De la startup la finiș și de la capăt

De la startup la finiș și de la capăt

CEO, fondator de startup, angel investor, dar și VP Engineering & Head of Bucharest Office Fitbit – Andrei Pitiș adună toate aceste titulaturi și caută mereu noi provocări din zona de business. 

Cum apreciați evoluția biroului Fitbit din România și ce pregătiți pentru 2019?

La aproape doi ani de la deschidere, biroul Fitbit România a evoluat peste așteptările multora. Am început cu 30 de angajați, toată echipa VectorWatch, și suntem acum peste 200 și vom continua să angajăm și în acest an, dar nu în același ritm de până acum. Am avut o rată de angajări foarte mare, dată și de notorietatea VectorWatch, de notorietatea achiziției Fitbit, dar și de faptul că Fitbit are o misiune foarte nobilă și chiar reală, prin impactul gad­geturilor asupra stilului de viață. În 2019 va fi o perioadă de cristalizare a anumitor tehnologii și produse care vor fi dezvoltate de echipa de aici. Și mă refer la dezvoltarea firmware-ului care rulează pe echipamente și până la mobile, cloud și platforma de aplicații. Fitbit este o companie foarte complexă din punct de vedere tehnologic. Majoritatea companiilor au un produs pe web sau o aplicație mobilă sau o serie de produse fizice care nu sunt conectate tot timpul. Noi avem un ecosistem de produse wearable care sunt conectate tot timpul la mobil printr-o aplicație dedicată, se conectează la cloud unde nu avem doar datele, ci și o interfață de web care dă mai multe informații chiar și decât aplicația mobilă. Din cauza asta, echipa noastră de programatori, de inginerie, este foarte complexă, pentru că trebuie să ai oameni din domenii foarte variate: de la angajați care să știe să scrie firmware pe device-uri embedded până la mobile iOS, mobile Android, cloud,
design, product management. Iar în ceea ce privește securitatea, aceasta reprezintă un domeniu care este abordat trivalent: pe device, pe mobile și în cloud.

Ați dezvoltat un startup, care a fost pre­luat ulterior, iar acum investiți în startup‑uri. Care ar trebui să fie așteptările unui startup de la un angel investor?

În primul rând, aș vrea să văd mai mulți oameni care încearcă. Foarte mulți oameni din România ar putea reuși în a defini o problemă, a formula o soluție, a ridica bani, a construi soluția și a vinde startup-ul. Aceștia sunt niște pași destul de clari pe care trebuie să îi parcurgă cineva în această direcție. Așteptarea unui business angel de la fondatori este ca ei să aibă curajul și că creadă că pot să ducă proiectul la capăt. În al doilea rând, ei trebuie să execute și să se ducă înainte. În ceea ce privește așteptarea inversă, a oricărui startup de la finanțatori, ar trebui să fie aceea de smart money. După părerea mea, investițiile angel sunt acelea în care finanțatorii pot să aducă la masă și genul de experiență care să protejeze banii, să permită startup-ului să fie de succes. Așteptările trebuie să fie și prin aceea că investitorii se implică în direcția startup‑ului, în relația cu antreprenorii în drumul lor spre succes, prin participările periodice de board. De asemenea, au și rolul de a des­chide uși, de a înlesni, de a face lucrurile mai simple și trebuie să existe substanță. Mai sunt implicat în startup-uri cu rolul de adviser în board, pentru care sunt plătit cu o anumită sumă. Eu nu vreau să fiu în acel rol doar ca să obțin niște procente dintr-o tranzacție. Sunt niște procente pe care le discutăm: le iau într-un an, dacă se întâmplă niște chestii. Trebuie să se simtă de ambele părți că s-a dat și s-a primit valorea respectivă. Multe dintre succesele la care am participat se bazează pe acest lucru: înțeleg și ce valoare pot să aduc, dar și ce valoare trebuie să primesc. Cele două aspecte trebuie să fie egale. Nici să aduc eu valoa­rea și să nu fie niciun fel de implicare în board, dar nici eu să primesc ceva fără să fi adus vreo valoare. Tot timpul sunt atent la aceste treburi și cer constant feedback, să fiu sigur că acest schimb este echitabil.

CEO, fondator de startup, business angel… Care este ipostaza în care vă regăsiți cel mai bine?

Îmi place lucrul cu oamenii. Nu îmi place să lucrez singur. Iar asta o găsesc și într‑un startup, și într-o companie. Îmi place să identific potențialul din oameni și să văd locurile în care ar putea să exceleze și cum se poziționează în echipă cel mai bine. Desigur, e diferit modul de lucru din startup de cel din companie. Dacă într-un startup fondatorul este cel care trebuie să meargă înainte, să îi ia pe toți după el și să fie spărgător de gheață iar ceilalți să vină și ei și să împingă, într-o companie e invers. Trebuie să îi ridici pe angajați, să îi împingi în față, ecosistemul e mai mare. Sunt mai mulți oameni iar succesul e dat de echipa ta, dar nu de tine ca spărgător de gheață.

Ce ar trebui să știe un tânăr antreprenor din România?

Și pentru ei, și pentru cei care încă nu sunt antreprenori dar visează la asta: să fie tot timpul cu ochii pe un finiș, să aibă o idee în cap unde vor să ajungă. De asemenea, să se comporte ca la schi, în slalom. Nu este o coborâre dreaptă, ci o mai iei puțin la dreapta, puțin la stânga. Uneori urci, mai dai și la bețe. Să nu se aștepte la o cursă liniștită, fără obstacole, vor fi suișuiri și coborâșuri. Dar să țină tot timpul privirea către obiectivul următor, nu neapărat cel final, și să ajungă la el.

În CV aveți și funcția de președinte al Aso­ciației Patronale a Industriei de Software și Servicii (ANIS). Cum priviți pro­blema personalului IT din România?

Personalul IT este peste tot o problemă. Oriunde în lume e nevoie de programatori și ăsta e motivul pentru care cresc salariile în domeniu. Riscul mutării unor firme dintr‑o țară în alta există, desigur. Dacă ai 30 de angajați, e mai ușor, dar dacă ai 300, e mai complicat. E vorba de angajați care au toate cunoștințele necesare pentru businessul tău, iar asta valorează mult mai mult decât salariile lor.

Un startup în care ați investi, dar încă nu l-a pornit nimeni.

Toată lumea vorbește, iar eu sunt din ce în ce mai interesat de inteligența artificială și machine learning și nu văd startup-uri în zona asta. Sau cel puțin în România nu am văzut eu să existe un asemenea proiect. Dar cine știe ce ne rezervă viitorul?