Democratia e pe moarte

Reading Time: 2 minute

Cristian Sutu, Jurnalist. Conduce departamentul politic al cotidianului Puterea. www.sutu.ro Viitorul nu suna bine in politica. E de ajuns sa privim cu oarecare atentie in interiorul ultimelor sondaje de opinie care masoara increderea oamenilor in partide politice si politicieni ca sa fim indreptatiti sa presupunem ca ne indreptam incet, dar sigur catre finalul democratiei. Intr-o lume in care increderea in partidele politice a scazut la sub 20% (aceasta este media europeana, in Romania fiind si mai grav – doar 7%), iar increderea in institutia parlamentului – forma suprema de exprimare democratica – a coborat la 31% (in Romania la 8%), ar trebui sa fim atenti la nasterea unei noi forme de convietuire sociala. Democratia pare ca a fost invinsa de ea insasi: majoritatea se pronunta astazi impotriva fortei majoritatii. Despre moartea democratiei se vorbeste insa de foarte mult timp, iar diversele forme de contestare a democratiei cunoscute pana astazi au dus la defecte ale istoriei – comunism, fascism, dictaturi. De aceea, discutia esentiala nu este, cred, despre cand si ce va fi omorat democratia, ci despre cum este posibila moartea democratiei. Englezii au inventat relative recent un concept, “buna guvernare”, care permite cetatenilor o participare directa la buna functionare a institutiilor publice. Teoria “bunei guvernari” vorbeste despre eficienta, despre transparenta, despre asumarea deplina a raspunderii fata de membrii comunitatii. Dusa in viitor, teoria bunei guvernari ar putea determina disparitia meseriei de politician si inlocuirea acestuia cu tehnocratul. Cu specialistul.Cu managerul social. Ideea de lider nu va disparea, cel mai probabil, niciodata. Insa liderul politic va fi tot mai mult un personaj fara audienta si fara credibilitate. Deci fara viitor. Explicatia logica vine din sondajele mai sus mentionate, dar si din faptul ca oamenii constientizeaza tot mai bine – gratie tehnologiei care le permite astazi sa observe, practic, totul in timp real – ca politicianul nu este, in fond, decat un intermediar. Un intermediar intre individ si grup, intre mine si ceilalti, intre particular si universal. Un intermediar al carui “comision” ne usureaza sacosa cu libertati cu care ne intoarcem acasa de la piata. Democratia – inteleasa ca domnia poporului – ar putea fi inlocuita intr-un viitor nu foarte indepartat de aristocratie – inteleasa, tot greceste, ca de acolo ni se trag toate, ca domnia celor excelenti. Priviti-l pe Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, cum schimba el lumea din temelii, fara sa fi fost ales de nimeni,fara sa-si fi expus ideile intr-o campanile electorala. Priviti-l bine si veti putea avea o idee despre cum va arata politica peste 50 de ani. Sau peste 250 de ani. Un intelept contemporan cu noi, Petru Cretia (1927 – 1997), a facut intr-una din memorabilele sale scrieri – Eseuri morale – o fascinanta descriere a istoriei omenirii: “O vreme a stapanit printre oameni doar forta, iar legea era bunul plac al celui mai tare. Apoi au aparut, in cele mai felurite forme, instanta de arbitraj intre partile aflate in litigiu, cineva care sa imparta dreptatea si o seama de reguli ale dreptatii care au devenit, in trecerea vremii, legi. Al treilea regn ar fi sa fie acela al iubirii. Dar daca acesta nu va veni niciodata, putem spera macar ca in intregul comunitatii umane, intre oameni si intre neamuri, va domni candva increderea”. Doamnelor si domnilor, vremea democratiei a apus. Pe simplul motiv al lipsei de incredere. E vremea aristocratiei si a increderii in cei excelenti.