De ce cooperarea globală în realizarea unui vaccin este benefică pentru toată lumea

Reading Time: 5 minute

Singura modalitate de a dezvolta și distribui un vaccin contra COVID-19 în ritmul și la scara cerută de actuala criză este prin cooperare internațională. Spre deosebire de strategiile la nivel național, abordarea colectivă reduce riscurile la minim și crește eficiența la maxim.

Text de Susan Athey (Stanford Graduate School of Business), Kendall Hoyt (Dartmouth College) și Michael Kremer (laureat al premiului Nobel pentru Economie în 2019)

Țările din toată lumea analizează strategii pentru dezvoltarea unui vaccin contra COVID-19, dar ar trebui să fie clar că cea mai rapidă și eficientă abordare este colaborarea. Mai mult decât orice intervenție individuală, un vaccin eficient și distribuit pe scară largă ar permite repornirea întregii economii globale. Cum în fiecare lună dispar 375 de miliarde de dolari din avuția globală, trebuie să ne grăbim.

Până acum, liderii din toată lumea au pus la bătaie finanțări de 8 miliarde de dolari pentru acceleratorul Access to COVID-19 Tools (ACT), parteneriatul global creat pentru dezvoltarea de unelte de diagnosticare, tratament și vaccinuri. Însă este doar o mică parte din investiția necesară pentru a produce rapid un vaccin pe scară largă. Sub unul din zece potențiale vaccinuri care intră în faza testelor clinice ajunge sî fie aprobat în cele din urmă pentru a fi folosit pe oameni. Și, după ce va fi aprobat, atingerea nivelului de producție necesar va spori incertitudinea. Producția de vaccinuri este un proces complex, care are nevoie de aprobarea autorităților de reglementare în fiecare etapă și în fiecare facilitate de producție. Cum unele dintre vaccinurile-candidat se bazează pe platformă nelicențiate, protocoalele necesare pentru asigurarea calității și respectarea standardelor de siguranță ar putea întârzia distribuirea lor rapidă.

Cea mai bună modalitate de a gestiona aceste riscuri este colaborarea. Investițiile multilaterale într-un portofoliu diversificat de vaccinuri-candidat ar putea ajuta la scalarea producției imediat ce un vaccin va îndeplini cerințele de siguranță și eficiență. Există multe necunoscute legate de noul coronavirus, dar noi estimăm că nivelul ideal al investiției ar fi de 145 de miliarde de dolari (0.17% din PIB-ul global), dar chiar și un program la jumătatea acestei valori ar putea aduce beneficii substanțiale. Deși SUA și China au strategii individuale de investiții în domeniu, ambele și-ar putea apăra interesul național prin colaborare internațională, fie prin intermediul Acceleratorului ACT, fie prin contracte comune negociate direct între guverne și companii.

Colaborarea are patru beneficii principale. În primul rând, fiecare țară își poate reduce riscul de a nu fi investit în vaccinul potrivit. Prin diversificarea investițiilor într-o pleiadă variată de abordări, toate țările își sporesc șansele de a avea acces la un vaccin eficient. De exemplu, analizând vaccinurile de până acum, dacă o țară investește în două vaccinuri-candidat intrate în faza testelor clinice, șansa ca măcar unul să fie eficient este cel mult 33%, poate chiar mai mică. Însă dacă o țară investește în 12 sau mai multe vaccinuri-candidat, șanseșe de a avea succes pe termen scurt cresc la 80%.

Kendall Hoyt, profesor asistent de medicină la Facultatea de Medicină Geisel din cadrul Dartmouth College

Mai mult, cu cât sunt finanțate mai multe abordări diferite, cu atât mai ușor va fi să fie reorientate capacitățile de producție în cazul în care unele vacccinuri-candidate eșuează. Portofoliul nu trebuie să fie doar diversificat, ci trebuie să fie și coordonat, fiindcă dacă țările colaborează pot obține o diversificare mai mare decât dacă ar acționa fiecare individual. Fiecare țară poate investi în vaccinuri-candidat similare, care să eșueze din aceleași motive.

În al doilea rând, colaborarea internațională permite punerea în comun a resurselor, lucru foarte bun pentru scalarea investițiile în capacitate de producție. Dacă fiecare țară acționează individual, nu va putea investi suficient în capacitatea de producție pentru a oferi vaccinul propriilor cetățeni, darămite să facă față cererii globale. Dacă fiecare țară este legată de un număr redus de furnizori, va avea mai puțin pârghii pentru a stimula firmele respective să inoveze și să accelereze procesul de producție. Iar dacă va exista suficientă capacitate de producție, nu vor mai apărea atâtea conflicte în momentul în care un vaccin se va dovedi eficient.

În al treilea rând, coordonarea la nivel global scade riscul întreruperilor pe lanțul de furnizori. Așa cum lipsa de reactivi și bețișoare au întârziar efectuarea testelor pentru noul coronavirus, la fel lipsa unei cantități suficiente de fiole, bioreactivi sau substanțe adjuvante ar putea întârzia eforturile de a pune la dispoziția oamenilor tratamente și vaccinuri noi. Producția biofarmaceutică se bazează pe o rețea globală foarte strictă, astfel că până și SUA, unde inovația în domeniu este la ea acasă, este importator net de substanțe și echipamente medicale.

Fără coordonare internațională, limitarea exporturilor impusă din cauza pandemiei ar putea afecta negativ capacitatea de a scala rapid producția. Dimpotrivă, un efort global substanțial ar asigura resursele neesare pentru a anticipa și rezolva întreruperilor pe lanțul de furnizare, dar și realoca ingredientele și materialele necesare către vaccinurile-candidat care au prioritate pentru producția de masă.

Michael Kremer, laureat al premiului Nobel pentru economie în 2019, profesor la Harvard

În al patrulea rând, pentru a crește la maximum beneficiile de sănătate și economice ale unui vaccin, lucrătorii din sănătate și segmentele vulnerabile ale populației din toate țările trebuie să-l primească cu proritate. În aces caz, colaborarea internațională ar permite țărilor participante să aplice o strategie de alocare a vaccinului acolo unde este nevoi, lucru esențial pentru a încheia cât mai rapid pandemia și pentru a relua comerțul și turismul cu riscuri minime de a aduce din nou infecția din alte țări. Toate statele trebuie să protejeze angajații esențiali, cetățenii din grupele cu cel mai mare risc și pe cei care sunt obligați să călătorească. În lumea interdependentă de astăzi, fiecare țară va beneficia din faptul că tot mai multe țări își vor putea reporni economiile.

Statele care insistă să investească individual într-un vaccin riscă enorm. Ar fi mult mai bine pentru ele să aibă accesul garantat la prima tranșă dintr-un vaccin eficient obținut printr-un mecanism global. O schemă proprietară care blochează resursele pentru un număr redus de vaccinuri-candidat poate să dea greș, iar țara care o sprijină va trebui apoi să o ia de la zero. Chiar dacă are un astfel de program de investiții individual, o țară și-ar servi mult mai bine propriul interes prin colaborare internațională. Dacă vaccinurile-candidate proprii dau greș, tot ar putea primi un vaccin dezvoltat dintr-un portofoliu internațional diversificat.

Avem nevoie de soluții medicale contra COVID-19 care să fie implementate într-un ritm fără precedent și la o scară cum nu s-a mai văzut. Doar un răspuns global poate asigura acest lucru.

Susan Athey este profesoară la Stanford Graduate School of Business. Kendall Hoyt este profesor asistent de medicină la Facultatea de Medicină Geisel din cadrul Dartmouth College. Michael Kremer, laureat al premiului Nobel pentru economie în 2019, este profesor la Harvard.