Despărțirea de part-time: modificările Codului Fiscal schimbă politica de HR a companiilor

Reading Time: 4 minute

Proprietarii companiilor vor trebui să facă alegeri dificile în legătură cu viitorul angajaților înregistrați cu contracte parțiale de lucru (part-time) după ce au intrat în vigoare noi obligații privind plata impozitelor de la 1 august.

de Ovidiu Nicolae

Companiile trebuie să plătească contribuții de asigurări sociale (CAS) la nivelul salariului minim în întregime pentru angajații cu normă parțială de lucru, în urma schimbărilor incluse în Ordonanța 16/2022. În cazul în care angajatul are mai multe contracte part-time din care obține venituri echivalente unui salariu minim brut pe economie, CAS se calculează la valoarea normală din contracte. Există anumite excepții, de exemplu pentru pensionari, elevi sau studenți. Statul consideră că aceasta este o măsură va permite tranformarea unui număr mai mare de contracte cu timp parțial în cele cu normă întreagă.

Datele de la Ministerul Muncii arată că la finalul lunii ianuarie 2022 existau 1,14 milioane de contracte part-time, iar la 4 august numărul acestora scăzuse la 985.655. În schimb, numărul contractelor cu normă întreagă a crescut cu 176.380, la 5,62 milioane, în același interval de timp. Guvernul susține că asemenea măsură a fost aplicată și în trecut, iar schimbarea a contribuit la transformarea a 300.000 de contracte part-time în cele cu normă întreagă.

„Contractele part-time se încheie, de regulă, de către angajatori care vizează corectitudine în relația cu statul, dar consideră poate că nu au resursele necesare acordării salariilor pentru contracte cu normă întreagă. În unele cazuri, angajații lucrau mai mult decât norma redusă prevăzută în contract și este probabil că legiuitorul a vizat inclusiv intrarea în legalitate din acest punct de vedere, atât a angajatorilor, cât și a angajaților. Astfel, este posibil să observăm corecții în sens pozitiv, în sensul menținerii în vigoare a actualelor contracte cu normă redusă și/sau trecerii lor la normă întreagă în viitor. În sens negativ, este probabil ca o bună parte dintre angajatori să opteze însă pentru eliminarea contractelor respective, pentru a nu plăti taxe mărite la buget.”
Claudia Sofianu, partener, liderul departamentului Impozit pe venit și contribuții sociale, EY România

În practică, angajații cu contracte part-time vor trebui să depună lunar la angajator o declarație pe proprie răspundere în care să menționeze dacă mai au și alte contracte individuale din care obțin venituri.

Trebuie precizat că și Curtea Constituțională a decis că obligația de a plăti contribuții de asigurări sociale la nivelul unui salariu minim brut pentru contractele cu normă redusă de muncă încalcă principiul „justei așezări a sarcinii fiscale”. Judecătorii constituționali primiseră o sesizare pe acest subiect în anul 2020 de la un sindicat.

Sofianu consideră că cea mai bună alternativă pentru angajați este ca angajatorii lor să recurgă la contracte de muncă cu normă întreagă. Astfel, companiile pot acorda o serie de beneficii angajaților (ca parte din pachetul de remunerare), ca suport și completare a salariului.

„Cu alte cuvinte, poate că discuția nu ar trebui redusă la salariul de încadrare, ci ar trebui extinsă la întregul pachetul de remunerare pe care angajatorii ar putea să îl aibă în vedere. Astfel, aceștia au opțiuni de acordare a unor beneficii care să facă pachetul de remunerare atractiv și pentru care există reguli de taxare diferite (deductibilitate la calculul impozitului pe profit și/sau neimpozitare la nivelul angajaților). Concret, o mare parte dintre beneficiile extrasalariale acordate în prezent vor rămâne neimpozabile din ianuarie 2023 dacă ele nu vor depăși, cumulat, un plafon lunar stabilit la 33% din salariul de bază”, notează expertul de la EY România.

Totuși, primele concluzii despre impactul măsurii în piața muncii se vor vedea abia după jumătate de an în special la nivelul colectării de impozite la buget, la fel ca potențialul efect asupra șomajului.

Limitări la facilitățile fiscale

Pe lângă modificările la impozitarea muncii part-time, statul a impus limite la facilitățile fiscale acordate angajaților din construcții, agricultură și industria alimentară. Acestea se vor aplica veniturilor lunare de maximum 10.000 de lei, față de 30.000 de lei cât era până în luna august. Totodată, de la începutul anului viitor, scutirile de impozite se vor aplica doar angajaților cu contracte de muncă, fără zilieri sau ucenici, așa cum era cazul până acum.

„Indiferent de modul în care industriile se vor adapta, supraimpozitarea muncii va determina în mod cert o creștere a prețurilor aferente produselor și serviciilor livrate de sectoarele țintite – construcții, agricultură, industrie alimentară. Asta pentru că operatorii economici din acest sector o să caute să transfere cât mai mult din costul acestei măsuri către piața lor de desfacere, prin majorarea prețurilor. Având în vedere rolul acestor sectoare în economie, astfel va fi pus în mișcare încă un joc de domino inflaționist. Impactul negativ direct asupra numărului de locuri de muncă în aceste sectoare va fi redus și se va resimți mai degrabă pe termen scurt.”
Ionuț Țața, CEO al al Iceberg Plus și lider al task force-ului pe antreprenoriat din Coaliția pentru Dezvoltarea României

Acesta este de părere că statul ar trebui să lanseze programe pentru antreprenori care să contrabalanseze creșterea poverei fiscale, cum ar fi măsurile fiscale ar trebui să sprijine întreprinderile nou înființate. Ionuț Țața dă exemplu regimului avantajos de impozitare aferent microîntreprinderilor care ar trebui păstrat pentru anumite tipuri de companii recent fondate. „Colectarea de la mulți întreprinzători mici și mărunți este și ea mai dificil de realizat decât de la un număr mai mic de întreprinderi mari. Summa summarum, mă aștept ca această creștere a nivelului colectării impozitelor să fie mică în raport cu efectele negative care vor însoți aceste măsuri”, a conchis reprezentantul Iceberg Plus.

Facilitățile pentru angajații din aceste sectoare au fost implementate inițial pentru a majora veniturile bugetului de stat prin diminuarea volumului de muncă nedeclarată. Partenerul EY România este de părere că așteptările autorităților fiscale din România, bazate pe calcule și studii prelimi–nare de impact, sunt de creștere a veniturilor la buget (efect cantitativ),prin mărirea bazei de impozitare (după cum se observă din recentele modificări), dar și prin creșterea gradului de colectare (efect calitativ).

Totuși, pentru creșterea gradului de colectare a impozitelor mai este nevoie de investiții în digitalizare și tehnologii care să faciliteze procesul de plată a taxelor. „Cu ce sume, absolute și relative, va crește gradul de colectare în urma recentelor măsuri este prematur a fi avansate estimări, întrucât este necesară o perioadă de cel puțin 3 – 6 luni de la implementarea măsurilor pentru a avea un tablou complet și corect”, a conchis Sofianu.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 366 (16 septembrie – 16 octombrie 2022). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.