Dansând cu pandemia: Cum și-a adaptat școala de dans AnaDance businessul la noile reguli

Dansând cu pandemia: Cum și-a adaptat școala de dans AnaDance businessul la noile reguli

Reading Time: 5 minute

După un 2019 cu record de 600 de cursanți și venituri de 200.000 de euro, Ana Maria Musledin, fondatoarea școlii de dans AnaDance, a trebuit să-și adapteze businessul bazat pe interacțiune fizică și socializare la noua realitate și să regândească planurile de extindere. Am discutat cu Ana Maria despre cum face față un business antreprenorial mic în pandemie.

Ce impact a avut pandemia asupra AnaDance, cum v-ați adaptat la noua realitate?

Anul 2019 a fost cel mai bun an al nostru. Aici am evoluat cel mai mult atât ca business cât și ca nivel de pregătire . Copiii au început să se autodepășească, să aibă rezultate foarte bune la concursuri și competiții. Automat acest lucru ne-au împins să evoluăm și să ne dorim mai mult! Pandemia a venit prin surprindere aproape de finalul anului școlar.

Prima lună am luat-o ca pe o vacanță, însă pe măsură ce a trecut timpul ne-am dat seama ca așteptând nu rezolvăm nimic. Așa că ne-am reluat activitatea online. Inițial, interesul a fost destul de mare, dar pe măsură ce a trecut timpul, cu toate eforturile și implicarea noastră ne-am dat seama ca online-ul nu este soluția salvatoare – cel puțin în domeniul nostru. Copiii au nevoie de socializare, de echipă, de spiritul competițional.

Așadar, în vară, am început programul AnaDance Summer Camp cu antrenamente în aer liber. Cu toții am primit o “gură de oxigen” ne-am putut reveni puțin din acea “hibernare pandemică”. În luna septembrie ne-am restructurat, am gândit programul diferit cu un număr mai mic copii / fiecare grupă cu reguli noi de acces, cu un program decalat al grupelor, astfel încât să nu se întâlnească.

Cum a fost anul 2019 pentru businessul AnaDance și cum arată până acum 2020?

Anul 2019 a fost un an cu multă muncă, eforturi și sacrificii . Cu toții ne-am dat interesul pentru a îmbunătăți experiența copiilor la cursurile AnaDance, pornind de la metodologia cursurilor și terminând cu administrarea și buna funcționare a salii. Ajungând la un număr de peste 600 de cursanți în cele 3 săli din Parklake, a trebuit să optimizăm funcționalitatea noastră și să ne păstrăm calitatea serviciilor chiar dacă numărul copiilor se dublase față de 2018. Am reușit să facem toate aceste și totul se revede în cifra de afaceri a anului 2019 care a ajuns aproape de 200.000 euro.

Ca investiții, aș putea spune că anual sau chiar periodic încercăm să ne îmbunătățim businessul fie prin modernizare lui sau achiziția de echipamente. Până în acest moment am investit peste 40.000 euro în business și suntem mândri de acest lucru. Chiar la începutul anului 2020 aveam în proiect deschiderea unui nou centru de ultimă generație într-o altă locație din București. Însă pandemia ne-a făcut să renunțăm pe moment la aceasta extindere.

Revenind la acest început de an școlar “în vreme de pandemie” numărul copiilor noștri a scăzut cu mai mult de jumătate cheltuielile noastre s-au mărit dar încercăm să mergem mai departe pentru ca toți copiii au nevoie de o viață activă, de sport și de socializare.

Cum arătau planurile de extindere a businessului înainte de pandemie și cum arată ele acum?

Înainte de pandemie ne doream o extindere, deoarece aveam foarte mulți copii din alte zone care ne puteau mereu întrebarea “dar de ce nu deschideți și în zona noastră ?”. Acest proiect de extindere l-am amânat însă pentru următorii ani. Să speram că ieșim cât mai repede din acest blocaj și putem să ne ducem la bun sfârșit planurile.

Cum ați găsit instructori și cum promovați businessul?

Cel mai bun mod de promovare, ca în orice business, provine în principal din recomandări. Ceea ce ne reprezintă este seriozitatea și implicarea noastră a tuturor instructorilor. Mereu ne-am dorit să ne îmbunătățim, să reinvestim și să punem pe primul loc copiii ce ne calca pragul.

De aici feedback-ul părinților este pozitiv, atunci când îți vezi copilul că preferă să vină la antrenament într-un colectiv unit și să lase tabletele și viața sedentara , îți poți seama ca facem ceva cu adevărat serios. inspiram copiilor plăcerea de a dansa și de a face sport.

Omul care mă susține și cu care am clădit businessul, soțul meu Oynur Musledin este cel cu care mă sfătuiesc și cu care iau cele mai bune decizii. Este foarte important să ai lângă tine oameni cu care cred în tine, te susțin și cu care poți evolua constant.

Instructorii sunt esențiali. Aici cred ca am avut oportunitatea de a lucra cu oameni de excepție. Instructorii noștri sunt persoane care vin tot din lumea dansului. Prima mea colega care lucrează și în prezent alături de mine, Andra Ciochinaru este o veche colega de la unul dintre cluburile de dans din copilărie. De asemenea ne mândrim cu toți membrii echipei noastre: Camelia, Irina, Ioana, Eduard. Am ajuns să lucram împreună atât prin recomandări dar și prin prisma faptului ca am avut noroc în viață de oameni loiali cu care să privim în aceeași direcție.

Ce înseamnă să fii antreprenor într-un domeniu artistic în România?

În mediul artistic trebuie să fii mereu la curent cu ultimele tendințe, aportul trebuie să fie permanent 100% . Trebuie să fii cu adevărat făcut pentru așa ceva. Mereu să te reinventezi, să fii original și să vii tot timpul cu energie pozitivă. Originalitatea stă la baza reușitei, iar reușita o vezi în satisfacția oamenilor cu care lucrezi. Pe lângă aceasta latura creativa trebuie să fii un bun manager și un om corect, ceea ce nu mulți antreprenori reușesc. Trebuie să ai capacitatea să inspiri copiilor și oamenilor din plăcerea și motivația ta care te-a determinat să ajungi unde ești.

De unde vine pasiunea pentru dans și cum a dus ea la construirea unui business?

Când eram copil dansam, mama nu-mi lăsa nici o zi fără activități dar cea care mă încânta cel mai tare era incontestabil dansul. În copilărie visele sunt altfel, sunt frumoase, inocente și cu-adevărat îndrăznețe. Adolescența te întoarce cu capul spre realitate și îți spune să te pregătești pentru viitor. Opțiunile mele nu erau multe, familie modestă, situație financiară precară, aproape totul era limitat. În buzunar în schimb duceam cu mine optimism, energie și o dorință nebună de a face din vis realitate. Cu încredere m am hotărât că ceea ce îmi doresc să fac este să modelez prin dans suflete de copii. Cu emoții am închiriat o sală de dans dintr-o sală de clasă din sistemul de stat și am pornit la drum.