Descindere in plen

Reading Time: 4 minute

Parlamentul European se vede de la Bucuresti ca un monstru birocratic cu mai multe capete si nenumarate membre, care, ni se pare noua, are ceva de-a face si cu noi, romanii, ca si cetateni europeni. Ce fac europarlamentarii pe acolo, cu ce ne afecteaza munca lor, nu prea stim. Si, ce-i drept, nu ne prea intereseaza. Am incercat, in deplasarea de cinci zile la Bruxelles, sa intelegem mai multe despre ce se intampla pe acolo. Am invatat ca, desi Europa e doar la doua ore si jumatate de noi, Romania este la multi ani departare de Europa. Prima impresie pe care o ai cand ajungi la Parlamentul European este ca nu prea iti dai seama ce se intampla. Totul e complicat acolo, de la accesul in institutie (e o aventura sa ajungi la intrarea potrivita) la regulile pe care trebuie sa le respecti (se schimba de la o zi la alta, pe un algoritm greu de inteles, in special regulile de securitate), la complicatul sistem de lifturi si corpuri de cladire (dureaza si jumatate de ora sa ajungi dintr-un loc in altul) si, in cele din urma, la evenimentele care se intampla in nenumaratele incaperi si pe holurile unde forfotesc miile de “cetateni” ai orasului parlamentar, cum i se mai spune. Dar apoi te obisnuiesti. Si incepi sa vezi liniile de forta care guverneaza aceasta masa browniana de oameni, hartii si negocieri dure. “Aici totul se negociaza”, mi-au spus toti cei cu care m-am intalnit, indiferent ca erau europarlamentari sau asistenti. De altfel, totul in ceea ce inseamna functionarea Uniunii Europene tine de negocieri, de compromisuri facute de toate partile implicate pentru ca intreg mecanismul sa mearga inainte. Dar, poate mai mult ca in orice institutie europeana, in Parlament negocierile, discutiile, activitatea de lobby sunt litera de lege. Nescrisa, cutuma de cele mai multe ori, dar care se respecta cu sfintenie. Am facut interviuri cu mai multi parlamentari romani. Fiecare cu parerile sale, fiecare cu viziunea sa despre rolul Romaniei in Uniunea Europeana si despre rolul Uniunii Europene in plan mondial. Singura tema cu care erau de acord toti este insa faptul ca e trist si descurajant ca in Romania nu se da importanta activitatii pe care si ei, dar si Parlamentul European o desfasoara si care ne afecteaza mult mai mult decat suntem noi obisnuiti sa credem. Pentru ca, asa cum ne-a spus fiecare dintre ei, mai mult de 70% din legislatia care se aplica la noi in tara este negociata, dezbatuta, votata si trimisa spre implementare catre statele membre la Bruxelles si la Strasbourg, cele doua centre parlamentare europene. Am fost interesati sa aflam daca europarlamentarii romani actioneaza ca un bloc unitar atunci cand se discuta ceva ce ne afecteaza ca natiune, renuntand la culoare politica si la ordine de partid, asa cum fac germanii sau polonezii cand e vorba de tarile lor. Raspunsurile au fost nuantate, in functie de diplomatia, priceperea, stilul fiecarui interlocutor, dar, dincolo de aceste plaje de gri, o concluzie se desprinde cu usurinta: nu prea… Le-am cerut sa ne dea cateva exemple de momente cand delegatia romana a votat la unison. A fost greu pentru toti sa le mentioneze. A fost mai usor, in schimb, sa ne spuna cand au facut europarlamentarii celorlalte tari un astfel de gest. Desi unitatea europarlamentarilor romani nu prea functioneaza, sau, cel putin, nu atat de bine ca in cazul reprezentantilor altor state membre, luati individual, activitatea lor este in unele cazuri interesant de analizat. Pentru ca, desi la standardele cu care este obisnuit publicul cititor roman si presa in ansamblu acestea nu sunt subiecte atractive, ceea ce fac europarlamentarii nostri acolo influenteaza ce se intampla la noi. Ne referim aici doar la cei cu care am discutat si de la care am aflat cu ce se ocupa la Bruxelles si despre care scriem in acest numar special al revistei. Una dintre concluziile principale ale vizitei noastre in Parlamentul European este ca acolo se lucreaza. Dar numai daca vrei sa lucrezi, daca vrei sa te implici si sa faci, la urma urmei, exact lucrul pentru care te-au trimis romanii acolo. Exista si varianta de a fi doar in scripte europarlamentar si in rest sa nu ai nici o legatura cu ce se intampla pe acolo. Din pacate si noi avem astfel de reprezentanti. Dar nu sunt singurii, si alte state membre sunt la fel de “bine” reprezentate. Pentru un jurnalist, Parlamentul European este o sursa extraordinara de informatii si de oportunitati profesionale. Evenimentele care au loc acolo in fiecare zi (acest lucru este, de altfel, o provocare, pentru ca de multe ori ti-e greu sa alegi) se refera la domenii diverse si foarte interesante, cu participanti de cel mai inalt nivel din institutiile europene, dar si din partea companiilor private, a sindicatelor, a organizatiilor neguvernamentele, a reprezentantilor la nivel inalt ai statelor membre si nonmembre. Nivelul discutiilor este unul foarte ridicat, iar cantitatea si calitatea informatiilor pe care le poti obtine din materialele de prezentare, din studiile sau din interviurile pe care le faci la fata locului cu unii dintre participanti sunt apreciabile. Daca ar fi sa alegem un cuvant care sa defineasca modul in care cei din Parlamentul European comunica, indiferent ca o fac in plen, in discutii private sau in declaratii in fata jurnalistilor, cuvantul ar fi decenta. Iar optiunea a doua ar fi eleganta. Desi uneori se spun lucruri dure, de substanta, care ingheata sangele in unii din participanti mai ales cand cei care fac astfel de afirmatii sunt somitati internationale, totul se face pe un ton din care se intelege respectul fata de cei din audienta sau fata de interlocutori. În toate imprejurarile la care am fost martori cat am fost la Bruxelles, desi am vazut discutii serioase in contradictoriu, nu am asistat la niciun cuvant jignitor adresat de catre cei aflati in disputa. Argumentele clare, concise, documentate sunt singurele care conteaza si care sunt luate in consideratie. Orice alt mod de a discuta este exclus si cel care, totusi, ar apela la asa ceva se exclude singur. Din toate punctele de vedere, Parlamentul European difera considerabil de Parlamentul nostru. Iar diferenta este egala cu diferenta dintre ce inseamna Uniunea Uropeana, cum functioneaza ea, si Romania. Una dintre solutiile pentru a micsora aceasta distanta este sa incercam sa fim mai atenti la ce se intampla la Bruxelles si la Strasbourg. Adica exact ceea ce a facut Revista Biz cu acest numar special.