiripe și să capete forme mai concrete, deși doar la nivel de ideație, prin 2019. Totul a pornit cu povestea casei noastre, pe care am construit-o în regie proprie și în care ne-am dorit să folosim cât mai multe finisaje și obiecte produse în România, care să ne reprezinte personalitatea și să corespundă nevoilor noastre. Eu eram deja susținătoare de creativi, branduri și designeri mici locali. Nu cred că am ratat vreo ediție de Romanian Design Week și orice alt târg sau eveniment care îmi dădea ocazia să-i descopăr, să le văd produsele și să le achiziționez, în special în zona de fashion, bijuterii și accesorii.

Am urmat cursuri de design interior și am început să merg la târgurile internaționale de specialitate pentru a vedea, înțelege și învăța trenduri, direcții, școli de amenajări interioare. Începând amenajările interioare ale casei  și având această idee fixă de făcut în România, m-am lovit de limitarea pe care mi-a dat-o absența unui loc în care să pot merge și să văd produsele, finisajele și detaliile, să interacționez cu obiectele. Această nevoie de a vedea produsul fizic a însemnat pentru mine și oportunitatea de a învăța mai multe despre România, căci am început să colind țara, de la Suceava, Piatra Neamț, Bacău la Baia Mare, Cluj, Timișoara, Târgu-Mureș, mergând din atelier în fabrică sau chiar în casele lor pentru a-i cunoaște și a vedea produsele.

Am ajuns și pe Instagram, unde mi s-a deschis o lume largă și de unde am început să colectez foarte multe nume de oameni care fac diverse lucruri, la scară mai mică sau mai mare, care își trăiesc vise, scriu povești și care încearcă cu toții să își clădească o viață dintr-o pasiune sau chemare. În toate aceste căutări ale mele am realizat că nu există încă un loc care să adune împreună cât mai mulți dintre acești creativi, și cât mai diverși. Așa că am zis că poate este cazul să fac eu asta. 

Care este viziunea pe care o ai pentru Doro-16?  

Norocul meu este că nu sunt la primul proiect antreprenorial și că și celelalte proiecte ale mele sunt în domenii în care puțini s-au aventurat. Așa că am învățat deja câteva lucruri: că Excel-ul, adică business plan-ul, poate duce multe, că realitatea bate filmul și atunci trebuie să știi să pivotezi rapid, dar mai presus de toate că este nevoie de timp, perseverență, suflet și încredere în visul tău. În toate proiectele mele antreprenoriale primii 3-4 ani au fost despre rezistență, conectare la client și la piață, încercare – eșec – revenire și a nu uita de ce faci ce faci.

Totuși, ceea ce ne dorim să facem este să continuăm să scriem capitole din povestea și istoria casei de pe calea Dorobanți nr. 16, transformând-o într-un loc și spațiu în care știi că în orice moment se trăiesc experiențe inedite, că descoperi tot timpul ceva nou și totul va fi despre creativitate, branduri independente, antreprenoriat local. Ne dorim ca Doro-16 să devină un spațiu de explorare, în care să poți descoperi oameni și povești prin expoziții de artă, lansări de produse, activări, evenimente private care marchează momente importante, evenimente de socializare, până la produse de design interior, bijuterii și fashion, obiecte de artă etc. 

Cum alegi designerii cu care colaborezi?  

Am pornit de la o listă de un pic sub 100 de branduri, designeri și producători, prin ei am mai descoperit și mai mulți, acum lista dublându-se și fiind sigură că sunt mult mai mulți alții de descoperit. Pe o parte din designerii și brandurile pe care le găzduim acum îi știam deja de multă vreme sau le eram clientă: Tukuma pentru mobilier și amenajări din lemn și metal, SANA Candles – lumânări și partea de olfactiv pentru casă, Genuin pentru textile sustenabile – pentru perdele și lenjerii de pat, deci aveam deja produsele lor, fie i-am descoperit la târgurile internaționale și apoi am fost la ei acasă ca să îi cunoaștem mai bine și să le aflăm povestea: Nordarin, afacere de familie, 102 ani și unde lucrează trei generații ale aceleiași familii.

Pe alții îi urmăream deja de ceva timp, i-am văzut crescând și evoluând, dar încă nu interacționasem cu ei: Dragoș Dogaru: corpuri de iluminat, pattern-uri Art Deco declinate pe textile, canvas, hârtie etc., mobilier, Ton Beton pentru elemente de placări murale din beton, Dia Buga de la Cluj și ale sale corpuri de iluminat versatile, Mindthegap – care vor veni în curând în spațiu. Pe alții i-am descoperit prin prieteni: Dominic Vîrtosu pentru tablourile sale de mari dimensiuni cu teme eclectice, sau la Romanian Design Week: Anadora Lupo pentru scaune și măsuțe din tablă perforată sau Catrinel Sabanciuc – corpuri de iluminat cu iluzii optice. Mai avem și categoria de produse statement pe care le colecționam deja: Raluca Buzura – bijuterie statement de ceramică.  

Casa în care se află boutique-ul este una cu o poveste foarte interesantă.

Povestea de astăzi a casei de pe calea Dorobanți nr. 16 începe cu: „A fost dragoste la prima vedere… și revedere”. Cunoșteam deja locația prin prisma magazinului de haine care se afla anterior aici. Din păcate, la acel moment nu îi puteai admira multe dintre elementele decorative originale, ascunse sau invizibile ochiului la prima vedere din cauza aglomerării de produse. A fost însă un element pe care l-am văzut și care a rămas cu mine de la prima întâlnire cu casa: caloriferul de fontă cu lăcaș pentru păstrat mâncarea caldă, care acum se află integrat în bucătăria noastră bespoke, tocmai pentru a marca faptul că acolo inițial se afla salonul de luat masa al casei.

Povestea casei însă începe în 1909 și se împletește cu povestea Brătienilor, deoarece ea a fost reședința familială a lui Dinu Brătianu și a soției sale, Adina Brătianu (fostă Constantinescu). Casa, deși desenată și gândită de același Petre Antonescu, arhitectul tuturor așezămintelor familiei Brătianu, este singura care nu urmează stilul neoromânesc/neobrâncovenesc, ci mai degrabă se încadrează într-un stil așa-numit eclectic academic. Fiind un melanj foarte reușit între elemente și accente de măiestrie artizanală și de meșteșug românesc: geamurile din foiță de sticlă și cristal, feroneria și detaliile din alamă, și elemente de rafinament franțuzesc: șemineul de marmură roz, iluminatorul de sticlă din foaierul principal, șemineul și tavanul casetat, ambele din lemn, din unul dintre saloane. Există însemnări despre petrecerile elegante pe care le-a găzduit, însă momentan nu am găsit prea multe poze.  

O să continuăm să căutăm dovezi ale vieții celor care au construit-o și i-au scris povestea, deoarece avem dorința de a-i spune povestea și a-i reda farmecul inițial. După naționalizare, ea a avut norocul să revină corpului diplomatic, găzduind multă vreme Ambasada Ucrainei. Ultimii aproape 10 ani a găzduit un magazin de haine, iar acum ne bucurăm nespus că avem oportunitatea să-i reluăm cumva povestea sa inițială și să-i redăm din farmecul său. Nu cred că putea fi un loc mai potrivit care să găzduiască, să promoveze și să vorbească publicului român, și nu numai, despre povești de creativitate și antreprenoriat autohton.