Despre manipulare

Reading Time: 3 minute

Funcționează campaniile de manipulare? Și, dacă răspunsul e afirmativ, cum e împărțită responsabilitatea în rețelele de socializare? “manipulare” pare să fi fost cuvântul anului 2017 în social media, dar e o manipulare.

de Alexandru Negrea

Acum câțiva ani, rețelele de socializare erau parte dintr-o revoluție tehnologică pe care am îmbrățișat-o cu toții și de care ne-am bucurat în mod autentic, cei mai mulți dintre noi făcând parte din generații pentru care tehnologia în copilărie era reprezentată de televizoare alb-negru și radio-casetofoane cu leduri în boxe.

Cu ceva timp în urmă, trei reprezentanți ai celor mai mari companii de internet din lume – Facebook, Google și Twitter –, jurau să spună adevărul în fața unei comisii a Senatului Statelor Unite, într-o audiere care să clarifice cât de mare a fost impactul unei campanii de manipulare cu origini rusești în alegerile prezidențiale din 2016, elementul cheie al acestei campanii fiind reprezentat chiar de rețelele de socializare pe care le-am amintit deja mai sus.

Pe Google și YouTube au fost descoperite câteva sute de conturi ce publicau conținut cu scopul divizării politice a opiniei publice, pe Facebook și Twitter alte câteva sute, majoritatea fiind cumva legate de Internet Research Agency, poreclită Russian Troll Factory. Conținutul publicat pe aceste conturi, format în mare parte din știri false și/sau extremiste pe subiecte controversate (rasism, emigrare, LGBT, terorism, controlul armelor), înainte și în timpul campaniei electorale, a ajuns la câteva sute de mii de utilizatori de internet din SUA, despre care momentan nu știm nimic.

Au votat niște oameni cu un anumit candidat pentru că au fost manipulați prin știri false pe internet? Funcționează aceste campanii de manipulare? Și, dacă răspunsul e afirmativ, cum e împărțită responsabilitatea pentru această democratizare a conținutului în rețelele de socializare? Cât e la utilizator și cât e la Facebook/Twitter/Google?

Câteva concluzii

Cred în definiția internetului liber, deci cenzura, în orice formă, ar altera această definiție și ar anula motivul pentru care orice om din lumea asta intră pe internet. Nu ne dăm seama de implicațiile cenzurii pe internet pentru că nu ne-am lovit niciodată de chestia asta, nu știm cum arată pe ecran, dar cu siguranță ne putem imagina o știre ascunsă de un pop-up pe care scrie “ACEASTA ESTE O ȘTIRE FALSĂ, ACCESUL INTERZIS”.

Cea mai simplă metodă pentru a te simți confortabil, în timp ce lumea se prăbușește în jurul tău, este să nu te uiți, să ascunzi orice informație despre asta și să-i blochezi pe cei care încearcă să-ți arate. Soluția este însă alta, dacă mă întrebi pe mine, dar presupune planuri pe termen lung și o strategie mult mai complexă în special în sistemul educațional. Ca să nu ne mai facem probleme că cineva o să mai pice în plasa unui articol “manipulator” scris în trei minute de un creativ plictisit.

Anunțul din poza de alături este parte din campania de manipulare despre care am povestit în primele paragrafe și sper că ești de acord cu mine când spun că niciun om întreg la minte nu ar trebui să‑și schimbe opinia politică în funcție de un atac emoțional atât de slab. E genul de conținut care ar trebui să existe pe internet în categoria PUȚIN AMUZANT. E atât de slab încât nu poate fi considerat nici măcar umor involuntar.

Alexandru Negrea este consultant/trainer în social media. În 2012 a înființat, împreună cu Andrei Roșca, primele cursuri intensive de social media din România – Social Media Essentials. În perioada octombrie 2010 – februarie 2013, a fost Social Media Manager la Banca Comercială Română, după care a coordonat departamentul de Facebook Marketing în cadrul agenției Spada (martie 2013 – martie 2015), iar în prezent este General Manager la Social Smarts, companie de cursuri intensive pentru dezvoltarea abilităților sociale.