Diana Flutur: ca expat, am invatat mai multe despre mine

Diana Flutur: ca expat, am invatat mai multe despre mine

Timp de mai bine de opt ani, pana in mai 2012, a condus agentia Odyssey Communication, dupa ce vreme de 11 ani a facut parte din echipa D’Arcy. De cativa ani, Diana Flutur a parasit Romania. Temporar, spune ea. In prezent, este Client Service Director la Young& Rubicam in Frankfurt, dupa ce mai bine de un an a lucrat in cadrul aceleiasi retele la Moscova.

Cum este viata de expat? Ce experiente iti ofera?

Am parasit piata din Romania, temporar, pentru ca am dorit sa am experienta de expat. Intotdeauna am avut grija sa am cat mai multe si mai vaste experiente in cariera mea, dobandind astfel o experienta bogata. Din punctul meu de vedere, experienta de expat iti ofera foarte multe provocari. Prima dintre ele ar fi insasi mutarea in sine intr-o tara straina, intr-o pozitie de management. In special in advertising, unde toate procesele se bazeaza pe relatiile interumane, acest pas inseamna sa te adaptezi unor culturi noi – atat umane, cat si profesionale. Apoi vorbim despre acceptarea din partea oamenilor de la birou, de catre clienti, parteneri, etc. Nu este usor. Oamenii sunt suspiciosi. Si uneori nu pricep de ce ai fost ales, ce ai mai bun de oferit, cu ce poti contribui spre beneficiul tuturor. In ceea ce ma priveste, mi-am vazut de drumul meu. Cred in “leadership by example”, asa ca mi-am exprimat crezul si l-am urmat cu consecventa. In fata acestei atitudini, atat clientii cat si oamenii s-au deschis, si am fost cu usurinta acceptata. Mai mult, m-au urmat pozitiv in toate initiativele si masurile mele. Toate aceste elemente, plus cele personale, m-au determinat sa aleg constient sa fac acest pas. Sa dobandesc experienta, sa imi aduc contributia, si sa ajung la o pozitie intr-o retea internationala.

In tot acest context consider ca am reusit sa invat mult mai multe despre mine decat as fi facut ramanand in tara. Am dobandit multe confirmari. Mi-am confirmat ca sunt intr-adevar buna in ceea ce fac, pot sa pun agentii pe roate, sa le fac mai eficiente, sa cresc calitatea oamenilor, sa ii inspir si sa ii conduc spre realizari creative. Indiferent daca acest lucru se intampla in Romania, in Moscova sau in Germania.

Cum ai ajuns in pozitia de Client Service Director la Young& Rubicam in Frankfurt?

A fost destul de simplu. Pur si simplu am aplicat.

Care sunt proiectele de care te ocupi in prezent?

In Germania, in acest moment, ma ocup in mod special de clientul Boehringer Ingelheim, de armonizarea si eficientizarea echipelor si a proceselor.

Cum a fost experienta la Young& Rubicam Moscova?

La Young&Rubicam Moscova am ocupat pozitia de Client Service Director. Experienta de acolo a fost deosebit de interesanta, dar grea din punctul meu de vedere. Interesanta pentru ca mi-am dat seama ca suntem foarte buni, in publicitate si creativitate. Mult mai buni ca ei, dar si foarte buni in general. Calitatea generala este mult mai scazuta ca in Romania. Creativitatea este la nivelul Romaniei de acum 20 de ani, procesele la fel, sunt greoie si lungi. Oamenii nu sunt invatati sa gandeasca si sa isi exprime opinia. Clientii sunt invatati cu atitudinea de ‘suveran’ iar agentia cu o atitudine servila. Venirea mea a determinat o scuturare culturala, atat pentru ei (management, client, colegi), cat si pentru mine. Insa oamenii sunt draguti, dupa ce treci de o prima etapa. Sunt calzi si avizi sa invete, sa capete experienta.

Cum a fost trecerea de la experienta pe piata romaneasca pe piata din Rusia si acum cea germana?

Trecerea de la Romania la Rusia a fost un soc cultural pentru mine. Ma asteptam sa merg intr-o piata de unde sa am ce invata profesional si am ajuns intr-o piata care ma teleporta cu 20 de ani in urma. Germania insa este o tara foarte organizata. Oamenii sunt rigurosi, punctuali, profunzi, analitici, exigenti, verticali si respectuosi. Au foarte multe calitati care determina o relatie de lucru de parteneriat cu clientii. Toata relatia decurge exact din aceste calitati.

Clientul nu se considera nici sef, nici stapan, nici avand ultimul cuvant. Ei platesc pentru servicii si se asteapta sa primeasca calitate pe masura platii lor. Se asteapta sa primeasca consultanta, sfaturi si recomandari, argumentate si logice. De aceea vor urma aceste recomandari. Nu am vazut cereri aberante. Nu am vazut atitudini de genul „asa faci pentru ca asa spun eu, iar eu sunt clientul”.

Fee-urile sunt normale, pe masura capacitatilor oamenilor care sunt implicati in proiect. Nu sunt nici mici, nici risipitoare, ci doar reflecta ideea si munca dedicate fiecarui proiect.

Timingurile sunt generoase. Un proiect care are concept nou de creatie dureaza de la 12 la 18 luni. O pozitionare de brand are ca timing aproximativ trei luni de lucru, pana la primul research.

Iar oamenii din agentie nu vegeteaza in acest timp pana cu 2 zile inainte de deadline. Se lucreaza la optiuni, se imbunateste zilnic creatia, se gandesc noi abordari si unghiuri, astfel incat ai o paleta larga de alegeri la final.

Se pune mult pret pe art direction. Sunt campanii intregi gandite exclusiv grafic. Acest lucru este complet diferit fata de Romania. In Romania, un poster este lasat la urma, hai hai repede sa punem ceva pe hartie. In Germania se lucreaza cu saptamanile la definitivarea unui poster, iar ideile grafice sunt foarte bune. Se printeaza sute de executii, cu diferente uneori infinit de mici, pentru a alege 4 bune.

 Dar orice moneda are si reversul. Oamenii sunt in acelasi timp rigizi, inchistati, regimentati, si se iau mult prea in serios pentru gustul meu. Se pierde mult timp. Se sta mult. Lipseste spuma, umorul sau emotia profunda, insighturile pline de miez uman. Publicitatea este corecta, insa rece.

La birou, lipseste prietenia sau sentimentul de echipa. Fiecare om sta la locul lui, la calculator toata ziua. Conversatiile glumele, fun-ul, nu prea isi au locul. Sigur, toate cele de mai sus reflecta experienta mea, si este posibil ca alti oameni sa aibe alte experiente.

Comparand toate trei pietele, cred in continuare ca publicitatea romaneasca este mult mai plina de seva si creativitate.

Cum vezi acum industria romaneasca de comunicare, acum, la mai bine de doi ani de cand lucrezi in strainatate?

Din punctul meu de vedere, consider ca sunt in continuare multe lucruri de facut. Mai intai, vorbesc despre rigurozitate si planificare. Lucrul pe fuga, tot timpul in criza de timp, nu este benefic si cred ca acest lucru se poate imbunatati, ca sa nu ai o 1 luna de la briefing pana la productia finala.

De asemenea este important ca domnii clienti sa isi cunoasca business-ul si sa stie si asume ce vor. Nu spun ca nimeni nu stie, insa simt cumva ca publicitatea a ajuns o jucarie in mainile clientilor, care incearca diverse optiuni si apoi isi dau seama ce vor.

Pitchuri cu zeci de agentii invitate, sau timinguri de doua saptamani, fara fee-uri de pitch platite, nu reflecta respect si nici prea mult profesionalism.

Vad ca ne miscam catre strategie, content si storytelling, intr-un mix cat mai integrat. Vad o tendinta crescanda pentru „doing good”, clienti si agentii responsabile care contribuie social.

La final, cred insa ca fiecare agentie are clientii pe care ii merita, indiferent de locul unde te afli in lume. Poti stabili o relatie cu clientii tai care sa fie un parteneriat profitabil pentru ambele parti.