De la statul birocratic la statul digital

Reading Time: 4 minute

Ar fi timpul ca simplificarea adusă de tehnologie să se manifeste tot mai mult și în relația cu statul, nu doar în cea cu entitățile private. Idei valoroase despre cum se poate face asta am găsit în “Innovative State: How New Technologies Can Transform Government”, de Aneesh Chopra.

Acum mai mult de 100 de ani, în 1904, în Baltimore a izbucnit un incendiu. Se spune că a pornit de la cineva care a aruncat un muc de țigară, printr-un luminator de la nivelul solului, într-un depozit de whisky. Timp de aproape o zi și jumătate orașul a ars. Peste 1.500 de clădiri distruse, 5 morți, zeci de răniți, multe zeci de mii de oameni care au rămas fără locuințe sau fără locuri de muncă.

Incendiul nu ar fi trebuit să fie atât de distructiv. Orașul era dotat cu hidranți și echipajele de pompieri s-au mobilizat exemplar, venind chiar și de la New York, pentru a susține eforturile forțelor locale. Peste 1.200 de pompieri. După toate calculele, incendiul ar trebuit stins în 5-6 ore și pierderile ar fi trebui să fie substanțial mai mici.

Ce nu a mers bine? Sistemele de cuplare a furtunurilor de pompieri la hidranți erau diferite. Zeci de furnizori ofereau sute de variante pentru a ține clienții captivi. Astfel că sistemele de cuplare din alte orașe nu s-au potrivit la hidranții din Baltimore. De fapt, nici măcar sistemele de cuplare din anumite cartiere ale orașului nu se potriveau. Rezultatul: un efort național de standardizare obligatorie a acestor sisteme de cuplare, pentru a evita pe viitor reacții dezastruoase la astfel de evenimente.

Este una dintre lecțiile spuse de Aneesh Chopra – primul CTO (Chief Technology Officer) al Statelor Unite, în timpul administrației Obama, și unul dintre vizionarii a ceea ce se numește gov-tech.

În vremurile noastre, standardele cele mai importante sunt legate de sistemele informatice. Dacă acum 30-40 de ani, ne spune Chopra, experiența pe care o primea o persoană în raport cu instituțiile statului era similară cu cea pe care o avea în raport cu coloșii privați (bănci, linii aeriene sau firme de telefonie), acum lucrurile sunt complet diferite. Acum, modul în care interacționăm cu furnizorii privați e mult mai prietenos. Acum, putem să comandăm de oriunde, la orice oră, putem să ne configurăm singuri serviciile de care avem nevoie, putem să plătim pentru ele cu un clic.

Și asta prin suplinirea efortului uman (care este costisitor) cu tehnologie. Deși marile companii și-au crescut numărul de clienți, numărul de angajați a scăzut sau cel mult a rămas la fel.

Mai mult, odată cu schimbarea tehnologică, cetățenii au început să aibă mult mai puțină încredere în stat. Dacă în anii ’60 peste 50% din americani considerau că statul face o treabă bună, acum acest procent a scăzut la jumătate.

Ce este de făcut astfel încât cetățenii să se simtă serviți mai bine, aceasta e tema cărții de față. Nu voi intra în detalii, deși cartea este excelentă tocmai prin detaliile pe care le oferă. Prin modul în care arată cum se poate depăși paradigma statului colos birocratic, cum se pot articula parteneriate cu jucătorii privați (de la mari companii de sănătate la ONG‑uri de tip civic-tech, de la mediul academic la geeks). Prin poveștile reale din domeniul sănătății sau al educației, din cel al incluziunii sociale sau al susținerii comunităților îndepărtate.

Am să vă spun doar ideile mari:

Open data

Astea sunt conductele de comunicare între instituții. Doar în felul acesta entități diferite pot să agregheze oferte complexe, să furnizeze servicii către cetățeni într-un mod suplu.

Transparență, colaborare, participare și feedback

Celebrul judecător Brandeis spunea “Lumina soarelui este cel mai bun dezinfectant”. Și parcă Arthur C. Clarke – “Într-o societate cu acces complet la informație, infracțiunile sunt foarte greu de comis”. (Firește, aici apar discuțiile despre privacy.) Suntem exact în situația aceasta. Statul poate, prin intermediul tehnologiei, să respecte mai bine decât oricând dreptul la informare al cetățeanului. Pentru prima dată în istorie, informația poate fi distribuită cu cost marginal zero. Pentru prima dată în istorie, jurnaliștii și cetățenii implicați pot folosi tehnologia pentru a descoperi nereguli. Pentru prima dată în istorie, avem posibilitatea să ne bazăm nu pe bunăvoința și moralitatea funcționarilor în procedurile de achiziții, ci pe elemente care să întărească ideile pieței libere (open contracting) și să evite înțelegerile subterane.

Competițiile și implicarea jucătorilor particulari, inclusiv a startup-urilor

Ca un corolar al celor două puncte de mai sus, apare pentru prima dată posibilitatea ca guvernul să plătească pentru rezultate, prin intermediul lansării de concursuri de soluții. Dacă până acum achizițiile de soluții complexe erau un proces greoi și ineficient, acum există posibilitatea ca cel puțin în anumite domenii lucrurile să fie structurate astfel. De pildă, guvernul american a alocat în timpul administrației Obama circa 50 de milioane de euro pentru a stimula prin concursuri realizarea de soluții în domeniul sănătății. Rezultatul: o economie de cel puțin un miliard de dolari în mod direct, dar și susținerea creării unor startup-uri tehnologice în acest domeniu, care ulterior au fost evaluate la mai multe miliarde de dolari, devenind lideri globali de piață pe nișele lor.

Pe scurt, gov-tech-ul și civic-tech-ul pot răsturna acel “I saw the best minds of my generation writing spam filters” spus de Neal Stephenson. Pot să ofere sens în cariera celor pasionați de tehnologie, dar în același timp de binele public. Și, mai ales, pot să dea posibilitatea tuturor să își folosească acel fabulos computer din buzunar cu putere de procesare mai mare decât cea a întregului program Apollo, care a pus oameni pe Lună, nu doar pentru a comanda mâncare sau pentru a la like-uri la poze cu pisici. Ci pentru a-și simplifica viața în raport cu statul, pentru a trăi o viață mai sănătoasă, pentru un acces mai bun la educație.

Pentru a ne apropia mai mult de acel viitor prezentat de “Star Trek”, în care sunt eliminate fricțiunile și fiecare poate urmări cât mai mult interesele care îl dezvoltă ca persoană.